Cuvintele care rănesc sunt cicatrici pe viață!

Așa cum cu palmele putem mângâia sau putem răni, la fel se întâmplă și cu cuvintele pe care le rostim. Totul depinde de ceea ce alegem noi, în mod conștient sau mai puțin conștient. Există oameni care deși sunt buni ajung să rostească vorbe pe care ulterior le regretă, însă care au apucat deja să aducă durere în sufletul altcuiva. Oamenii pot fi foarte ușor influențați fie de anturajul lor, fie de mintea lor care va lupta mereu de partea egoului. Totuși, înainte de fiecare acțiune și de fiecare vorbă rostită, avem ocazia de a alege dintre bine și rău, însă pentru asta avem nevoie de disciplină și autocontrol pentru a face liniște în mintea noastră și a ne asculta sufletul, singurul care ne va îndrepta mereu înspre a face bine.

Ar trebui să ne cântărim foarte bine cuvintele înainte de a le permite să-și ia zborul. Dacă ceea ce intenționați să spuneți nu este adevărat, nu este necesar sau nu reprezintă o alinare, nu lăsați cuvintele să plece de la voi. Tăiați-le aripile! Înghițiți-vă cuvintele chiar dacă pe moment vi se pare că vă răniți singuri. Veți fi întotdeauna mai câștigați decât dacă răniți pe altcineva, mai ales pe oamenii care nu merită deloc asta. Vorbele odată rostite nu se mai pot lua înapoi, nu se pot șterge cu buretele și nu pot fi uitate. Pot fi doar iertate, dar cicatricea lor va rămâne pentru totdeauna. Și deși se spune că timpul le vindecă pe toate, dacă ești un om bun care a rănit pe cineva, influențat fiind din orișice motive, cu cât va trece mai mult timp, cu atât regretul și durerea vor fi mai mari. Chiar dacă ți-ai cerut iertare, chiar dacă ai fost iertat, dacă ești un om bun te vei gândi întotdeauna că ai rănit ceva ce iubeai, ai rănit o parte din tine deși ai fi putut alege să nu o faci.

Problema cu regretele e că oricât de mari ar fi, timpul nu poate fi dat înapoi: ce am spus e spus, ce am făcut e făcut. De aceea, mă străduiesc să fac alegerile corecte și să nu regret nimic, iar în mare parte chiar reușesc. Există un singur lucru pe care îl regret din toată ființa mea și care, probabil, mă va bântui măcar în viața asta: vorbele neadevărate, răutăcioase, deloc necesare și pe departe de a aduce alinare îndreptate către o prietenă căreia azi aș mai avea să-i spun doar atât: Mădălina, nu cunosc o persoană mai bună decât tine!

Cine ești cu adevărat?

Cine ești cu adevărat și cât din ceea ce gândești crede sufletul tău?

Fiecare alegere pe care o facem este urmată de efecte negative sau pozitive și de fiecare dată trebuie să ne asumăm în totalitate responsabilitatea pentru acțiunile noastre. Orice gând care apare în mintea noastră ne transmite o emoție care ne face să acționăm conform acesteia. Emoțiile pe care le trăim și alegerile pe care le facem devin obiceiuri sau dependențe. Nu conștientizăm că majoritatea gândurilor nu ne aparțin, nu aparțin sufletului nostru și că tot ceea ce gândim și simțim negativ nu trebuie manifestat.

În mintea noastră se petrece permanent un zgomot, un dialog interior, inutil al cărui scop este de a ne manipula până când ajungem să cedăm și să exprimăm o emoție negativă din care ego-ul nostru se va hrăni din nou pentru a menține acel control asupra minții noastre.

Dacă suferim, dacă relațiile cu cei din jur nu funcționează așa cum ne dorim, dacă cădem mereu pradă aceleiași dependențe trebuie să începem prin a conștientiza că toate emoțiile și acțiunile noastre se pot schimba în funcție de ceea ce gândim. Orice gând negativ trebuie recunoscut și acceptat, dar nu manifestat, ci tratat cu detașare deoarece, fiind negativ, nu ne încarcă cu energie, ci ne-o consumă.

Avem nevoie de curaj și de o anumită disciplină pentru a găsi liniștea interioară și pentru a descoperi ceea ce suntem cu adevărat și minunatele lucruri pe care suntem capabili să le creăm, pentru a reuși să ne opunem dialogului interior și gândurilor negative, pentru a reuși să punem capăt oricărei suferințe din viața noastră. Disciplina interioară se bazează pe deciziile conștiente asupra oricărei acțiuni și pe detașarea față de rezultat. Când începem să acționăm fără a avea așteptări de la celelalte ființe umane și când învățăm să primim orice rezultat cu seninătate, vom acumula o energie pozitivă căreia ego-ul nu se mai poate opune.

Desigur, precum orice altă schimbare, aceasta poate fi realizată doar prin menținerea constantă a disciplinei în orice fel de alegere pe care o facem zi de zi și prin perpetuarea practicii spirituale până când acest mod de viață devine un obicei care ne va scăpa de suferința inutilă și ne va învăța că suntem mai buni și mai puternici decât am crezut până acum.

„Există o stranie și stimulatoare fericire în a acționa deplini conștienți ca și cum fiecare lucru pe care îl facem ar putea fi ultima noastră acțiune pe pământ.”