Sfaturi pentru o vară de neuitat în America

Exact acum 2 ani eram în avion, călătoream deasupra norilor și urma să aterizez în America, țara în care toate dorințele se împlinesc. Exact acum 2 ani am zburat pentru prima dată și am făcut parte din programul Work and Travel prima dată. Deși nu știam exact ce mă așteaptă, am pornit în călătoria asta singură și nu mi-a fost deloc teamă pentru că îmi doream să fiu liberă, să fiu independentă, să îmi dovedesc că îmi pot transforma visele în realitate și că pot face față oricărei situații neprevăzute. A fost un drum lung plin de emoții, însă emoțiile cele mai mari și trăirile cele mai intense le-am simțit când am ajuns în sfârșit în mijlocul Manhattanului, înconjurată de o mulțime de zgârie-nori, de lumini puternice și de zgomotul specific orașului New York. E exact precum se spune: orașul care nu doarme niciodată! Nu cred că voi putea vreodată descrie în cuvinte starea copleșitoare care m-a cuprins atunci și sentimentul de împlinire și satisfacție pe care l-am trăit pentru că am reușit să ajung într-un loc pe care până atunci îl văzusem doar în filme. Știu că mai sunt mulți studenți care au visat la America așa cum am făcut-o eu și pentru care în curând va începe prima vară în USA. De aceea, am decis să vă ofer câteva sfaturi care să vă ajute să vă bucurați cu adevărat de o vară în State, fără să vă împiedicați de anumite „probleme” care ar putea apărea. Am ales să vorbesc despre câteva aspecte pe care eu le-am întâlnit pe parcursul experienței mele în America la mine și la studenții din jurul meu, însă dacă aveți alte nelămuriri aștept comentariile voastre la finalul articolului.

1. În primul rând, trebuie să știți atunci când porniți spre Statele Unite ca și un student J1 că acest program nu vă oferă oportunitatea de a vă îmbogăți în 3-4 luni, așadar nu vă așteptați ca la finalul verii să puteți călători oriunde vă doriți, să vă cazați la hoteluri de lux și să vă plimbați cu iahtul, deoarece e posibil să rămâneți dezamăgiți. Se poate întâmpla și un caz fericit precum am descris mai sus, însă asta depinde de multe lucruri. Cred că succesul e o combinație între multă muncă, dorințele personale ale fiecăruia, ambiție, perseverență și un pic de noroc. În plus, programul Work and Travel presupune total altceva, și anume: un schimb de experiență prin care ai oportunitatea să lucrezi precum un american, să înveți cât mai multe lucruri despre cultura lor și să călătorești atât cât îți va permite bugetul. Contează și cu câți bani pleci de acasă, dar și cât de mult ești dispus să muncești acolo.

2. Ce să îți duci cu tine în America? Sincer, mă îngrozesc când aud că sunt studenți care își duc alcool, țigări, conserve, pateuri și alte lucruri care se găsesc și acolo și fără de care ai putea trăi oricum. Sfatul meu e să vă duceți cu un geamantan cât mai mare, însă care să fie măcar jumătate gol pentru că veți avea nevoie de mult spațiu la întoarcere. Nu vă încărcați bagajul cu lucruri pe care le găsiți și acolo. Eu mi-am dus foarte (FOARTE) puține haine, cât să-mi ajungă pe o săptămână, și câteva lucruri de igienă personală. Deci, gândiți-vă bine ce aveți cu adevărat nevoie. Mai bine vă luați niște bănuți în plus pentru mâncare până la primul paycheck decât să vă cărați cămara „în spate”.

3. Apropo de mâncare, odată ajunși acolo, să nu vă așteptați că totul va fi la fel ca în România. Există produse pe care nu le veți găsi decât la anumite piețe din marile orașe unde se aduc produse specifice mai multor țări. Voi însă fie nu veți avea un astfel de market în zonă, fie produsele respective vor fi mult prea scumpe pentru salariul unui student. Vă recomand să fiți deschiși la a încerca lucruri noi și chiar dacă nu veți găsi multe mâncăruri pe placul vostru să alegeți cea mai bună variantă pentru voi, în funcție de preferințe și buget și să conștientizați că un student care are de returnat niște datorii la sfârșitul verii nu își va permite să mănânce cele mai gustoase mâncăruri, însă ăsta e un preț pe care îl plătim și e ceva ce trebuie să ne asumăm când mergem acolo.

