Outfit inspirat din frumusețea toamnei

Cu toate că toamna  mi s-a întipărit în minte ca fiind anotimpul tristeții, anotimpul în care natura își pierde vitalitatea  pregătindu-se de hibernare, cu toate că ploile interminabile ale toamnei îmi acoperă sufletul de melancolie și mă ajută să îmi amintesc  de cine și de ce îmi este dor, cu toate că toamna m-a făcut mereu să mă simt nostalgică, aceeași toamnă reușește în fiecare an să mă uimească cu peisaje viu colorate și îmi amintește cât de minunată e natura și cât de rar ne oprim din rutina zilnică pentru a-i admira, doar preț de câteva minute, frumusețea.

Pentru că in fiecare an toamna îmbracă pământul cu un covor de frunze, jucându-se tot mai mult cu culorile, am ales să vă prezint astăzi o ținută de toamnă pe care eu o agreez, care se potrivește cu zilele mai plăcute și mai puțin ploioase ale acestui anotimp, o ținută care este atât veselă cât și puțin elegantă, puțin casual și pe care v-o recomand cu drag atunci când aveți chef de o plimbare în parc, o ieșire la prânz cu iubitul sau prietenii sau cu orice altă ocazie în care ieșiți din casă pentru a vă relaxa în preajma naturii.

Pentru această ținută am ales ca și culoare predominantă culoarea vișiniu pentru că dintre culorile caracteristice toamnei pot să spun că aceasta îmi place cel mai mult. Așadar, am decis să port o rochie vișinie până la genunchi, cu mânecă lungă, care se mulează foarte frumos pe corp. Rochia privită pe un umeraș pare o rochie foarte simplă însă tocmai acesta este farmecul ei pentru că în funcție de cum o accesorizezi se poate transforma într-o ținută chic și elegantă, într-o ținută casual înspre sport sau chiar o combinație reușită între cele două stiluri.

Un accesoriu cheie al acestei ținute și un must-have al anotimpului, este pălăria vișinie pe care eu personal o ador pentru că îmi dă mereu acea notă de eleganță și mă duce cu gândul la stilul boem de îmbrăcăminte din Franța. Acest accesoriu nu ar trebui să lipsească din garderoba niciunei femei pentru ca îi poate pune ținutele în valoare în doar câteva secunde.

Am ales să combin vișiniul rochiei și al pălăriei cu negru deoarece negrul reflectă simplitate, eleganță și se încadrează perfect în foarte multe ținute. Dacă vreți și voi să alegeți vișiniu, mai puteți combina culoarea asta și cu nude/bej în loc de negru pentru că pune la fel de bine în valoare o ținută de toamnă și s-ar potrivi și cu peisajul. Geaca din piele pe care am ales să o port duce ținuta înspre stilul casual, ajutând astfel la diminuarea eleganței, pentru ca în final ținuta să se situeze undeva la mijloc.

Tot în completarea stilului casual vin și cizmulițele negre, scurte, fără toc, care sunt foarte lejere și se potrivesc de minune la o plimbare. De când le-am văzut prima dată , mi-a atras atenția imprimeul deosebit pe care îl au. Mie mi se pare că se încadrează în stilul vintage, fiind parcă o bucată de pătură veche decupată, însă în același timp mă duce cu gândul și la stilul indian. De asemenea, culorile imprimeului se încadrează perfect în peisajul toamnei și în coloristica frunzelor, așadar sunt exact ceea ce trebuie pentru o astfel de ținută.

În ceea ce privește hairstyling-ul, am ales să îmi las părul lejer, pe spate, cum îl port de fapt de foarte multe ori, iar în ținuta aceasta nici nu era nevoie de altceva pentru că pălăria aceea minunată face totul!

Sper că v-a plăcut ținuta mea, aștept opiniile voastre în comentarii pe această pagină și sunt foarte curioasă ce outfit-uri de toamnă preferați voi. Pupici!

Geanta Înțelepciunii

L-am cunoscut atunci când sufletul meu își căuta alinarea. L-am cunoscut atunci când Universul a vrut să-mi dea ocazia să evoluez, să mă împlinesc ca suflet, ca spirit și ca om. Deși nu am vrut să-l accept în viața mea, azi sunt fericită că l-am lăsat să-mi calce pragul. L-am lăsat să mă cunoască cu toate defectele, cu toate calitățile și cu întreg trecutul plin de aventuri pe care îl port în cârcă. Practic, mi-am dezgolit sufletul de toate păturile care îl acopereau, ascunzându-l, doar pentru ca el să mă vadă așa cum sunt: un spirit fără formă, fără gânduri, doar cu o energie care vibrează atunci când o întâlnește pe a lui.

