Relația perfectă se construiește în timp

Nu putem avea o relație perfectă decât atunci când conștientizăm și acceptăm faptul că nu există oameni perfecți. Foarte mulți dintre noi așteptăm să găsim acel partener care să fie așa cum ni l-am imaginat și care să ne facă să tresărim, să simțim fluturi în stomac. Foarte mulți dintre noi ne concentrăm pe aspectele fizice și/sau materiale atunci când ne căutăm sau ne alegem partenerul de viață. Foarte mulți dintre noi avem impresia că într-o relație trebuie să fie armonie de la început, de aceea dacă apar mai multe neînțelegeri care dau naștere la certuri considerăm că nu ne aflăm în relația care trebuie și că nu ne potrivim cu partenerul ales, motiv pentru care se ajunge la despărțire.

E foarte trist că mulți dintre noi alegem să renunțăm atunci când obstacolele apar în loc să luptăm pentru relația perfectă pe care ne-o dorim. Degeaba alegem calea ușoară, adică de a fugi de obstacole în căutarea a ceva perfect, a idealului mult visat, pentru că ne amăgim singuri. Nu vom primi niciodată relația perfectă pe tavă ca o friptură rumenită și delicioasă ca la restaurant. O vom primi doar atunci când o vom construi. Nu o putem cumpăra și nici nu o poate construi altcineva în locul nostru. Un partener bun și iubitor ne poate încuraja, ne poate învăța și ne poate fi exemplu. Însă el nu va putea lupta singur pentru a construi relația noastră. O va face pentru o vreme, dar la un moment va ajunge la limită. Și atunci va trebui să compensăm noi dacă am învățat ceva în acea relație.
Nu există nepotrivire de caracter într-o relație, există doar lene și nepăsare din partea ambilor sau unuia dintre parteneri. Pentru că atunci când îți pasă cu adevărat lupți pentru ceea ce îți dorești. Îndrăzniți să fiți mai buni, îndrăzniți să iubiți mai mult, să iertați mai ușor, îndrăzniți să construiți relația la care visați. Din proprie experiență vă spun că se poate pentru că eu mi-am construit relația de vis!

Pentru a construi relația perfectă este nevoie de o comunicare deschisă și sinceră. Atunci când apare o neînțelegere comunicarea o va rezolva. Supărările nu aduc nimic bun, ci dimpotrivă ne face să adunăm frustrări în interiorul nostru care vor erupe la un moment dat precum un vulcan. Datorită comunicării putem afla dorințele celuilalt, nemulțumirile lui și ce i-ar plăcea să schimbăm la noi, la fel cum și noi ne putem exprima părerea vizavi de comportamentul celuilalt. Pentru a construi relația perfectă trebuie să renunțăm la orgoliu, să conștientizăm influența ego-ului asupra noastră și să ignorăm tot ceea ce vine din direcția respectivă. Pentru a construi relația perfectă trebuie să ne cerem iertare atunci când greșim și să iertăm atunci când celălalt greșește. Trebuie să dăruim mai mult decât primim și trebuie să punem iubirea mai presus de tot. Când aceste lucruri se întâmplă, relația se transformă dintr-o sămânță într-un copac mare, frumos și roditor. Copacul iubirii dintre două suflete care au construit în loc să aștepte sau să distrugă.

Fie ea o relație de dragoste, de prietenie sau de altă natură, relația perfectă se construiește în timp.

Când iubești, o faci pentru totdeauna!

Daca încetezi să mai iubești pe cineva înseamnă că nu l-ai iubit niciodată cu adevărat. Pentru că iubirea adevărată nu moare. Ea rezistă indiferent de obstacolele pe care le întâmpină, indiferent de cât de mult timp trece până să revezi persoana iubită, indiferent de distanța care te desparte de acea persoană și indiferent de cât de tare te supără acea persoană în anumite situații. Iubirea adevărată iartă întotdeauna și rămâne bună chiar și atunci când e atacată de ceva rău.