4. Cât de scumpă e mâncarea în State? Sau cât de scumpe sunt lucrurile în general? Eu am fost înconjurată de mulți studenți (români) care erau frustrați și îngroziți de cât de scump e totul în America. Problema era alta. Lucrurile despre care vorbeau ei nu erau scumpe, însă lor li se părea așa fiindcă converteau dolarii în lei și se raportau mereu la prețurile din România. De exemplu, dacă în State la un supermarket o sticlă de lapte costă $ 3, 45 sau o pâine costă $ 2,38, studenții respectivi calculau și erau brusc revoltați fiindcă o sticlă de lapte costa cam 15 lei în mintea lor, iar pâinea undeva la 10 lei. Vă sfătuiesc, din suflet, nu vă mai raportați la prețurile din România. Uitați de lei și de tot ce ați știut până atunci! Gândiți-vă însă, că acolo veți câștiga cam $8/h și de fiecare dată când vreți să vă cumpărați ceva, calculați în câte ore (sau minute) câștigați banii respectivi. Vă asigur că multe lucruri vor începe să vi se pară foarte ieftine!

5. Dacă tot am vorbit de bani, aș vrea să vă dau un sfat și în legătură cu administrarea banilor. Cel mai bine ar fi să vă depozitați toate salariile într-un cont pentru că e un loc mai sigur de a ține banii decât în geantă, în dulap sau sub saltea și dacă nu îi vedeți tot timpul sunteți mai puțin tentați să îi cheltuiți. În plus, vă recomand să cheltuiți doar pe ce aveți nevoie cu adevărat și să păstrați cumpărăturile din plăcere pentru sfârșitul verii. Sigur că vă recomand să vă și răsfățați din când în când, însă nu exagerați, mai ales dacă aveți datorii de returnat. La sfârșitul verii veți putea calcula exact cu cât rămâneți și cât puteți cheltui. De asemenea, vă dau un pont și în legătură cu bacșișul: strângeți bacșișul într-un loc separat de salariu pentru ca la sfârșitul verii să vă răsfățați cu ceva. Chiar dacă vor fi zile în care veți primi foarte puțin, gen $ 2-3, strângeți absolut tot pentru că veți fi surprinși de suma care se va aduna după 3 luni.

6.Cum să câștigi mai mulți bani? Evident, având un second job. Ce trebuie să faci pentru a-l găsi? Ei bine, nu e așa simplu precum pare. Unii dintre voi puteți fi norocoși și puteți găsi repede un al doilea job, însă depinde foarte mult și de zona în care te afli și de numărul de studenți din acea localitate în acel an. Eu am căutat foarte foarte mult un job și l-am găsit destul de târziu. Am completat o grămadă de aplicații atât pe internet cât și la fața locului și am aștept răspuns din foarte multe părți. În final nu am fost contactată decât de 2 angajatori, alegându-l în final pe unul dintre ei. Oricât de greu ar fi, oricât de mult ați căuta fără să primiți vreun răspuns, nu vă lăsați demoralizați și continuați să căutați un second job. Eu mergeam în fiecare zi să caut, am străbătut 2 bulevarde mari și late dintr-un capăt în altul al fiecăruia, am mers în aproape toate magazinele din Mall și apoi am luat de la capăt bulevardele în speranța că ceva s-a schimbat. Oricât de greu v-ar fi, nu vă descurajați pentru că veți găsi un second job în cele din urmă. Trebuie să găsiți!