Dintre toate păturile care mă acopereau, cea a rușinii a fost cea pe care am dat-o jos cel mai ușor. Ea m-a ascultat de fiecare dată când am ajuns într-o situație în care am vrut să renunț la inhibiții. Însă ceea ce urmează întotdeauna după ea, e o luptă dură și aproape interminabilă între mine și celelalte pături: pătura încăpățânării, pătura tristeții, pătura aroganței, pătura geloziei și multe alte pături înrudite cu acestea. Se lipesc una peste alta, acoperindu-mi sufletul, iar eu mă străduiesc zilnic să le dau jos. În final după ce am reușit să scap de toate, rămâne ultima care e și cea mai mare dar și cea mai grea: pătura ego-ului , adică pătura mamă din care se nasc toate celelalte pături intermediare.

Deși mi-a fost greu, am luptat până când am reușit să dau jos toate păturile și sufletul meu a rămas dezgolit. L-am îmbrăcat frumos, ca de sărbătoare, cu rochia iubirii, pantofii fericirii și geanta întelepciunii. În ea se află toate cunoștiințele și învățăturile vieții, tot ceea ce ar trebui să afle un om pentru ca sufletul lui să evolueze. Singura problemă e că geanta asta are un lacăt, iar eu i-am pierdut cheia. Poate am uitat s-o aduc cu mine din cealaltă viață sau poate a ajuns înaintea mea în viața asta și eu trebuie să o găsesc. Oricum e foarte vicleană și se joacă cu mine de-a v-ați ascunselea deși știe cât de important e pentru mine să pot deschide geanta asta.

În fine, mi-am îmbrăcat sufletul de sărbătoare și l-am trimis la întâlnire cu sufletul lui. Mi-a fost atât de dor de el! Nu îl mai văzusem din viața anterioară și chiar eram curioasă sub ce formă îmi va apărea de data asta. Îmi place mult sufletul lui și sper să ne mai întâlnim și în viețile viitoare.Poate împreună ne va fi mai ușor să găsim cheia pentru geanta mea. Dacă cumva una dintre păturile de pe sufletul meu a ascuns-o? Cu ele nu știi niciodată la ce să te aștepți! Ciudată treabă mai e și cu păturile astea! Când credeam că am scăpat de ele… ce credeți? M-au ajuns din urmă! Abia câteva minute a putut sufletul meu să stea la întâlnire cu sufletul lui, că ele au și venit. Eh, dar stați! Nici păturile lui nu s-au lăsat mai prejos.

Mă tot gândesc cum ar fi să le dăm foc într-o zi?! Să dispară și să nu ne mai deranjeze niciodată! Am încercat eu să le rup sau să le tai, însă nu funcționează. Sunt mult prea rezistente. Cred că în geanta înțelepciunii e scrisă și soluția la problema asta: Cum să scapi de pătura ego-ului și celelalte pături născute din ea? Of, îmi cer scuze acum, dar oricât de mult îmi place să povestesc cu voi, nu mai pot să rămân. Sunt foarte obosită pentru că azi am cărat din nou toate păturile peste mine. O să vorbim altădată când reușesc să fiu iar eu, dezbrăcată de tot ce nu îmi aparține și pune stăpânire pe mine fără să vreau.

P.S.: Dacă vedeți pe undeva cheia de la geanta înțelepciunii, anunțați-mă și pe mine, vă rog!

 

Primăvara ne naștem din nou

Deși până acum anotimpul meu preferat era vara, cred că primăvara începe să fie o competitoare foarte foarte bună. Probabil pentru că nu îmi place deloc frigul și nu văd farmecul în săniuș, patinoar și oameni de zăpadă, încep să apreciez tot mai mult primăvara pentru că e prima care aduce soare, căldură, flori colorate și o energie plină de optimism care plutește în aer. De altfel, și numele sugerează același lucru: prima vară. Când văd în jurul meu cum natura revine la viață, parcă și sufletul meu se trezește după o lungă hibernare. Primăvara mă simt întotdeauna mai puternică, mai vie, mai veselă și mai plină de creativitate. Primăvara îmi propun să renasc, să devin o variantă mai bună a mea. Primăvara învăț să mă bucur de lucrurile simple precum ar fi gingășia unui ghiocel sau surâsul unei lalele roșii care îmi luminează casa. Ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi pentru toate lucrurile frumoase care ne înconjoară, însă probabil că primăvara ne poate ajuta și mai mult să facem asta.

