23 de ani binecuvântați

Fiecare dintre noi am primit cadou o viață minunată în care găsim oameni buni și lucruri frumoase dacă știm unde să privim. Fiecăruia dintre noi ni se împlinesc dorințele dacă știm cum să cerem. Chiar dacă viața pare grea uneori, chiar dacă avem impresia că nu avem parte de noroc sau fericire, totul se întâmplă cu un motiv și tot ce e ni se întâmplă este defapt o binecuvântare pentru că din tot ce apare în viața noastră avem ceva de învățat. Și toate lecțiile pe care le acceptăm și le conștientizăm ne aduc o notă mare la următorul examen al vieții. Și fiecare examen trecut corect ne urcă cu o treaptă mai sus pe scara evoluției spirituale. Când vom ajunge sus de tot, în locul așa numit Rai, vom fi deja descoperit ce înseamnă cu adevărat înțelepciunea, bunătatea, iertarea, credința și iubirea.

Eu nu am avut o copilărie și o adolescență ușoară, dar asta nu înseamnă că perioadele acelea nu au fost frumoase, ba dimpotrivă unele momente au fost și vor rămâne printre cele mai frumoase din viața mea. Azi, la 23 de ani proaspăt împliniți pot spune, uitându-mă la trecutul meu, că am avut o viață binecuvântată. Și asta pentru că reușesc să văd măcar un gram de frumusețe în fiecare lucru, măcar un gram de bunătate în fiecare om și toată iubirea pe care Universul mi-o transmite prin mii și mii de feluri în fiecare zi. Mă bucur să văd că am alături de mine oameni cu suflet frumos, oameni optimiști și oameni care știu și vor să iubească. Și sunt foarte fericită să văd că de ziua mea, foarte mulți oameni care au fost alături de mine în etape importante din viața mea, foarte mulți oameni care s-au lipit de sufletul meu și foarte mulți oameni pe care îi admir mi-au făcut urări frumoase și din suflet. Vă mulțumesc tuturor care ați contribuit mai mult sau mai puțin pentru ca ziua de 11 ianuarie să fie de poveste. Energia pe care am primit-o de la voi toți îmi face sufletul mai viu, chipul mai vesel și zilele mai prospere. Vă doresc să vă împliniți visele, să vă amintiți mereu că viața e frumoasă și să urcați cât mai sus pe scara spirituală.

Mulțumesc pentru 23 de ani binecuvântați!

Relația perfectă se construiește în timp

Nu putem avea o relație perfectă decât atunci când conștientizăm și acceptăm faptul că nu există oameni perfecți. Foarte mulți dintre noi așteptăm să găsim acel partener care să fie așa cum ni l-am imaginat și care să ne facă să tresărim, să simțim fluturi în stomac. Foarte mulți dintre noi ne concentrăm pe aspectele fizice și/sau materiale atunci când ne căutăm sau ne alegem partenerul de viață. Foarte mulți dintre noi avem impresia că într-o relație trebuie să fie armonie de la început, de aceea dacă apar mai multe neînțelegeri care dau naștere la certuri considerăm că nu ne aflăm în relația care trebuie și că nu ne potrivim cu partenerul ales, motiv pentru care se ajunge la despărțire.

E foarte trist că mulți dintre noi alegem să renunțăm atunci când obstacolele apar în loc să luptăm pentru relația perfectă pe care ne-o dorim. Degeaba alegem calea ușoară, adică de a fugi de obstacole în căutarea a ceva perfect, a idealului mult visat, pentru că ne amăgim singuri. Nu vom primi niciodată relația perfectă pe tavă ca o friptură rumenită și delicioasă ca la restaurant. O vom primi doar atunci când o vom construi. Nu o putem cumpăra și nici nu o poate construi altcineva în locul nostru. Un partener bun și iubitor ne poate încuraja, ne poate învăța și ne poate fi exemplu. Însă el nu va putea lupta singur pentru a construi relația noastră. O va face pentru o vreme, dar la un moment va ajunge la limită. Și atunci va trebui să compensăm noi dacă am învățat ceva în acea relație.
Nu există nepotrivire de caracter într-o relație, există doar lene și nepăsare din partea ambilor sau unuia dintre parteneri. Pentru că atunci când îți pasă cu adevărat lupți pentru ceea ce îți dorești. Îndrăzniți să fiți mai buni, îndrăzniți să iubiți mai mult, să iertați mai ușor, îndrăzniți să construiți relația la care visați. Din proprie experiență vă spun că se poate pentru că eu mi-am construit relația de vis!