7. Cât de obosit ești lucrând la 2 joburi? Mega-obosit și fără timp liber de altceva. În prima perioadă când aveam doar un job, mergeam în fiecare după-masa în căutarea celui de al doilea, așa cum ziceam mai sus, iar după ce l-am găsit nu aveam decât o zi liberă pe săptămână în care dormeam până pe la 4 după-masa, apoi mâncam, făceam niște cumpărături la supermarket și îmi spălam haine pentru următoarea săptămână. Știu, sună plictisitor, dar dacă vrei timp liber, trebuie să renunți la bani. Sau dacă vrei ca la finalul verii să călătorești și să cumperi multe lucruri, trebuie să renunți la timp liber.

8. Unde vei locui toată vara? Sunt studenți care se cazează la moteluri unde sunt trimiși de agenție sau de angajator și studenți care se cazează singuri închiriindu-și o casă, de exemplu. Orice variantă alegeți, să nu vă așteptați să găsiți acolo tot confortul de acasă. Paturile poate nu vor fi confortabile, poate nu vor fi curate, baia e posibil să trebuiască să o împărțiți cu studenți din aceeași cameră sau, mai rău, de la același etaj, iar bucătăria e posibil să conste într-un frigider și un cuptor cu microunde. Din nou, e un lucru pe care trebuie să vi-l asumați atunci când porniți spre America ca student J1. Fiți pregătiți pentru asta și nu vă veți plânge când ajungeți. Dacă vreți lux, posibil să nu mai puteți călători la final, așa că gândiți-vă la ce contează mai mult pentru voi.

9. Un alt sfat pe care vi-l dau e să stați cât mai departe de persoanele cu care nu rezonați și de cei pesimiști pentru că aceștia mereu vor încerca, intenționat sau nu, să vă descurajeze. Eu am întâlnit la motelul în care stăteam foarte mulți români, însă i-am ignorat și am fugit de ei pentru că aveau o mentalitate mult prea închisă și o energie negativă. Am ales în schimb să stau în preajma studenților din alte țări: Slovacia, Serbia, Moldova, etc. Indiferent ce naționalități alegeți,petreceți cât mai mult alături de oamenii care gândesc pozitiv ca și voi și care emană o stare de fericire.

10. Orice s-ar întâmpla pe parcursul experienței voastre, nu vă panicați. Dacă aveți probleme la locul de muncă, contactați agenția și sponsorul. Dacă nu sunteți mulțumiți de cazare, mutați-vă. Dacă nu știți ceva întrebați. Intrați în contact cu cât mai muți localnici și veți vedea că majoritatea sunt foarte amabili și vă ajută cu orice aveți nevoie. Eu mă aflam într-un moment mai greu înainte de primul paycheck și aveam nevoie de o cartelă pentru a vorbi cu iubitul meu, care se afla în România. Am întâlnit pe cineva de treabă care deși nu mă cunoștea mi-a cumpărat o cartelă. O să vedeți că veți fi înconjurați de foarte mulți oameni drăguți acolo și în plus de asta, există tehnologia care vă ajută și vă răspunde la multe întrebări.

În concluzie, vă recomand să vă bucurați din plin de vara în America, să fiți veseli, să aveți curaj să încercați lucruri noi, să vă împrieteniți cu cât mai mulți americani și studenți străini, să munciți mult și să acceptați faptul că nu veți găsi nicăieri exact ce ați lăsat acasă, însă nici nu trebuie. Din ceea ce viața vă va oferi acolo, faceți-vă un „acasă” nou, cât mai pe gustul vostru, acceptați schimbarea și cu siguranță veți trăi o vară despre care vă veți aminti și veți vorbi cu drag mulți ani de acum încolo.

Nu uitați să-mi lăsați comentarii cu părerile sau întrebările voastre și să citiți alte articole pe teme asemănătoare care v-ar putea stârni interesul.

Pașii necesari pentru a obține viza J1 (SUA)

 

12744192_973011612736091_6353900128596836270_n

Așa cum am promis într-un articol anterior, revin cu îndrumări în legătură cu pașii pe care trebuie să-i urmezi atunci când îți dorești să obții viza J1 pentru America. În primul rând, trebuie să alegi o agenție care să te coordoneze pe parcursul acestui drum. Dacă ești din Cluj-Napoca sau dintr-un oraș apropiat de acesta, îți recomand cu drag agenția ADIRA cu care am colaborat eu. Sunt foarte mulțumită de tot suportul primit din partea lor și nu am întâmpinat nicio problemă pe parcursul pregătirilor mele de a merge în State, motiv pentru care le mulțumesc foarte mult. Chiar dacă ești din alt oraș, te poți înscrie la Adira pentru că nu va fi nicio problemă, iar sfatul meu e că e mai bine să alegi o agenție de încredere decât una care e mai aproape de tine, dar nu la fel de sigură.