Ador să văd natura verde , copacii care înfloresc și oameni care zâmbesc. Primăvara e anotimpul florilor dar și al femeilor pentru că și noi suntem flori, suntem delicate, suntem frumoase, gingașe și parfumate. Noi, femeile, suntem puternice și reușim să trecem cu zâmbetul pe buze peste multe obstacole. Chiar dacă plângem mult și des, chiar dacă ne emoționăm brusc din motive neînțelese de bărbați, noi suntem cele care aducem entuziasmul și veselia într-o familie. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestui fapt suntem binecuvântate de Dumnezeu, care ne-a înzestrat cu cel mai frumos dar: acela de a forma o nouă viață înăuntrul nostru și de a da naștere unui suflet cu care vom fi conectate pentru totdeauna. Noi, femeile, suntem frumoase și ne place să fim feminine, senzuale și delicate. Noi, femeile, punem sufletul mai presus decât mintea și ne îndrăgostim repede chiar dacă uneori parcă știm că vom suferi din nou. Noi, femeile, ne atașăm de foarte multe persoane și deși unele prietene ne dezamăgesc, deși unii bărbați ne rănesc, noi continuăm să acordăm o a doua șansă care de multe ori devine o a mia șansă. Noi, femeile, suntem bune pentru ca Dumnezeu ne-a creat exact cu scopul ăsta: să răspândim bunătate în jurul nostru și să îi învățăm și pe ceilalți să iubească cu adevărat. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestei experiențe minunate din viața noastră, noi învățăm să iertăm și să fim răbdătoare. Noi, femeile, suntem un amalgam de sentimente și emoții, suntem vesele și colorate, suntem nebunie și calm totodată. Și datorită tuturor aceste lucruri, noi femeile suntem frumoase!

Vă transmit tuturor femeilor energie pozitivă, vă doresc să vă treziți în fiecare dimineață zâmbind, vă doresc să descoperiți că viața este foarte frumoasă și avem cu toții parte de multe lucruri minunate doar trebuie să știm să privim cu sufletul, vă doresc să vă priviți în oglindă și să vă spuneți că sunteți frumoase, vă doresc să nu uitați niciodată că sunteți puternice și că meritați tot ce e mai bun și mai frumos pe lumea aceasta!

Și vă mai doresc să iubiți mult în continuare pentru că viața are nevoie de dragostea și bunătatea care se ascunde în fiecare dintre voi!

Miracolul vieții

Mă gândesc de multe ori la sentimentul minunat și unic pe care îl simte o femeie atunci când e însărcinată și aștept cu nerăbdare să aibă loc acea perioadă în viața mea. Iubesc foarte mult copiii și cred cu tărie că meseria de părinte e cea mai frumoasă meserie din lume. Mă uit adeseori la înregistrări video care prezintă evoluția unui bebeluș pe parcursul celor 9 luni pe care le petrece în burtica mamei și mi se pare fascinant cum o femeie are ocazia de a forma înăuntrul ei o nouă viață. Mi se pare cel mai frumos, mai pur și mai altruist lucru pe care îl poate face o femeie: să-i dea ocazia unui alt suflet de a veni pe lume.

Din punctul meu de vedere, nimic nu este întâmplător și tot ceea ce Universul ne oferă în viață este pentru că merităm. Merităm fie lucruri bune și frumoase drept răsplată, fie întâmplări mai puțin fericite din care avem ceva de învățat. De aceea, vă îndemn să vedeți mereu partea frumoasă a lucrurilor (întotdeauna este una dacă stați să priviți atent) și să primiți cu calm și cu înțelepciune lecțiile pe care viața vi le oferă. Știu că sunt multe femei care nu reușesc să vadă cât de frumos este miracolul care se întâmplă în corpul lor atunci când sunt însărcinate și care din motive, mai mult sau mai puțin importante, aleg să renunțe la copilul lor. Pentru ele, pentru cele care au avut sau vor avea vreodată asemenea gânduri, scriu aceste rânduri. Indiferent cât de grea este perioada prin care treceți, indiferent cât de mari sau mici sunt posibilitățile voastre financiare, indiferent dacă trăiți o frumoasă poveste de dragoste sau doar aventură, gândiți-vă la acel suflet care urmează să vină pe lume prin voi, înainte să vă gândiți la voi înșivă. Dacă știți că nu vă doriți un copil sau că nu este momentul potrivit pentru a-l avea, aveți suficiente metode de contracepție la îndemână prin care să evitați acest lucru. Însă avortul nu este una dintre ele. Avortul este o crimă și o dovadă foarte mare de egoism și iresponsabilitate.

Priviți întotdeauna sarcina ca pe un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu sau de la Univers. Și dacă ați primit acest dar înseamnă că aveți nevoie de el să vă învețe ceva și să vă ajute să evoluați spiritual. Gândiți-vă mereu că acel copil pe care îl purtați înăuntrul vostru poate va contribui cu ceva la evoluția omenirii. Imaginați-vă cum ar fi fost ca părinții voștri să fi renunțat la voi sau cum ar fi fost dacă personalități importante din istorie care au contribuit la evoluția tehnologiei și care au inventat atât de multe lucruri utile pentru omenire, nu s-ar fi născut pentru că părinții lor s-au gândit mai mult ei înșiși. Cu siguranță, lucrurile s-ar fi întâmplat, altfel, probabil într-un ritm mult mai lent. De aceea, cred că fiecare dintre noi avem o menire în viață, prin care putem contribui cu ceva la dezvoltarea omenirii din mai multe puncte de vedere. Trebuie doar să ne lăsăm conduși de intuiție, de ceea ce sufletul vrea să ne transmită pentru a ne descoperi talentele și calitățile. Și fiecare dintre noi avem dreptul la viață. Din acest motiv, nimeni nu poate și nu ar trebui să decidă pentru viața altcuiva.