Pentru a construi relația perfectă este nevoie de o comunicare deschisă și sinceră. Atunci când apare o neînțelegere comunicarea o va rezolva. Supărările nu aduc nimic bun, ci dimpotrivă ne face să adunăm frustrări în interiorul nostru care vor erupe la un moment dat precum un vulcan. Datorită comunicării putem afla dorințele celuilalt, nemulțumirile lui și ce i-ar plăcea să schimbăm la noi, la fel cum și noi ne putem exprima părerea vizavi de comportamentul celuilalt. Pentru a construi relația perfectă trebuie să renunțăm la orgoliu, să conștientizăm influența ego-ului asupra noastră și să ignorăm tot ceea ce vine din direcția respectivă. Pentru a construi relația perfectă trebuie să ne cerem iertare atunci când greșim și să iertăm atunci când celălalt greșește. Trebuie să dăruim mai mult decât primim și trebuie să punem iubirea mai presus de tot. Când aceste lucruri se întâmplă, relația se transformă dintr-o sămânță într-un copac mare, frumos și roditor. Copacul iubirii dintre două suflete care au construit în loc să aștepte sau să distrugă.

Fie ea o relație de dragoste, de prietenie sau de altă natură, relația perfectă se construiește în timp.

Când iubești, o faci pentru totdeauna!

Daca încetezi să mai iubești pe cineva înseamnă că nu l-ai iubit niciodată cu adevărat. Pentru că iubirea adevărată nu moare. Ea rezistă indiferent de obstacolele pe care le întâmpină, indiferent de cât de mult timp trece până să revezi persoana iubită, indiferent de distanța care te desparte de acea persoană și indiferent de cât de tare te supără acea persoană în anumite situații. Iubirea adevărată iartă întotdeauna și rămâne bună chiar și atunci când e atacată de ceva rău.

Cea mai mare dintre iubiri este, probabil, iubirea părinților pentru copiii lor. Indiferent cât de mari vor crește, indiferent cât de mult ar greși, indiferent cât de departe ar pleca, indiferent cât de des sau rar i-ar căuta, părinții mereu își vor iubi copiii și mereu vor fi dispuși să le întindă o mână de ajutor, indiferent cât de puțin sau mult ar avea și cât de obosiți sau energici ar fi. Chiar dacă iubirea copiilor pentru părinții lor poate nu e chiar așa de puternică, este și ea o iubire adevărată care durează o viață întreagă. La fel se întâmplă și în cazul iubirii dintre frați și surori care au crescut aproape unii de alții și au legat o relație puternică. Odată legată, aceasta nu se va mai rupe niciodată pentru că la mijloc există iubire adevărată.

De ce ar fi altfel în cazul iubirilor dintre doi oameni care se caută, se găsesc într-un final și se îndrăgostesc? Nu este deloc diferit. Doar că iubirea adevărată e rară și foarte foarte prețioasă. Poate avem de multe ori senzația că atunci când cunoaștem pe cineva care ne face să tresărim, să simțim fluturi în stomac, să zâmbim fără un motiv anume, poate credem în acele momente că ne-am îndrăgostit, că am găsit iubirea adevărată. Însă, de multe ori ne înșelăm tocmai pentru că tânjim atât de mult la ea și începem să o vedem în fiecare suflet nou care apare în viața noastră, în fiecare chip frumos care ni se arată în cale.