Cea mai mare dintre iubiri este, probabil, iubirea părinților pentru copiii lor. Indiferent cât de mari vor crește, indiferent cât de mult ar greși, indiferent cât de departe ar pleca, indiferent cât de des sau rar i-ar căuta, părinții mereu își vor iubi copiii și mereu vor fi dispuși să le întindă o mână de ajutor, indiferent cât de puțin sau mult ar avea și cât de obosiți sau energici ar fi. Chiar dacă iubirea copiilor pentru părinții lor poate nu e chiar așa de puternică, este și ea o iubire adevărată care durează o viață întreagă. La fel se întâmplă și în cazul iubirii dintre frați și surori care au crescut aproape unii de alții și au legat o relație puternică. Odată legată, aceasta nu se va mai rupe niciodată pentru că la mijloc există iubire adevărată.

De ce ar fi altfel în cazul iubirilor dintre doi oameni care se caută, se găsesc într-un final și se îndrăgostesc? Nu este deloc diferit. Doar că iubirea adevărată e rară și foarte foarte prețioasă. Poate avem de multe ori senzația că atunci când cunoaștem pe cineva care ne face să tresărim, să simțim fluturi în stomac, să zâmbim fără un motiv anume, poate credem în acele momente că ne-am îndrăgostit, că am găsit iubirea adevărată. Însă, de multe ori ne înșelăm tocmai pentru că tânjim atât de mult la ea și începem să o vedem în fiecare suflet nou care apare în viața noastră, în fiecare chip frumos care ni se arată în cale.

Iubirea se dovedește a fi adevărată doar atunci când cel pe care îl iubești greșește, de mai multe ori, dar poți să ierți pentru că iubești. Se dovedește atunci când stai mai mult timp departe de cel pe care îl iubești și în loc să uiți, să te răcești, iubirea ta crește tot mai mult în intensitate și îl simți pe cel iubit mereu lângă tine. Iubirea se dovește atunci când ești dispus să-l ajuți pe cel pe care-l iubești, oricând îți cere și oricât de greu ți-ar fi, pentru că îl iubești și îți dorești să-i fie bine. Și mai ales, iubirea adevărată se dovedește atunci când o relație sau un mariaj se încheie, din cine știe ce motive, însă tu continui să iubești omul lângă care ai trăit atâta timp, omul cu care ai atâtea amintiri, omul care te-a făcut să zâmbești de atâtea ori și omul care te-a ajutat când ai avut nevoie. De aceea, la rândul tău îl vei iubi în continuare, îl vei ajuta când îți va cere, vei vorbi doar de bine despre el față de oricine, îl vei prețui și îl vei respecta o viață întreagă, chiar dacă nu mai împărțiți același pat, aceeași masă, aceeași casă. Dar veți împărți o viață întreagă aceeași iubire. Dacă între voi chiar a existat iubire!

Iubirea e mai presus de timp și spațiu, mai presus de ego și minte! Iubirea e în suflet, e bunătate, lumină și speranță! De aceea, nu poți înceta să iubești pe cineva, pentru că iubirea adevărată e nemuritoare! Și dacă simți că nu mai iubești pe cineva, înseamnă că nu l-ai iubit niciodată.

Cea mai bună bunică din lumea întreagă!

Copilăria mea nu a fost una ușoară sau fericită, dar cu siguranță a fost una de care am avut nevoie. Am avut nevoie de tumult și frică pentru a deveni femeia puternică care sunt astăzi. Am avut nevoie de nepăsare și ignoranță pentru a fi femeia iubitoare care sunt astăzi. Am avut nevoie de a nu fi ascultată și înțeleasă pentru a fi azi o prietenă bună pentru cei din jurul meu. Am avut nevoie și de refuzuri și de lipsuri, pentru a învăța să dăruiesc. Am avut nevoie de simplitate pentru a fi azi un om recunoscător pentru tot ceea ce are. Am avut nevoie să duc anumite lupte singură cu scopul de a-mi împlini o dorință pentru a fi astăzi o femeie ambițioasă și încrezătoare în forțele proprii. Sunt multe lucruri din copilăria mea pentru care aș mulțumi, dar probabil sunt și mai multe cele care m-au marcat.