Încă de la momentul fecundării ovulului, din primele clipe de viață ale bebelușului, între el și mama lui se creează o legătură care în fiecare zi va deveni tot mai puternică. El simte toate trăirile și stările mamei, de aceea trebuie să vă bucurați de o asemenea binecuvântare și să îi dați șansa să vină pe lume să vă bucure și mai mult zilele.Transmiteți-i toată energia pozitivă și iubirea voastră!

Viața este minunată! Alegeți să vedeți partea pozitivă a lucrurilor și să fiți mai buni cu cei din jurul vostru!

Relația perfectă se construiește în timp

Nu putem avea o relație perfectă decât atunci când conștientizăm și acceptăm faptul că nu există oameni perfecți. Foarte mulți dintre noi așteptăm să găsim acel partener care să fie așa cum ni l-am imaginat și care să ne facă să tresărim, să simțim fluturi în stomac. Foarte mulți dintre noi ne concentrăm pe aspectele fizice și/sau materiale atunci când ne căutăm sau ne alegem partenerul de viață. Foarte mulți dintre noi avem impresia că într-o relație trebuie să fie armonie de la început, de aceea dacă apar mai multe neînțelegeri care dau naștere la certuri considerăm că nu ne aflăm în relația care trebuie și că nu ne potrivim cu partenerul ales, motiv pentru care se ajunge la despărțire.

E foarte trist că mulți dintre noi alegem să renunțăm atunci când obstacolele apar în loc să luptăm pentru relația perfectă pe care ne-o dorim. Degeaba alegem calea ușoară, adică de a fugi de obstacole în căutarea a ceva perfect, a idealului mult visat, pentru că ne amăgim singuri. Nu vom primi niciodată relația perfectă pe tavă ca o friptură rumenită și delicioasă ca la restaurant. O vom primi doar atunci când o vom construi. Nu o putem cumpăra și nici nu o poate construi altcineva în locul nostru. Un partener bun și iubitor ne poate încuraja, ne poate învăța și ne poate fi exemplu. Însă el nu va putea lupta singur pentru a construi relația noastră. O va face pentru o vreme, dar la un moment va ajunge la limită. Și atunci va trebui să compensăm noi dacă am învățat ceva în acea relație.
Nu există nepotrivire de caracter într-o relație, există doar lene și nepăsare din partea ambilor sau unuia dintre parteneri. Pentru că atunci când îți pasă cu adevărat lupți pentru ceea ce îți dorești. Îndrăzniți să fiți mai buni, îndrăzniți să iubiți mai mult, să iertați mai ușor, îndrăzniți să construiți relația la care visați. Din proprie experiență vă spun că se poate pentru că eu mi-am construit relația de vis!

Pentru a construi relația perfectă este nevoie de o comunicare deschisă și sinceră. Atunci când apare o neînțelegere comunicarea o va rezolva. Supărările nu aduc nimic bun, ci dimpotrivă ne face să adunăm frustrări în interiorul nostru care vor erupe la un moment dat precum un vulcan. Datorită comunicării putem afla dorințele celuilalt, nemulțumirile lui și ce i-ar plăcea să schimbăm la noi, la fel cum și noi ne putem exprima părerea vizavi de comportamentul celuilalt. Pentru a construi relația perfectă trebuie să renunțăm la orgoliu, să conștientizăm influența ego-ului asupra noastră și să ignorăm tot ceea ce vine din direcția respectivă. Pentru a construi relația perfectă trebuie să ne cerem iertare atunci când greșim și să iertăm atunci când celălalt greșește. Trebuie să dăruim mai mult decât primim și trebuie să punem iubirea mai presus de tot. Când aceste lucruri se întâmplă, relația se transformă dintr-o sămânță într-un copac mare, frumos și roditor. Copacul iubirii dintre două suflete care au construit în loc să aștepte sau să distrugă.

Fie ea o relație de dragoste, de prietenie sau de altă natură, relația perfectă se construiește în timp.

Când visele devin realitate…

Prima mea călătorie cu avionul. Prima mea călătorie înafara țării. În 15 iunie 2015, am pornit singură cu un geamantan plin de aspirații, vise și idealuri spre locul în care urma să descopăr în sfârșit acel PARADIS la care am visat până atunci în fiecare zi. Mi-am dorit foarte mult să ajung în New York și în Chicago, orașele celebre din filme, mi-am dorit să petrec o vară întreagă privind soarele arzător cum răsare din oceanul fără margini, mi-am dorit să văd în realitate mașina timpului originală din filmul meu preferat, mi-am dorit să cunosc o lume în care să plutească în aer o poftă de viață… un fel de motivație care să îți dea forța de a merge mai departe și mi-am dorit să găsesc un paradis la care visează probabil orice om simplu dintr-o țară mai puțin dezvoltată cu posibilități financiare foarte reduse.