Iubirea se dovedește a fi adevărată doar atunci când cel pe care îl iubești greșește, de mai multe ori, dar poți să ierți pentru că iubești. Se dovedește atunci când stai mai mult timp departe de cel pe care îl iubești și în loc să uiți, să te răcești, iubirea ta crește tot mai mult în intensitate și îl simți pe cel iubit mereu lângă tine. Iubirea se dovește atunci când ești dispus să-l ajuți pe cel pe care-l iubești, oricând îți cere și oricât de greu ți-ar fi, pentru că îl iubești și îți dorești să-i fie bine. Și mai ales, iubirea adevărată se dovedește atunci când o relație sau un mariaj se încheie, din cine știe ce motive, însă tu continui să iubești omul lângă care ai trăit atâta timp, omul cu care ai atâtea amintiri, omul care te-a făcut să zâmbești de atâtea ori și omul care te-a ajutat când ai avut nevoie. De aceea, la rândul tău îl vei iubi în continuare, îl vei ajuta când îți va cere, vei vorbi doar de bine despre el față de oricine, îl vei prețui și îl vei respecta o viață întreagă, chiar dacă nu mai împărțiți același pat, aceeași masă, aceeași casă. Dar veți împărți o viață întreagă aceeași iubire. Dacă între voi chiar a existat iubire!

Iubirea e mai presus de timp și spațiu, mai presus de ego și minte! Iubirea e în suflet, e bunătate, lumină și speranță! De aceea, nu poți înceta să iubești pe cineva, pentru că iubirea adevărată e nemuritoare! Și dacă simți că nu mai iubești pe cineva, înseamnă că nu l-ai iubit niciodată.

Când visele devin realitate…

Prima mea călătorie cu avionul. Prima mea călătorie înafara țării. În 15 iunie 2015, am pornit singură cu un geamantan plin de aspirații, vise și idealuri spre locul în care urma să descopăr în sfârșit acel PARADIS la care am visat până atunci în fiecare zi. Mi-am dorit foarte mult să ajung în New York și în Chicago, orașele celebre din filme, mi-am dorit să petrec o vară întreagă privind soarele arzător cum răsare din oceanul fără margini, mi-am dorit să văd în realitate mașina timpului originală din filmul meu preferat, mi-am dorit să cunosc o lume în care să plutească în aer o poftă de viață… un fel de motivație care să îți dea forța de a merge mai departe și mi-am dorit să găsesc un paradis la care visează probabil orice om simplu dintr-o țară mai puțin dezvoltată cu posibilități financiare foarte reduse.

Mi-am dorit toate astea și dorințele se împlinesc dacă sunt alimentate corespunzător: cu energie pozitivă! Și absolut orice e cu putință! Dintr-un oraș, deși frumos, dar atât de mic și de liniștit precum Baia Mare, ideea de a păși pe străzi văzute doar în filme și de a trăi o viață tipic americană precum în filme pare un vis dacă nu imposibil, foarte foarte greu de atins. Și asta pentru că trăind într-o localitate mică, într-o țară mai mult concentrată pe pesimism decât pe optimism, o țară care îți taie aripile în loc să le hrănească, ajungem să ne resemnăm cu gândul că suntem prea mici, prea neimportanți, prea slabi, prea săraci, prea nepricepuți ca să putem face un salt atât de mare, un salt peste un ocean întreg către un loc de poveste, în care visele devin realitate. Din acest motiv, senzația pe care am trăit-o atunci când am pășit pentru prima dată în Manhattan a fost și este în continuare una copleșitoare, una de neuitat și una care încă și astăzi îmi dă fiori.

Când am aterizat în NYC era deja noapte, orașul era plini de lumini spectaculoase și vuietul specific unui oraș atât de gălăgios nu lipsea nici el. Am privit în sus spre vârful clădirilor imense din preajma mea și aveam impresia că visez pentru că eram atât de mică și de neînsemnată comparativ cu ce se întâmpla în jurul meu încât m-au cuprins fiori de bucurie văzând până unde am reușit să ajung. Am trăit o vară minunată, am vizitat o parte din locurile în care mi-am dorit să ajung, m-am bucurat de soare, de oameni interesanți care aduceau fiecare ceva nou cu ei specific țării lor de origine, am experimentat cum e să lucrezi ca un american de rând și am observat că deși munca este mult mai grea și mai obositoare, recompensa este mult mai mare comparativ cu ce am trăit acasă, în România. Mai multe detalii despre cum trăiește un student român o vară în America voi scrie într-un alt articol la momentul potrivit. Până atunci ma bucur de amintirile frumoase și mă rog ca ziua în care pășesc din nou în USA să fie tot mai aproape. Există o diferență atât de mare între stilul de viață și mentalitatea oamenilor din România și stilul de viață sau mentalitatea americanilor încât mă aflu des în situații în care pentru câteva secunde închid ochii, respir adânc și îmi vin în minte imagini cu mine în America, imagini atât de vii încât aud sunetele de acolo, simt căldura aerului și retrăiesc senzații de care doar acolo am avut parte. Sper ca la unul dintre următoarele exerciții de acest gen, când voi deschide ochii voi fi acolo și cu trupul, nu doar cu mintea și sufletul.