Odată ce ți-ai ales agenția, vei avea nevoie de o sumă de bani pentru avans și de câteva acte, iar apoi agenția împreună cu sponsorul cu care lucrează (în cazul meu a fost vorba de InterExchange) îți vor aduce la cunoștință oferte de joburi disponibile în SUA, în funcție de preferințele tale. În cazul meu, datele și documentele mi-a fost introduse pe o platformă online a sponsorului unde am putut vedea ofertele de job primite și am putut să le accept sau să le refuz dacă nu îmi convenea ceva. De asemenea, am fost nevoită să creez și un video în care să vorbesc despre mine și despre experiența mea sau pasiunile mele pentru ca angajatorii să mă poată vedea și să-și dea seama dacă m-aș potrivi cu jobul oferit de ei sau nu. Toată procedura asta mi s-a părut o metodă simplă și foarte avantajoasă atât pentru mine cât mai ales pentru angajator, însă am aflat de la colege care deși aveau același sponsor că video-ul respectiv nu li se cerea tuturor. Deci, experiența voastră poate fi asemănătoare sau diferită.

Prima ofertă de job pe care am primit-o eu a fost de housekeeper la un hotel dintr-o zonă muntoasă, însă eu preferam mai mult să merg undeva la plajă așa că am refuzat-o, iar ulterior am primit o altă ofertă în Myrtle Beach, SC, tot pe postul de housekeeper. Nu prea mă încânta jobul pentru că nu prea îmi place să fac curat, mai ales după alții, însă eram fericită că voi vedea oceanul și plaja timp de 3-4 luni și am acceptat oferta. Oricum nu puteam lungi foarte mult etapa asta fiindcă m-am înscris târziu, doar pe la sfârșit de martie – început de aprilie, iar timpul era limitat. Indiferent când vă înscrieți, vă recomand să nu vă gândiți prea mult pentru că o vară frumoasă puteți avea oriunde în America și nu vi se va da niciun job căruia să nu-i puteți face față, dacă vă doriți cu adevărat să munciți.

Odată primită și acceptată oferta de job, urmează programarea pentru interviul la ambasadă și rezervarea biletului de avion care implică și plata unui avans, iar în multe cazuri suma se poate returna dacă nu primești viza. Însă tu nu trebuie să te gândești la asta, ci doar la faptul că urmează să trăiești cea mai frumoasă vară de până acum. Viza J1 se primește destul de ușor, sunt foarte puține cazuri în care studenții nu au primit viza. În 2015, când am plecat eu se lua foarte serios în considerare dacă ai restanțe sau nu. Acum însă am citit un anunț potrivit căruia foaia matricolă nu mai trebuie inclusă în dosarul pentru ambasadă, așadar nu au cum să știe cum stai cu restanțele. Agenția te va anunța care sunt documentele necesare pentru dosarul de ambasadă și ei se vor ocupa ca acesta să ajungă acolo și să primești programarea. Tot ce va trebui tu să faci va fi să mergi la Ambasada SUA din București cu pașaportul și cu o atitudine super pozitivă pentru că atitudinea și încrederea în sine sunt atuurile cele mai importante la acest interviu. Pe lângă asta trebuie să știi cât mai bine limba engleză astfel încât să nu te pierzi indiferent de întrebările care îți vor fi adresate. Și încă un lucru foarte important este sinceritatea. Întrebările pot fi oricând capcane, iar dacă minți trebuie să ții minte toate minciunele și emoțiile te pot da oricând de gol.

