Colecționează amintiri, nu lucruri!

Dacă m-ar întreba cineva ce îmi place cel mai mult să fac, știu sigur ce aș răspunde. Dincolo de orice pasiune pe care o am și dincolo de orice activitate în care sufletul meu se regăsește, cel mai mult îmi place să petrec timp cu oamenii dragi mie, oamenii pe care i-am iubit și pe care îi voi iubi toată viața, indiferent ce s-ar întâmpla, pentru că mi-au cucerit sufletul cu bunătatea și iubirea lor. Consider că Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine oferindu-mi șansa de a privi în jurul meu cu ochii sufletului și de a vedea cât de mulți oameni buni mă înconjoară și de a conștientiza cât de mult contează să prețuiești momentele petrecute împreună cu persoanele iubite.

Din păcate, mulți dintre noi, indiferent de vârsta pe care o avem sau de perioada din viața noastră, suntem foarte ocupați cu lucruri materiale care nu ne aduc, pe termen lung, niciun beneficiu și care ne îndepărtează de oameni, de iubire și de propriul nostru suflet. Unii dintre noi poate realizează importanța timpului petrecut alături de oamenii dragi doar atunci când îi pierd, când aceștia nu mai sunt fizic lângă noi din diverse motive, iar alții probabil nu realizează niciodată asta. Eu mă simt foarte norocoasă pentru că, deși am doar 23 de ani, mi-am dat seama de toate aceste lucruri și mi-am propus ca de acum încolo să mă bucur cât mai mult posibil de iubirea celor din jurul meu și să fac tot ce îmi stă în putință pentru a le oferi momente cât mai frumoase.

Știu că sunt persoane care se concentrează foarte mult pe dezvoltarea unei cariere cu scopul de a avea un venit mare care va asigura ulterior bunăstarea familiei lor, însă eforturile în acest sens sunt zadarnice pentru că o familie fericită nu se poate clădi decât pe iubire, iar iubirea se vede cel mai mult în timpul pe care suntem dispuși să îl alocăm membrilor familiei noastre. De exemplu, copiii vor uita probabil foarte multe lucruri materiale pe care le-am cumpărat pentru ei de-a lungul anilor, însă cu siguranță își vor aminti mereu momentele fericite petrecute împreună, atunci când am stat să ne jucăm cu ei, când le-am citit o poveste înainte de culcare sau când am mers împreună într-o excursie.

De aceea, vă încurajez să oferiți tuturor mai multe momente decât obiecte. Nicio ființă care pleacă din lumea asta nu va lua cu ea nimic material, nimic palpabil, însă cu toții vom duce cu noi mai departe lecțiile învățate în viața asta, dacă am știut și am vrut să le învățăm. Atunci când au loc momente, are loc și comunicarea, deci putem face oricând un schimb de informații și de energii cu oamenii din jurul nostru.

În prezent, oricât de mult mi-aș dori să mă axez pe timp de calitate alături de cei dragi mie, am atât alte responsabilități cât și alte pasiuni care îmi ocupă o mare parte din timp. Cu toate acestea, încerc pe cât de mult pot să fac câte puțin din toate pentru că sunt conștientă de faptul că totul este imprevizibil și că ziua de mâine poate să aducă surprize de orice fel. Oamenii pe care îi iubim nu vor trăi pentru totdeauna așa că merită să îi prețuim acum când i-am întâlnit și îi avem lângă noi. Chiar dacă știu teoria, nu mă pot lăuda foarte tare cu practica pentru că încă nu reușesc nici eu să îmi organizez timpul astfel încât să îmi ajungă pentru tot ce mi-aș dori. De câte ori m-am gândit ce bine ar fi dacă ziua ar avea vreo 80 de ore în loc de 24…. Pentru unii poate părea mult, însă eu chiar sunt de părere că viața este foarte frumoasă și că este o ocazie foarte bună pentru noi de a evolua, motiv pentru care îmi doresc să mă bucur la maxim de tot ce mi se oferă și aș prelungi zilele dacă aș putea.

Ce ar putea să îmi facă oare sufletul mai fericit decât să mă bucur de o dimineață însorită savurând o cafea cu iubitul meu soț sau să adorm seara la pieptul lui?! Cum aș putea să mă bucur mai mult decât petrecând timp cu sora mea mai mică, în care văd de multe ori o reflexie de a mea și pe care aș vrea s-o învăț să fie mai mult decât atât, însă câteodată nu mai știu cine învață pe cine?! Și oare ce moment poate fi mai plin de iubire decât să iau prânzul cu bunica mea dragă, care m-a crescut și care și azi mă ghidează spre a fi un om mai bun?!