Personajul–erou al copilăriei mele este și va rămâne veșnic bunica mea de suflet: Momo. Ea a fost persoana care s-a bucurat cel mai mult de venirea mea pe lume, care m-a iubit cel mai mult, care m-a protejat, care m-a învățat, care m-a educat, care m-a ascultat și care m-a susținut în orice decizie luată. Momo m-a ținut într-un coșuleț lângă patul ei după ce am ajuns acasă și cu ea am trăit în aceeași cameră timp de 16 ani. Momo mi-a făcut copilăria mai dulce, mai savuroasă și mai frumoasă din toate punctele de vedere. Momo îmi bucură și azi viața, mă îndrumă, mă ascultă, mă ajută și mă răsfață, la cei aproape 77 de ani. Îmi doresc din suflet să o mai țină Dumnezeu lângă mine mulți mulți ani să o pot răsplăti pentru toată bunătatea pe care mi-a oferit-o și să ajungă să-și cunoască și strănepoții.

Dacă ar trebui să dau cuiva exemplu de o femeie cinstită, harnică, iubitoare, mereu pregătită cu sfaturi pentru orice problemă, cu mâna întinsă pentru a ajuta și pe cei care i-au greșit, credincioasă în Dumnezeu și mereu cu dorința de a excela în orice activitate, sinceră și curajoasă pe drumurile cele mai dificile, primind în casă cu masa plină de bunătăți pe oricine și cu ochii plini de lacrimi când îi demonstrezi și cea mai mică recunoștință, doar în ea se împletesc așa frumos toate aceste calități și o iubesc din tot sufletul!

Momo e cea mai bună bunică din lumea întreagă!

Acolo unde el o așteaptă

Razele soarelui încep deja să străbată încăperea, iar cântecul păsărilor se aude tot mai armonios. Ea se trezește, ca de obicei înaintea lui și, privindu-l cum doarme nu se poate abține din a-i săruta umerii goi în semn de bucurie și recunoștiință pentru că viața le oferă încă o zi în care să se iubească și să mai clădească încă o cărămidă la relația lor. Ea știe că lui îi place să savureze cafeaua cu lapte pe veranda din fața casei însoțiți de croissante pufoase și brioșe cremoase cu cacao. După ce a pregătit totul, îl trezește cu mulți pupici și îmbrățișări și deși el ar vrea să mai doarmă 5 minute, într-un final se lasă copleșit de drăgăleală și o alintă cu gesturi tandre și cuvinte calde. Corpurile lor se împletesc sub cearșafurile albe și fine într-o îmbrățișare eternă, iar în ochii lor se citește fericirea adevărată.

Zilele se scurg repede, bucuriile se înmulțesc și o nouă zi îi găsește în același cămin călduros. El o surprinde cu o ciocolată caldă, o ia în brațe și privesc împreună peisajul din fața casei unde fulgii de nea dansează printre luminițele colorate dând străzilor un aer magic, ca-n povești. Copiii fericiți și curioși se trezesc și dau fuga la pomul împodobit unde știu că îi așteaptă mereu dorințele lor devenite realitate.

Anii trec tot mai repede, iar azi într-o altă dimineață răcoroasă de vară, ea stă la măsuța cu flori de pe aceeași verandă, lângă aceeași cafea uitându-se către cerul senin. Soarele răsare pentru a-i încălzi sufletul singuratic în care plouă de ceva vreme. Ceștile de cafea sunt tot două în fiecare dimineață, dar el nu vine azi. Nu a mai venit demult. De fiecare dată când se uită în oglindă, părul ei alb, ridurile care i-au copleșit fața cândva atât de netedă și ochii ei căprui blânzi și încă fermecători îi reflectă toate amintirile adunate într-o viață și știe că acolo unde o așteaptă el povestea lor continuă și va dăinui la nesfârșit într-o lume mai bună unde iubirea primează și sufletele dansează…