I love America! <3

Diplomele nu reflectă valoarea unui om

Mă amuză și mă întristează în același timp, expresiile de genul: „O să te ia cineva fără o diplomă?”; „Ca să reușești în viață trebuie să ai diplome” sau „Ce-o să te faci fără o diplomă?”. Din păcate ne-am obișnuit cu ideea total eronată conform căreia pentru a avea succes trebuie să trecem prin aproximativ 16 ani de studii (generale + liceale + universitare), prin zeci de materii care nu ne pasionează, prin sute de teste și examene pe baza cărora primim niște note date de persoane mai mult sau mai puțin avizate. Acele note vor avea un rol în obținerea acelor diplome atât de „prețioase” care ne vor folosi apoi pentru a ne angaja într-un domeniu care nu este pe placul nostru, însă este cu siguranță pe placul lumii de unde va veni și verdictul final: „Ai ajuns cineva!” sau „Te-ai realizat!”.

Îmi doresc ca toți elevii și mai ales, toți părinții, să conștientizeze faptul că notele și diplomele obținute în școli nu spun nimic despre valoarea reală a unei persoane. Școala, cel puțin în viziunea mea, ar trebui să fie locul unde în fiecare zi aripile noastre cresc tot mai mult pentru ca la final să ne putem lua zborul singuri, entuziasmați și încrezători în forțele proprii. Școala, însă, în special în România, ne taie aripile și ne îngrădește orizonturile. Școala ne învață să fim competitivi și să ne străduim să fim mai buni decât ceilalți când defapt trebuie să fim mai buni doar decât am fost ieri și să ne comparăm strict cu noi înșine. Școala ne impune multe domenii de studiu ale căror subiecte trebuie să le învățăm forțat fie că ne pasionează sau nu. Din acest motiv, există foarte multe persoane care își descoperă adevăratele pasiuni mult mai târziu în viață sau chiar deloc. Nu ai cum să te cunoști pe tine însuți și nu ai cum să îți dezvolți o personalitate adevărată dacă anumite lucruri îți sunt ascunse sau interzise, iar altele îți sunt servite forțat la „mic dejun, prânz și cină”.

În continuare, vă prezint pe scurt cam cum ar arăta situația dacă aș avea posibilitatea de a reseta mentalitatea la nivel global și de a schimba total regulile jocului în sistemele de învățământ din lume:

Primii 4 ani de școală: copiii sunt învățați să scrie, să citească și să calculeze. Odată ce stăpânesc aceste aspecte, ele vor fi exersate în continuare, însă copiii încep să afle și cunoștințe puțin mai vaste (când spun puțin, chiar mă refer la puțin):

+ reguli de gramatică, ortografie și punctuație;
+ câțiva autori și câteva titluri reprezentative literaturii din țara în care se află;
+ o listă cu statele lumii și câteva capitale importante prezentate pe hartă precum și câteva obiective turistice reprezentative pentru fiecare;
+ o listă cu cele mai importante perioade istorice care au influențat țara în care locuiesc și numele conducătorilor cei mai reprezentativi;
+ câteva lucruri legate de anatomia corpului uman;
+ aspecte legate de igienă și sănătate;
+ reguli de bun simț (că poate nu toți vin cu „cei 7 ani de-acasă”);
+ câteva lucruri legate de protejarea animalelor și a naturii;
^Bonus: sfaturi legate de cât de important este să îți urmezi întotdeauna sufletul, să nu te lași condus de minte, să nu cazi în capcana numită EGO și să alegi mereu dreptatea, bunătatea și iubirea.^