Mi-am dorit toate astea și dorințele se împlinesc dacă sunt alimentate corespunzător: cu energie pozitivă! Și absolut orice e cu putință! Dintr-un oraș, deși frumos, dar atât de mic și de liniștit precum Baia Mare, ideea de a păși pe străzi văzute doar în filme și de a trăi o viață tipic americană precum în filme pare un vis dacă nu imposibil, foarte foarte greu de atins. Și asta pentru că trăind într-o localitate mică, într-o țară mai mult concentrată pe pesimism decât pe optimism, o țară care îți taie aripile în loc să le hrănească, ajungem să ne resemnăm cu gândul că suntem prea mici, prea neimportanți, prea slabi, prea săraci, prea nepricepuți ca să putem face un salt atât de mare, un salt peste un ocean întreg către un loc de poveste, în care visele devin realitate. Din acest motiv, senzația pe care am trăit-o atunci când am pășit pentru prima dată în Manhattan a fost și este în continuare una copleșitoare, una de neuitat și una care încă și astăzi îmi dă fiori.

Când am aterizat în NYC era deja noapte, orașul era plini de lumini spectaculoase și vuietul specific unui oraș atât de gălăgios nu lipsea nici el. Am privit în sus spre vârful clădirilor imense din preajma mea și aveam impresia că visez pentru că eram atât de mică și de neînsemnată comparativ cu ce se întâmpla în jurul meu încât m-au cuprins fiori de bucurie văzând până unde am reușit să ajung. Am trăit o vară minunată, am vizitat o parte din locurile în care mi-am dorit să ajung, m-am bucurat de soare, de oameni interesanți care aduceau fiecare ceva nou cu ei specific țării lor de origine, am experimentat cum e să lucrezi ca un american de rând și am observat că deși munca este mult mai grea și mai obositoare, recompensa este mult mai mare comparativ cu ce am trăit acasă, în România. Mai multe detalii despre cum trăiește un student român o vară în America voi scrie într-un alt articol la momentul potrivit. Până atunci ma bucur de amintirile frumoase și mă rog ca ziua în care pășesc din nou în USA să fie tot mai aproape. Există o diferență atât de mare între stilul de viață și mentalitatea oamenilor din România și stilul de viață sau mentalitatea americanilor încât mă aflu des în situații în care pentru câteva secunde închid ochii, respir adânc și îmi vin în minte imagini cu mine în America, imagini atât de vii încât aud sunetele de acolo, simt căldura aerului și retrăiesc senzații de care doar acolo am avut parte. Sper ca la unul dintre următoarele exerciții de acest gen, când voi deschide ochii voi fi acolo și cu trupul, nu doar cu mintea și sufletul.

I love America! <3

Diplomele nu reflectă valoarea unui om

Mă amuză și mă întristează în același timp, expresiile de genul: „O să te ia cineva fără o diplomă?”; „Ca să reușești în viață trebuie să ai diplome” sau „Ce-o să te faci fără o diplomă?”. Din păcate ne-am obișnuit cu ideea total eronată conform căreia pentru a avea succes trebuie să trecem prin aproximativ 16 ani de studii (generale + liceale + universitare), prin zeci de materii care nu ne pasionează, prin sute de teste și examene pe baza cărora primim niște note date de persoane mai mult sau mai puțin avizate. Acele note vor avea un rol în obținerea acelor diplome atât de „prețioase” care ne vor folosi apoi pentru a ne angaja într-un domeniu care nu este pe placul nostru, însă este cu siguranță pe placul lumii de unde va veni și verdictul final: „Ai ajuns cineva!” sau „Te-ai realizat!”.

Îmi doresc ca toți elevii și mai ales, toți părinții, să conștientizeze faptul că notele și diplomele obținute în școli nu spun nimic despre valoarea reală a unei persoane. Școala, cel puțin în viziunea mea, ar trebui să fie locul unde în fiecare zi aripile noastre cresc tot mai mult pentru ca la final să ne putem lua zborul singuri, entuziasmați și încrezători în forțele proprii. Școala, însă, în special în România, ne taie aripile și ne îngrădește orizonturile. Școala ne învață să fim competitivi și să ne străduim să fim mai buni decât ceilalți când defapt trebuie să fim mai buni doar decât am fost ieri și să ne comparăm strict cu noi înșine. Școala ne impune multe domenii de studiu ale căror subiecte trebuie să le învățăm forțat fie că ne pasionează sau nu. Din acest motiv, există foarte multe persoane care își descoperă adevăratele pasiuni mult mai târziu în viață sau chiar deloc. Nu ai cum să te cunoști pe tine însuți și nu ai cum să îți dezvolți o personalitate adevărată dacă anumite lucruri îți sunt ascunse sau interzise, iar altele îți sunt servite forțat la „mic dejun, prânz și cină”.