Ce poate fi frumos decât să-i mulțumesc ei pentru că a contribuit atât de mult la omul care am ajuns să fiu azi?! Cum să nu îmi tresară inima de bucurie când vorbesc și râd în hohote cu mătușa mea care este un exemplu pentru mine și care mi-a fost de când m-am născut și mamă, și mătușă, și cea mai bună prietenă?! Și cum să nu fie sufletul meu mai împlinit când am câțiva prieteni adevărați, oameni care cândva mi-au fost străini și azi sunt o bucățică din inima mea, și de fiecare dată când petrec timp cu ei simt că sufletul meu s-a mai îmbogățit puțin. A devenit brusc mai pur, mai iubitor, mai bun și mai luminos.

Asta putem și ar trebui să facem și noi pentru cei din jur: să le îmbogățim sufletele, să le dăruim tot ce avem noi mai bun și să îi învățăm să facă asta și ei la rândul lor. Cu siguranță lumea ar deveni mai frumoasă și valorile multor oameni s-ar schimba treptat. Eu voi fi mereu o familistă convinsă și voi lupta pentru iubire și pentru bunătate. Îmi doresc ca la sfârșitul vieții acesteia să plec împăcată cu mine însumi că am dăruit tot ce am avut mai frumos în mine celor care rămân, că am împărtășit toate cunoștințele și valorile pe care le-am simțit ca fiind importante și că am acceptat la rândul meu ceea ce mi s-a transmis și am învățat lecțiile care mi s-au scos în cale. Voi puteți alege să vă axați pe ceea ce considerați voi că e mai important  în viața voastră, însă eu vă sfătuiesc ca orice ați face să nu uitați de iubire, să nu uitați de timpul petrecut alături de cei dragi, să nu uitați să dăruiți bunătate și să nu uitați să faceți în fiecare zi măcar un pic mai mult decât ieri. Un pic mai mult, un pic mai bine și un pic mai înțelept!

Indiferent dacă v-a plăcut mult sau puțin articolul de azi, aștept comentariile voastre mai jos și de asemenea, sunt deschisă la sugestii, în cazul în care aveți un subiect anume despre care v-ar plăcea să scriu și să discutăm împreună. Vă pup și vă doresc să vă bucurați de viață în fiecare zi!

Schimbul de energii pozitive aduce fericire!

Cred foarte tare în energii. Energiile oamenilor, ale gândurilor, ale cuvintelor, ale sentimentelor. Energiile tuturor vibrează în aer și din păcate este unul dintre cele mai grele lucruri de controlat. Cred cu tărie că este foarte important să avem tot timpul o energie bună, pozitivă, prosperă deoarece de fiecare dată când intrăm în contact cu cineva are loc un schimb de energii. Energia noastră pleacă înspre cealaltă persoană și noi acumulăm energia care vine din partea cealaltă.

Energiile pe care le avem noi înșiși și cele pe care ele acumulăm direct sau indirect, voit sau nevoit, de la cei din jurul nostru joacă un rol primordial în viața noastră și se reflectă în absolut fiecare aspect al vieții noastre: dacă întâlnim oameni triști, nervoși, răutăcioși, leneși, superficiali, dezinteresați, pesimiști sau necinstiți vom acumula o energie negativă care se poate manifesta sub forma unei dureri de cap, unei senzații de oboseală, unei lipse de energie fizică, unei senzații de anxietate, nervozitate, frică și în principiu sub formă de stres. Ulterior, noi vom da mai departe acea energie negativă care va afecta pe altcineva care la rândul lui o va da mai departe și uite așa ne infectăm zi de zi unii pe alții. Dacă adunăm prea multă energie negativă ajungem într-un moment al vieții când suntem răpuși de o boală sau de un eveniment foarte neplăcut în familie sau chiar de un faliment financiar. Atunci ne întrebăm: „Oare de ce mi se întâmplă chiar mie asta? Cu ce am greșit eu să merit asta?”. Sigur că o boală poate avea și alte cauze legate de alimentația și stilul de viață al persoanei respective la fel cum un insucces poate avea ca și cauză o strategie greșită, însă în unele cazuri oamenii procedează corect 100% și totuși au parte de asemenea probleme pentru că au acumulat prea multă energie negativă de-a lungul anilor și prea puțină energie pozitivă. Unul dintre proverbele mele preferate este „Cine se aseamănă se adună!”. Asta fac și energiile. Se adună cu evenimentele cu care se potrivesc: pozitivele cu fericirea, negativele cu tristețea. Asta-i lege a Universului pe care nu o controlăm și nu o vom controla niciodată.