Vreau să fac dragoste cu sufletul tău

Vreau să îți iau sufletul în brațele mele, să-l cuprind, să-l apăr, să-l aduc în mine. Să-l aduc înăuntrul meu, să-mi cunoască sufletul. Să se privească, să-și șoptească, să se deschidă unul spre altul ca doi boboci care înfloresc, seara, pe un leagăn din parc. În liniștea verii, să se îmbrățișeze sufletele noastre. Să se îmbrățișeze și să oprească timpul în loc, luna să vegheze doar asupra lor, stelele să strălucească mai puternic ca oricând și Universul să umple acest moment cu energia cea mai sublimă , pură și vindecătoare. Să ne pansăm sufletele unul altuia cu căldura din inimile noastre. Să ne lipim sufletele laolaltă ca două piese perfecte din puzzle-ul întortocheat al vieții. Să facem schimb de inimi pentru ca atunci când vom pleca undeva, să știm mereu unde trebuie să ne întoarcem. Să știm că oriunde e perechea inimii, e casa noastră. E acasă!

Să-mi devii oglindă, asta vreau! Să mă văd în tine în fiecare zi, să mă cunosc, să mă descopăr, să mă regăsesc. Să fii prietenul meu cel mai bun, să mă asculți, să mă înveți, să mă ridici. Să știi ce simt fără să iți vorbesc, să-mi citești în privire. Să-mi aduci zâmbetul pe buze și sclipirea în ochi! Să mă îndrăgostesc iar de tine în fiecare zi, să adorm în brațele tale în fiecare noapte. Să-mi umpli diminețile cu zâmbete și vorbe dulci, iar razele soarelui să se presară pe umărul gol pe care ți-l sărut. Să-mi fii Lumina, călauza, sa-mi conduci pașii în valsul vieții, iar eu să mă las purtată pe valurile iubirii tale. Să ne bucurăm de viața minunată pe care am primit-o cadou prin a împărți bunătate între noi și în jurul nostru.

La mulți ani iubirii dintre sufletele noastre! De 3 ani încoace, sufletele noastre fac dragoste în fiecare zi și se împletesc frumos devenind un TOT! Tot ceea ce este mai sublim, mai pur și mai luminos!

Mami, cumpără-i o ciocolată!

Hai, mami, te rog! Cumpără-i o bucurie copilului tău. Copilului care îți zâmbește și care te-a binecuvântat cu venirea lui pe lume. Am observat în ultima vreme, în diverse locații, mai multe mămici care refuză aspru să le cumpere copiilor lor ciocolata/înghețata/prăjitura dorită și nu înțeleg motivul unui asemenea comportament. Nici nu are rost să ne gândim la probleme financiare pentru că atât stilul vestimentar al mămicii cât și cafeaua cumpărată de ea ne spun că acestea nu există. Și oricum, nu e ca și cum copilul ar fi cerut o bicicletă, un set de LEGO sau o excursie la Disneyland. Și mă întreb ce gust are cafeaua după acel dur „NU” rostit cu superioritate către copil. Oare ce tip de zahăr folosiți pentru a îndulci amărăciunea rămasă?!

Mi-aș dori să înțeleagă toate mamele din lume că degeaba le cumpărați copiilor ceea ce credeți voi că au nevoie dacă le ignorați micile bucurii de zi cu zi sau dorințele mari, mai greu de îndeplinit uneori, dar pe care și le doresc din tot sufletul. Puteți să le cumpărați cele mai călduroase haine de iarnă, cele mai utile rechizite pentru școală, puteți găti cea mai sănătoasă mâncare și le puteți crea toate condițiile necesare unui trai fără lipsuri materiale. Însă ce ne facem cu lipsurile emoționale? Dacă din copilăria lor lipsesc dulciurile preferate, plimbările prin parc, poveștile citite seara, cursurile artistice la care și-ar fi dorit să participe dar la care nu ați vrut să îi înscrieți, sporturile pe care ar fi vrut să le practice, excursiile cu colegii din ale căror fotografii lipsește, atunci toate realizările materiale nu au nicio valoare, în ciuda eforturilor depuse de părinți. Din păcate, anii copilăriei trec repede și dacă îi ratați, nu mai primiți o a doua șansă. Pe cât de greu pare, pe atât de simplu e:

„- Mami, îmi cumperi o ciocolată Milka?
– Alegeți-o pe cea favorită, dragul meu!”