ambasada_sua_37710900

Însă înainte să înceapă întrebările, te voi ajuta cu sfaturi în legătură cu pașii care trebuie urmați până să vină rândul tău. Eu am ajuns între 7:30 și 8:00 la ambasadă și era deja destul de multă lume la rând. Am intrat in ambasadă în jurul orei 10 și mai erau studenți mulți și în spatele meu. Am auzit de la alte persoane că e mai bine să mergi pe la 11 când nu mai e așa multă lume. Eu nu aș risca și tot m-aș duce devreme pentru că mai bine aștept decât să nu mai apuc cumva. Un lucru important în timp ce stai la rând e să nu fotografiezi și să nu filmezi în zona ambasadei pentru că cineva de la securitate va veni sa îți ceară numele și te va avea în vizor așa că mai bine eviți acest lucru. În ambasadă nu ai voie să intri cu bagaje și nici cu lucruri metalice cum sunt de exemplu unele curele sau ceasuri de mână. Eu mi-am lăsat afară lucrurile personale (care oricum nu au fost multe) iar telefonul undeva la intrare unde ai posibilitatea să îți lași câteva obiecte. Ajuns înăuntru trebuie să-ți iei un număr de ordin de la un aparat și să aștepți să fii chemat la ghișeu. De asemenea, primești un pliant cu drepturile și responsabilitățile tale în America ca imigrant J1. Acest pliant este foarte important și e bine să îl citești cu atenție cât timp aștepți să fii chemat la interviu pentru că e posibil să primești întrebări pe această temă. Prima dată vei fi chemat pentru a ți se înmâna dosarul cu toate actele, excepție pașaportul pe care trebuie să îl ai tu. Apoi vei fi chemat la un alt ghișeu unde va avea loc interviul. Întrebările de la interviu diferă de la student la student și de la consul la consul, însă eu vă spun care au fost ele în cazul meu. Am primit întrebări ușoare și la subiect, fără capcane sau chestii de genul. So, here are the questions from my interview:

+ Why do you want to go in the USA as a J1 student?
+ What is the name of the place where will you go?
+ What type of job will you have?
+ What do you study at the university?
+ What are your plans for the future?
+ Where would you like to travel at the end of the program and why?
+ Can you tell me at least three rights that you will have as a J1 student in the USA?

Congratulations, you’ve got the visa! And that was one of the happiest moments of my life! <3

Așadar, mergeți la interviu veseli și încrezători în forțele proprii, fiți atenți la ce sunteți întrebați și fiți sinceri. Cel mai mult asta contează pentru orice consul: să vadă că sunteți capabili să purtați o conversație în engleză. De aceea e posibil să vă pună și întrebări care nu legătură cu subiectul, cum ar fi: What did you eat this morning? or What is your favorite colour?. Ei vor să vadă că nu sunteți crispați și că nu vă blocați. Încă un sfat pe care vi-l dau este să dați răspunsuri la subiect, dar lungi. Vorbiți cât de mult pentru că așa vor vedea că cunoașteți limba și că sunteți degajați. De exemplu, când mi s-a cerut să spun cel puțin trei drepturi de pliantul respectiv, eu am enumerat mai multe. La fel am făcut și cu celelalte întrebări, am dezvoltat răspunsurile și cred că astfel am vorbit și cu sufletul și am putut transmite și mai multă sinceritate și energie pozitivă.

job_inteview_funny

Vă urez tuturor care în această perioadă mergeți la interviu să aveți multă baftă, să primiți viza și să aveți o vară minunată în America! Iar celor care încă nu v-ați decis dacă să mergeți sau nu, vă spun din nou că merită să treceți prin toate pregătirile și emoțiile și că nu trebuie să vă temeți deloc de interviul de la ambasadă pentru că dacă cunoașteți limba engleză și sunteți cât de cât sociabili, e floare la ureche!

Merită sau nu să faci parte din programul Work and Travel USA?