În continuare, vă prezint pe scurt cam cum ar arăta situația dacă aș avea posibilitatea de a reseta mentalitatea la nivel global și de a schimba total regulile jocului în sistemele de învățământ din lume:

Primii 4 ani de școală: copiii sunt învățați să scrie, să citească și să calculeze. Odată ce stăpânesc aceste aspecte, ele vor fi exersate în continuare, însă copiii încep să afle și cunoștințe puțin mai vaste (când spun puțin, chiar mă refer la puțin):

+ reguli de gramatică, ortografie și punctuație;
+ câțiva autori și câteva titluri reprezentative literaturii din țara în care se află;
+ o listă cu statele lumii și câteva capitale importante prezentate pe hartă precum și câteva obiective turistice reprezentative pentru fiecare;
+ o listă cu cele mai importante perioade istorice care au influențat țara în care locuiesc și numele conducătorilor cei mai reprezentativi;
+ câteva lucruri legate de anatomia corpului uman;
+ aspecte legate de igienă și sănătate;
+ reguli de bun simț (că poate nu toți vin cu „cei 7 ani de-acasă”);
+ câteva lucruri legate de protejarea animalelor și a naturii;
^Bonus: sfaturi legate de cât de important este să îți urmezi întotdeauna sufletul, să nu te lași condus de minte, să nu cazi în capcana numită EGO și să alegi mereu dreptatea, bunătatea și iubirea.^

La sfârșitul acestor 4 ani, copiilor le vor fi prezentate o sumedenie de subiecte diferite din diverse domenii de studiu (astronomie, geografie, filosofie, psihologie, limbi străine, bricolaj, pictură, actorie, muzică, dans, zoologie, botanică, arheologie, fizică, chimie și încă câte și mai câte alte subiecte pe cât de frumoase pe atât de ignorate sau greșit abordate în ziua de azi). Fiecare copil va avea dreptul să aleagă, singur și fără o influență exterioară, subiectele pe care își dorește să le studieze în anii care urmează. Nu există un număr minim sau maxim de subiecte. Copiii vor avea astfel libertatea de a alege ce le place, școala le va pune tuturor la dispoziție materiale (atât teoretice cât și practice) și spațiu de lucru, iar copiii vor merge la școală în orice zi doresc ei și la orice oră doresc ei. Copiii vor avea voie să interacționeze cu ceilalți în timpul activităților lor atât timp cât vor avea un comportament decent și respectul va fi unul reciproc. Copiii vor putea lua pauze de masă sau de toaletă oricând doresc ei, iar profesorii vor fi acolo doar pentru a-i supraveghea și pentru a-i îndruma dacă este cazul, însă copiii se vor documenta singuri, vor experimenta și vor descoperi fără a fi constrânși de reguli. De asemenea, copiii nu vor primi teme și nici note. Nu vor da teste și examene și nu vor fi evaluați de către profesori. Aceștia își pot da cu părerea despre activitatea și evoluția copiilor, însă vor fi doar sfaturi, și nu ordine. Nu mai există teze, examen de capacitate, BAC, licență, disertație și alte cuvinte grele dar în același timp goale și lipsite de valoare. Copiii vor învăța în acest sistem până la 18 ani când cu siguranță vor fi suficient de pregătiți pentru a începe să trăiască doar datorită pasiunilor pe care și le-au descoperit și pe care le-au învățat SINGURI ȘI DE BUNĂVOIE atât teoretic cât și practic.

Cred și simt că o asemenea schimbare radicală este necesară și ar fi foarte benefică pentru societatea în care trăim deoarece pentru a avea succes, pentru a fi cineva, pentru a te realiza cu adevărat trebuie să fii fericit și împăcat cu sufletul tău, iar pentru asta trebuie să te descoperi și sa fii TU, să fii adevărat, să fii autentic, să fii original și să te lași dus de frumoasele valuri ale vieții. Fără constrângeri, fără reguli, fără competiții. Doar tu fericit și împăcat cu tine însuți într-un Univers roditor plin de iubire!

P.S.: Cea mai valoroasă diplomă pentru mine, dintre toate zecile pe care le-am adunat într-un dosar, este o diplomă simbolică primită în urma unui spectacol de teatru. Diploma nici măcar nu mi se adresează mie personal, ci întregii trupe de teatru, însă a rămas în posesia mea. În societatea în care trăim, diploma asta nu are nicio valoare, vorba aia „nu mă ia nimeni nicăieri cu ea”, dar pentru sufletul meu… e de neprețuit!

Schimbul de energii pozitive aduce fericire!