Ce putem face, însă, este să încercăm să ne menținem într-un câmp energetic pozitiv. Energia noastră o putem controla și modifica prin gânduri optimiste, prin bunătate, printr-o atitudine deschisă și detașată, prin iubirea pe care ar trebui s-o emanăm zi de zi în jurul nostru, dar și prin meditație, rugăciune sau activități artistice care ne bucură sufletul. De asemenea, trebuie să fim atenți căror persoane le permitem să intre în câmpul nostru energetic și să facă parte din el pentru că energia noastră va face schimb cu cealaltă și trebuie să ne asigurăm că primim în schimb cel puțin atât cât oferim. Dacă lucrați într-un mediu încărcat de energie negativă, renunțați la el. Dacă sunteți înconjurat de prieteni care emană o energie negativă renunțați la astfel de „prietenii”. Dacă prietenii voștri au alți prieteni de care sunt afectați negativ, îndepărtați-vă de ambele persoane deoarece schimbul de energii se face și indirect prin intermediul unei alte persoane. Nu lăsați energia negativă să vă afecteze! Chiar dacă sursa e în interiorul vostru sau este una exterioară, nu vă dați voie să acumulați energie negativă pentru că aceasta aduce cu ea repercursiuni care în timp pot fi grave și iremediabile atât pentru sufletul cât și pentru mintea și corpul vostru.

Am ales să am alături de mine oameni de valoare. O valoare spirituală și energetică, nicidecum una materială. Și îmi doresc să atrag doar oameni pe care eu îi consider valoroși. Dacă se întreabă cineva de ce am rupt legătura cu el sau ea, cred că și-au găsit răspunsul acum. Iar cei cu care păstrez legătura pot fi siguri 100% de un lucru: sunt cea mai norocoasă ființă de pe planetă că i-am găsit pe ei, oamenii cu adevărat valoroși și sper să nu-i dezamăgesc niciodată. Sunt foarte foarte puțini oameni cu care aleg să creez relații de prietenie. Și asta mă bucură! Pentru că mereu voi alege calitatea, și nu cantitatea!

Cuvintele care rănesc sunt cicatrici pe viață!

Așa cum cu palmele putem mângâia sau putem răni, la fel se întâmplă și cu cuvintele pe care le rostim. Totul depinde de ceea ce alegem noi, în mod conștient sau mai puțin conștient. Există oameni care deși sunt buni ajung să rostească vorbe pe care ulterior le regretă, însă care au apucat deja să aducă durere în sufletul altcuiva. Oamenii pot fi foarte ușor influențați fie de anturajul lor, fie de mintea lor care va lupta mereu de partea egoului. Totuși, înainte de fiecare acțiune și de fiecare vorbă rostită, avem ocazia de a alege dintre bine și rău, însă pentru asta avem nevoie de disciplină și autocontrol pentru a face liniște în mintea noastră și a ne asculta sufletul, singurul care ne va îndrepta mereu înspre a face bine.

Ar trebui să ne cântărim foarte bine cuvintele înainte de a le permite să-și ia zborul. Dacă ceea ce intenționați să spuneți nu este adevărat, nu este necesar sau nu reprezintă o alinare, nu lăsați cuvintele să plece de la voi. Tăiați-le aripile! Înghițiți-vă cuvintele chiar dacă pe moment vi se pare că vă răniți singuri. Veți fi întotdeauna mai câștigați decât dacă răniți pe altcineva, mai ales pe oamenii care nu merită deloc asta. Vorbele odată rostite nu se mai pot lua înapoi, nu se pot șterge cu buretele și nu pot fi uitate. Pot fi doar iertate, dar cicatricea lor va rămâne pentru totdeauna. Și deși se spune că timpul le vindecă pe toate, dacă ești un om bun care a rănit pe cineva, influențat fiind din orișice motive, cu cât va trece mai mult timp, cu atât regretul și durerea vor fi mai mari. Chiar dacă ți-ai cerut iertare, chiar dacă ai fost iertat, dacă ești un om bun te vei gândi întotdeauna că ai rănit ceva ce iubeai, ai rănit o parte din tine deși ai fi putut alege să nu o faci.

Problema cu regretele e că oricât de mari ar fi, timpul nu poate fi dat înapoi: ce am spus e spus, ce am făcut e făcut. De aceea, mă străduiesc să fac alegerile corecte și să nu regret nimic, iar în mare parte chiar reușesc. Există un singur lucru pe care îl regret din toată ființa mea și care, probabil, mă va bântui măcar în viața asta: vorbele neadevărate, răutăcioase, deloc necesare și pe departe de a aduce alinare îndreptate către o prietenă căreia azi aș mai avea să-i spun doar atât: Mădălina, nu cunosc o persoană mai bună decât tine!