Dorința mea de a participa la programul Work and Travel a apărut încă de la începutul primului an de facultate, deși habar nu aveam ce costuri implica un astfel de program sau ce șanse aveam eu să reușesc. Nici nu mi-am pus niciodată problema asta. Pur și simplu mi-am hrănit dorința de a ajunge în America suficient de mult încât toate celelalte lucruri să vină de la sine. În acea perioadă, am observat în jurul meu mulți studenți cărora le surâdea idee de a pleca și ei în goana visului american, însă foarte puțini dintre ei au acceptat provocarea cu adevărat. Acum, deși nu mai sunt studentă, văd în continuare pe rețelele de socializare aceeași nesiguranță din partea unor tineri care își pun întrebarea: „Oare merită să merg în State cu programul Work and Travel?” și nu cred că pun corect această întrebare.

În primul rând nu ar trebui să îi întrebați pe alții dacă merită sau nu pentru că fiecare om are alte păreri, alte așteptări de la viață și ce merită pentru cineva s-ar putea să nu fie suficient pentru alții. În al doilea, rând, nu vă întrebați pe voi înșivă dacă merită, ci dacă vă doriți cu adevărat. Dacă merită sau nu, veți afla oricum doar după ce vă întoarceți din America, deci o întrebare de acest gen vă face doar să vă consumați aiurea energia pentru că răspunsul nu va veni. În al treilea rând, nu vă mai pierdeți timpul cu întrebări de niciun fel pentru că viața e foarte, dar FOARTE scurtă. Și dacă doar vă gândiți și vă puneți întrebări, fără să acționați veți ajunge să ratați ocazia unei astfel de experiențe pentru că timpul pur și simplu a zburat pe lângă voi. Când am fost aproape de a pleca în America, eu și câteva colege am vorbit cu câțiva profesori pentru a ne programa examenele mai repede și a evita astfel câteva restanțe din cauza absenței din sesiune. Una dintre profesoare a reacționat foarte nostalgic când i-am zis că facem parte din programul Work and Travel și am putut citi regretul și tristețea de pe fața ei atunci când ne-a spus că și ea își dorise asta în anii studenției doar că tot a amânat până când vremea ei a trecut. Ea e doar unul dintre multele cazuri de acest gen. De aceea, vă încurajez să faceți ceea ce simțiți și să profitați de șansele pe care viața vi le oferă pentru că există anumite lucruri care se pot face doar la vremea lor.

3074edabb66935ed0bfe7020ff59b131

Mai cunosc și cazul studenților cărora le e frică să meargă pentru că nu au cu cine și nu vor să fie singuri acolo. Într-adevăr, îți trebuie o doză de nebunie și curaj să pornești la un astfel de drum singur, cum a fost cazul meu, dar a fost un caz fericit. Am călătorit până acolo singură, la prima experiență cu avionul și totul a decurs fără probleme. Am ajuns la locația planificată, am fost nevoită să descopăr viața americană de una singură și să mă confrunt cu mici probleme tot singură, pentru că nu am plecat într-un grup de prieteni, însă mi-am făcut acolo câțiva prieteni. Înainte să pornesc către casă, am călătorit prin câteva state tot singură din mai multe motive. Majoritatea persoanelor cu care m-am împrietenit au rămas acolo sau erau deja acolo de câțiva ani și nu aveau intenții de călătorie exact atunci când toți studenții J1 călătoresc, iar alte persoane cu care m-am împrietenit s-au întors mai repede cu o lună acasă pentru că în țările de unde veneau ei școala începe mult mai repede. Acest lucru nu m-a întristat pentru că mie oricum îmi place să călătoresc cu anumite persoane, foarte apropiate. Atunci când faci parte dintr-un grup, automat trebuie să faci și compromisuri. Mi-am dorit o călătorie în care să pot face lucrurile în ritmul meu și să mă simt liberă fără a fi nevoie să fac compromisuri, dar asta sunt eu. Voi cu siguranță sunteți altfel și doar unii dintre voi vă asemănați mai mult sau mai puțin cu mine. Indiferent cum ar fi, vă încurajez să fiți măcar pentru o vară un student J1 în America și să nu vă lăsați limitați de niciun criteriu. Singuri sau nu, mai bogați sau mai săraci, mai timizi sau mai curajoși, mai responsabili sau mai dependenți de părinți, acceptați provocarea fără să mai stați mai gânduri.