Cred foarte tare în energii. Energiile oamenilor, ale gândurilor, ale cuvintelor, ale sentimentelor. Energiile tuturor vibrează în aer și din păcate este unul dintre cele mai grele lucruri de controlat. Cred cu tărie că este foarte important să avem tot timpul o energie bună, pozitivă, prosperă deoarece de fiecare dată când intrăm în contact cu cineva are loc un schimb de energii. Energia noastră pleacă înspre cealaltă persoană și noi acumulăm energia care vine din partea cealaltă.

Energiile pe care le avem noi înșiși și cele pe care ele acumulăm direct sau indirect, voit sau nevoit, de la cei din jurul nostru joacă un rol primordial în viața noastră și se reflectă în absolut fiecare aspect al vieții noastre: dacă întâlnim oameni triști, nervoși, răutăcioși, leneși, superficiali, dezinteresați, pesimiști sau necinstiți vom acumula o energie negativă care se poate manifesta sub forma unei dureri de cap, unei senzații de oboseală, unei lipse de energie fizică, unei senzații de anxietate, nervozitate, frică și în principiu sub formă de stres. Ulterior, noi vom da mai departe acea energie negativă care va afecta pe altcineva care la rândul lui o va da mai departe și uite așa ne infectăm zi de zi unii pe alții. Dacă adunăm prea multă energie negativă ajungem într-un moment al vieții când suntem răpuși de o boală sau de un eveniment foarte neplăcut în familie sau chiar de un faliment financiar. Atunci ne întrebăm: „Oare de ce mi se întâmplă chiar mie asta? Cu ce am greșit eu să merit asta?”. Sigur că o boală poate avea și alte cauze legate de alimentația și stilul de viață al persoanei respective la fel cum un insucces poate avea ca și cauză o strategie greșită, însă în unele cazuri oamenii procedează corect 100% și totuși au parte de asemenea probleme pentru că au acumulat prea multă energie negativă de-a lungul anilor și prea puțină energie pozitivă. Unul dintre proverbele mele preferate este „Cine se aseamănă se adună!”. Asta fac și energiile. Se adună cu evenimentele cu care se potrivesc: pozitivele cu fericirea, negativele cu tristețea. Asta-i lege a Universului pe care nu o controlăm și nu o vom controla niciodată.

Ce putem face, însă, este să încercăm să ne menținem într-un câmp energetic pozitiv. Energia noastră o putem controla și modifica prin gânduri optimiste, prin bunătate, printr-o atitudine deschisă și detașată, prin iubirea pe care ar trebui s-o emanăm zi de zi în jurul nostru, dar și prin meditație, rugăciune sau activități artistice care ne bucură sufletul. De asemenea, trebuie să fim atenți căror persoane le permitem să intre în câmpul nostru energetic și să facă parte din el pentru că energia noastră va face schimb cu cealaltă și trebuie să ne asigurăm că primim în schimb cel puțin atât cât oferim. Dacă lucrați într-un mediu încărcat de energie negativă, renunțați la el. Dacă sunteți înconjurat de prieteni care emană o energie negativă renunțați la astfel de „prietenii”. Dacă prietenii voștri au alți prieteni de care sunt afectați negativ, îndepărtați-vă de ambele persoane deoarece schimbul de energii se face și indirect prin intermediul unei alte persoane. Nu lăsați energia negativă să vă afecteze! Chiar dacă sursa e în interiorul vostru sau este una exterioară, nu vă dați voie să acumulați energie negativă pentru că aceasta aduce cu ea repercursiuni care în timp pot fi grave și iremediabile atât pentru sufletul cât și pentru mintea și corpul vostru.

Am ales să am alături de mine oameni de valoare. O valoare spirituală și energetică, nicidecum una materială. Și îmi doresc să atrag doar oameni pe care eu îi consider valoroși. Dacă se întreabă cineva de ce am rupt legătura cu el sau ea, cred că și-au găsit răspunsul acum. Iar cei cu care păstrez legătura pot fi siguri 100% de un lucru: sunt cea mai norocoasă ființă de pe planetă că i-am găsit pe ei, oamenii cu adevărat valoroși și sper să nu-i dezamăgesc niciodată. Sunt foarte foarte puțini oameni cu care aleg să creez relații de prietenie. Și asta mă bucură! Pentru că mereu voi alege calitatea, și nu cantitatea!

Oamenii pe care îi întâlnim nu sunt altceva decât oglinda noastră!

Întâlnim pe parcursul vieții tot felul de oameni: oameni mai buni, oameni mai răi, oameni inteligenți, oameni cu bun simț, oameni mai puțin educați, oameni supărăcioși, oameni triști, oameni fericiți, oameni recunoscători, oameni care iartă, oameni care dezamăgesc, oameni care ajută, oameni ambițioși, oameni leneși, oameni iubitori și oameni care ne motivează.