La sfârșitul acestor 4 ani, copiilor le vor fi prezentate o sumedenie de subiecte diferite din diverse domenii de studiu (astronomie, geografie, filosofie, psihologie, limbi străine, bricolaj, pictură, actorie, muzică, dans, zoologie, botanică, arheologie, fizică, chimie și încă câte și mai câte alte subiecte pe cât de frumoase pe atât de ignorate sau greșit abordate în ziua de azi). Fiecare copil va avea dreptul să aleagă, singur și fără o influență exterioară, subiectele pe care își dorește să le studieze în anii care urmează. Nu există un număr minim sau maxim de subiecte. Copiii vor avea astfel libertatea de a alege ce le place, școala le va pune tuturor la dispoziție materiale (atât teoretice cât și practice) și spațiu de lucru, iar copiii vor merge la școală în orice zi doresc ei și la orice oră doresc ei. Copiii vor avea voie să interacționeze cu ceilalți în timpul activităților lor atât timp cât vor avea un comportament decent și respectul va fi unul reciproc. Copiii vor putea lua pauze de masă sau de toaletă oricând doresc ei, iar profesorii vor fi acolo doar pentru a-i supraveghea și pentru a-i îndruma dacă este cazul, însă copiii se vor documenta singuri, vor experimenta și vor descoperi fără a fi constrânși de reguli. De asemenea, copiii nu vor primi teme și nici note. Nu vor da teste și examene și nu vor fi evaluați de către profesori. Aceștia își pot da cu părerea despre activitatea și evoluția copiilor, însă vor fi doar sfaturi, și nu ordine. Nu mai există teze, examen de capacitate, BAC, licență, disertație și alte cuvinte grele dar în același timp goale și lipsite de valoare. Copiii vor învăța în acest sistem până la 18 ani când cu siguranță vor fi suficient de pregătiți pentru a începe să trăiască doar datorită pasiunilor pe care și le-au descoperit și pe care le-au învățat SINGURI ȘI DE BUNĂVOIE atât teoretic cât și practic.

Cred și simt că o asemenea schimbare radicală este necesară și ar fi foarte benefică pentru societatea în care trăim deoarece pentru a avea succes, pentru a fi cineva, pentru a te realiza cu adevărat trebuie să fii fericit și împăcat cu sufletul tău, iar pentru asta trebuie să te descoperi și sa fii TU, să fii adevărat, să fii autentic, să fii original și să te lași dus de frumoasele valuri ale vieții. Fără constrângeri, fără reguli, fără competiții. Doar tu fericit și împăcat cu tine însuți într-un Univers roditor plin de iubire!

P.S.: Cea mai valoroasă diplomă pentru mine, dintre toate zecile pe care le-am adunat într-un dosar, este o diplomă simbolică primită în urma unui spectacol de teatru. Diploma nici măcar nu mi se adresează mie personal, ci întregii trupe de teatru, însă a rămas în posesia mea. În societatea în care trăim, diploma asta nu are nicio valoare, vorba aia „nu mă ia nimeni nicăieri cu ea”, dar pentru sufletul meu… e de neprețuit!

Cea mai bună bunică din lumea întreagă!

Copilăria mea nu a fost una ușoară sau fericită, dar cu siguranță a fost una de care am avut nevoie. Am avut nevoie de tumult și frică pentru a deveni femeia puternică care sunt astăzi. Am avut nevoie de nepăsare și ignoranță pentru a fi femeia iubitoare care sunt astăzi. Am avut nevoie de a nu fi ascultată și înțeleasă pentru a fi azi o prietenă bună pentru cei din jurul meu. Am avut nevoie și de refuzuri și de lipsuri, pentru a învăța să dăruiesc. Am avut nevoie de simplitate pentru a fi azi un om recunoscător pentru tot ceea ce are. Am avut nevoie să duc anumite lupte singură cu scopul de a-mi împlini o dorință pentru a fi astăzi o femeie ambițioasă și încrezătoare în forțele proprii. Sunt multe lucruri din copilăria mea pentru care aș mulțumi, dar probabil sunt și mai multe cele care m-au marcat.