Știu că probabil mulți studenți sunt deja înscriși pentru vara 2017 și că unii dintre ei chiar au obținut deja și viza, însă mai știu și că sunt mulți care încă nu s-au hotărât și încă mai sunt agenții care îi primesc. Nu mai așteptați, faceți rost de primii bănuți necesari pentru avans și alegeți o agenție de încredere. Dacă totuși nu vreți să vă grăbiți, faceți-vă măcar curaj și pregătiți-vă planul pentru a vă înscrie la toamnă. Voi scrie într-un viitor articol și despre pașii pe care trebuie să-i faceți și despre cum mi-am ales eu agenția pentru că din nou: Ce înseamnă o agenție de încredere? Răspunsul e subiectiv și variază de la om la om, însă cu siguranță ne putem inspira din poveștile altora, acele povești în care simțim că ne regăsim cel mai mult. Tocmai ăsta este și motivul pentru care vă răspund dacă a meritat sau nu pentru mine să accept provocarea Work and Travel.

Da, a meritat 100%. A meritat pentru că mi-am depășit limitele pe care oricum singură mi le-am impus. A meritat pentru că am trăit timp de 3 luni ca un american de rând și am văzut diferența dintre un trai în România, unde un om cu un salariu minim pe economie nu poate pune bani deoparte și un trai în America unde un om cu un salariu minim pe economie poate strânge în 3 luni bani pentru excursii la Orlando, Chicago și New York. Cu avionul, dacă vreți și luxul ăsta. A meritat pentru că mi-am dovedit că pot fi total independentă, că pot să îmi plătesc chiria din banii munciți de mine, să mănânc din banii munciți de mine și să mă distrez pe aceiași bani, munciți toți de mine. În America nu mai există pachetul cu mâncare primit săptămânal de studentul din România și nici familia care să sară în ajutor dacă apare o problemă. Exiști tu cu bănuții tăi și atât, iar dacă până acum nu ai învățat ce înseamnă responsabilitatea, în America vei descoperi cu siguranță. A meritat să merg cu programul Work and Travel pentru că e inexplicabil în cuvinte momentul în care am văzut locuri pe care doar în filme le-am mai văzut și am simțit cum inima îmi bate atât de tare încât parcă vrea să fugă din pieptul meu.

10422475_10203087549269248_2321753506377942184_n
Empire State Building văzut de mine, de jos!

A meritat pentru că am întâlnit oameni buni cu care am legat prietenii și pe care sigur îi voi revedea. A meritat pentru că de acolo se vede mult mai clar ce mentalitate îngustă au unii români spre deosebire de unii americani, asiatici sau europeni. De aici, și răspunsul la întrebarea de ce suntem în urmă cu aproximativ 50 de ani față de America și de ce încă mult timp vom continua să fim în urmă. A meritat pentru că am găsit un loc care este așa cum mi-am imaginat că ar fi „paradisul” meu, un loc unde îmi doresc să mă reîntorc și să locuiesc cu familia mea. A meritat pentru că Universul mi-a dovedit că orice dorință o am se poate împlini. Imposibilul nu există doar noi îl creăm și niciun om nu e prea mic pentru a realiza un lucru măreț. Și, nu în ultimul rând, a meritat pentru că am învățat că oricât de mulți bani aș câștiga, în orice țară aș fi dacă sunt departe de persoanele iubite, mereu le voi pune pe primul loc și mă voi întoarce la ele, mai ales în cazurile în care ele nu pot veni la mine. Pentru că iubirea e mai presus de orice lucru material care în timp își pierde din importanță.

Asta sunt eu. Astea sunt motivele pentru care experiența mea în America a meritat, dar asta nu înseamnă ca merită pentru oricine. Totul depinde de așteptările fiecăruia. Dacă vă așteptați să vă îmbogățiți într-o vară în State, s-ar putea să merite dacă aveți noroc să alegeți o locație favorabilă și dacă sunteți dispuși să lucrați mult sau s-ar putea să nu merite dacă de exemplu, vă așteptați să vă îmbogățiți prin muncă puțină sau ușoară.