Chiar dacă uneori pare greu de crezut, întâlnim oamenii pe care i-am dorit, oamenii pe care îi merităm și oamenii de care avem nevoie. Fiecare suflet cu care interacționăm este menit să ne învețe ceva și să ne marcheze viața într-un anumit fel. Iar de cele mai multe ori, oamenii pe care îi întâlnim sunt oglinda noastră pentru că fiecare dintre ei reflectă o părticică din noi. Oamenii ne reflectă atât calitățile, cât mai ales defectele pentru a ne face conștienți de acestea și pentru a ne motiva să le corectăm.

Atunci când ceva vă deranjează la cei din jur, gândiți-vă prima dată care ar putea fi motivul pentru care acei oameni au apărut în viața voastră și ce ați putea învăța de la ei. În loc să vă supărați pe ei și să considerați că aveți parte de ghinion întâlnind mereu un anumit tip de oameni, tratați situația cu detașare și seninătate și încercați să vă autoanalizați. S-ar putea să constatați că nu ați întâlnit altceva decât ceea ce ați avut nevoie pentru a vă dezvolta personal și pentru a face o schimbare în bine în viața voastră. Nu trebuie să petreceți mult timp în preajma oamenilor cu care nu aveți lucruri în comun sau cu ale căror energie nu rezonați, însă puteți să vă căutați reflexia în fiecare om care apare în viața voastră și să acceptați lecțiile de care aveți nevoie.

Dacă sunteți dezordonați veți întâlni oameni cu același defect pentru a conștientiza ca trebuie să vă schimbați. Dacă sunteți deseori irascibili și nu vă cântăriți cuvintele înainte de a le da drumul, veți întâlni oameni care vă vor trata la fel. Dacă gândiți superficial și vă place să judecați acțiunile altora, veți fi judecați la rândul vostru. Dacă sunteți în general triști și aveți o atitudine negativă față de viață, veți atrage același tip de oameni în viața voastră. Însă dacă vă doriți să evoluați, dacă vă preocupă dezvoltarea personală veți întâlni oameni cu aceleași interese. Dacă iertați veți fi iertați la rândul vostru. Dacă vă face plăcere să iubiți și să oferiți bunătate celor din jur, veți cunoaște oameni buni și iubitori. Și cu siguranță, dacă sunteți fericiți și vă bucurați de viață, veți atrage în jurul vostru doar oameni fericiți care emană o energie pozitivă precum a voastră.

Oamenii pe care îi întâlnim nu sunt altceva decât oglinda noastră!

Cuvintele care rănesc sunt cicatrici pe viață!

Așa cum cu palmele putem mângâia sau putem răni, la fel se întâmplă și cu cuvintele pe care le rostim. Totul depinde de ceea ce alegem noi, în mod conștient sau mai puțin conștient. Există oameni care deși sunt buni ajung să rostească vorbe pe care ulterior le regretă, însă care au apucat deja să aducă durere în sufletul altcuiva. Oamenii pot fi foarte ușor influențați fie de anturajul lor, fie de mintea lor care va lupta mereu de partea egoului. Totuși, înainte de fiecare acțiune și de fiecare vorbă rostită, avem ocazia de a alege dintre bine și rău, însă pentru asta avem nevoie de disciplină și autocontrol pentru a face liniște în mintea noastră și a ne asculta sufletul, singurul care ne va îndrepta mereu înspre a face bine.

Ar trebui să ne cântărim foarte bine cuvintele înainte de a le permite să-și ia zborul. Dacă ceea ce intenționați să spuneți nu este adevărat, nu este necesar sau nu reprezintă o alinare, nu lăsați cuvintele să plece de la voi. Tăiați-le aripile! Înghițiți-vă cuvintele chiar dacă pe moment vi se pare că vă răniți singuri. Veți fi întotdeauna mai câștigați decât dacă răniți pe altcineva, mai ales pe oamenii care nu merită deloc asta. Vorbele odată rostite nu se mai pot lua înapoi, nu se pot șterge cu buretele și nu pot fi uitate. Pot fi doar iertate, dar cicatricea lor va rămâne pentru totdeauna. Și deși se spune că timpul le vindecă pe toate, dacă ești un om bun care a rănit pe cineva, influențat fiind din orișice motive, cu cât va trece mai mult timp, cu atât regretul și durerea vor fi mai mari. Chiar dacă ți-ai cerut iertare, chiar dacă ai fost iertat, dacă ești un om bun te vei gândi întotdeauna că ai rănit ceva ce iubeai, ai rănit o parte din tine deși ai fi putut alege să nu o faci.

Problema cu regretele e că oricât de mari ar fi, timpul nu poate fi dat înapoi: ce am spus e spus, ce am făcut e făcut. De aceea, mă străduiesc să fac alegerile corecte și să nu regret nimic, iar în mare parte chiar reușesc. Există un singur lucru pe care îl regret din toată ființa mea și care, probabil, mă va bântui măcar în viața asta: vorbele neadevărate, răutăcioase, deloc necesare și pe departe de a aduce alinare îndreptate către o prietenă căreia azi aș mai avea să-i spun doar atât: Mădălina, nu cunosc o persoană mai bună decât tine!