Oricum ar fi, eu vă îndemn să vă bucurați de această șansă minunată pe care v-o oferă anii de studenție. America este o țară fabuloasă, cu peisaje superbe, cu oameni frumoși, cu tehnologie modernă și cu o energie pozitivă care plutește în aer și îți dă senzația că chiar poți realiza orice îți dorești, mai ales în Manhattan!

IMG_20151011_144726
Eu la Statuia Libertății 🙂

Când visele devin realitate…

Prima mea călătorie cu avionul. Prima mea călătorie înafara țării. În 15 iunie 2015, am pornit singură cu un geamantan plin de aspirații, vise și idealuri spre locul în care urma să descopăr în sfârșit acel PARADIS la care am visat până atunci în fiecare zi. Mi-am dorit foarte mult să ajung în New York și în Chicago, orașele celebre din filme, mi-am dorit să petrec o vară întreagă privind soarele arzător cum răsare din oceanul fără margini, mi-am dorit să văd în realitate mașina timpului originală din filmul meu preferat, mi-am dorit să cunosc o lume în care să plutească în aer o poftă de viață… un fel de motivație care să îți dea forța de a merge mai departe și mi-am dorit să găsesc un paradis la care visează probabil orice om simplu dintr-o țară mai puțin dezvoltată cu posibilități financiare foarte reduse.

Mi-am dorit toate astea și dorințele se împlinesc dacă sunt alimentate corespunzător: cu energie pozitivă! Și absolut orice e cu putință! Dintr-un oraș, deși frumos, dar atât de mic și de liniștit precum Baia Mare, ideea de a păși pe străzi văzute doar în filme și de a trăi o viață tipic americană precum în filme pare un vis dacă nu imposibil, foarte foarte greu de atins. Și asta pentru că trăind într-o localitate mică, într-o țară mai mult concentrată pe pesimism decât pe optimism, o țară care îți taie aripile în loc să le hrănească, ajungem să ne resemnăm cu gândul că suntem prea mici, prea neimportanți, prea slabi, prea săraci, prea nepricepuți ca să putem face un salt atât de mare, un salt peste un ocean întreg către un loc de poveste, în care visele devin realitate. Din acest motiv, senzația pe care am trăit-o atunci când am pășit pentru prima dată în Manhattan a fost și este în continuare una copleșitoare, una de neuitat și una care încă și astăzi îmi dă fiori.

Când am aterizat în NYC era deja noapte, orașul era plini de lumini spectaculoase și vuietul specific unui oraș atât de gălăgios nu lipsea nici el. Am privit în sus spre vârful clădirilor imense din preajma mea și aveam impresia că visez pentru că eram atât de mică și de neînsemnată comparativ cu ce se întâmpla în jurul meu încât m-au cuprins fiori de bucurie văzând până unde am reușit să ajung. Am trăit o vară minunată, am vizitat o parte din locurile în care mi-am dorit să ajung, m-am bucurat de soare, de oameni interesanți care aduceau fiecare ceva nou cu ei specific țării lor de origine, am experimentat cum e să lucrezi ca un american de rând și am observat că deși munca este mult mai grea și mai obositoare, recompensa este mult mai mare comparativ cu ce am trăit acasă, în România. Mai multe detalii despre cum trăiește un student român o vară în America voi scrie într-un alt articol la momentul potrivit. Până atunci ma bucur de amintirile frumoase și mă rog ca ziua în care pășesc din nou în USA să fie tot mai aproape. Există o diferență atât de mare între stilul de viață și mentalitatea oamenilor din România și stilul de viață sau mentalitatea americanilor încât mă aflu des în situații în care pentru câteva secunde închid ochii, respir adânc și îmi vin în minte imagini cu mine în America, imagini atât de vii încât aud sunetele de acolo, simt căldura aerului și retrăiesc senzații de care doar acolo am avut parte. Sper ca la unul dintre următoarele exerciții de acest gen, când voi deschide ochii voi fi acolo și cu trupul, nu doar cu mintea și sufletul.

I love America! <3