Personajul–erou al copilăriei mele este și va rămâne veșnic bunica mea de suflet: Momo. Ea a fost persoana care s-a bucurat cel mai mult de venirea mea pe lume, care m-a iubit cel mai mult, care m-a protejat, care m-a învățat, care m-a educat, care m-a ascultat și care m-a susținut în orice decizie luată. Momo m-a ținut într-un coșuleț lângă patul ei după ce am ajuns acasă și cu ea am trăit în aceeași cameră timp de 16 ani. Momo mi-a făcut copilăria mai dulce, mai savuroasă și mai frumoasă din toate punctele de vedere. Momo îmi bucură și azi viața, mă îndrumă, mă ascultă, mă ajută și mă răsfață, la cei aproape 77 de ani. Îmi doresc din suflet să o mai țină Dumnezeu lângă mine mulți mulți ani să o pot răsplăti pentru toată bunătatea pe care mi-a oferit-o și să ajungă să-și cunoască și strănepoții.

Dacă ar trebui să dau cuiva exemplu de o femeie cinstită, harnică, iubitoare, mereu pregătită cu sfaturi pentru orice problemă, cu mâna întinsă pentru a ajuta și pe cei care i-au greșit, credincioasă în Dumnezeu și mereu cu dorința de a excela în orice activitate, sinceră și curajoasă pe drumurile cele mai dificile, primind în casă cu masa plină de bunătăți pe oricine și cu ochii plini de lacrimi când îi demonstrezi și cea mai mică recunoștință, doar în ea se împletesc așa frumos toate aceste calități și o iubesc din tot sufletul!

Momo e cea mai bună bunică din lumea întreagă!

Schimbul de energii pozitive aduce fericire!

Cred foarte tare în energii. Energiile oamenilor, ale gândurilor, ale cuvintelor, ale sentimentelor. Energiile tuturor vibrează în aer și din păcate este unul dintre cele mai grele lucruri de controlat. Cred cu tărie că este foarte important să avem tot timpul o energie bună, pozitivă, prosperă deoarece de fiecare dată când intrăm în contact cu cineva are loc un schimb de energii. Energia noastră pleacă înspre cealaltă persoană și noi acumulăm energia care vine din partea cealaltă.

Energiile pe care le avem noi înșiși și cele pe care ele acumulăm direct sau indirect, voit sau nevoit, de la cei din jurul nostru joacă un rol primordial în viața noastră și se reflectă în absolut fiecare aspect al vieții noastre: dacă întâlnim oameni triști, nervoși, răutăcioși, leneși, superficiali, dezinteresați, pesimiști sau necinstiți vom acumula o energie negativă care se poate manifesta sub forma unei dureri de cap, unei senzații de oboseală, unei lipse de energie fizică, unei senzații de anxietate, nervozitate, frică și în principiu sub formă de stres. Ulterior, noi vom da mai departe acea energie negativă care va afecta pe altcineva care la rândul lui o va da mai departe și uite așa ne infectăm zi de zi unii pe alții. Dacă adunăm prea multă energie negativă ajungem într-un moment al vieții când suntem răpuși de o boală sau de un eveniment foarte neplăcut în familie sau chiar de un faliment financiar. Atunci ne întrebăm: „Oare de ce mi se întâmplă chiar mie asta? Cu ce am greșit eu să merit asta?”. Sigur că o boală poate avea și alte cauze legate de alimentația și stilul de viață al persoanei respective la fel cum un insucces poate avea ca și cauză o strategie greșită, însă în unele cazuri oamenii procedează corect 100% și totuși au parte de asemenea probleme pentru că au acumulat prea multă energie negativă de-a lungul anilor și prea puțină energie pozitivă. Unul dintre proverbele mele preferate este „Cine se aseamănă se adună!”. Asta fac și energiile. Se adună cu evenimentele cu care se potrivesc: pozitivele cu fericirea, negativele cu tristețea. Asta-i lege a Universului pe care nu o controlăm și nu o vom controla niciodată.

Ce putem face, însă, este să încercăm să ne menținem într-un câmp energetic pozitiv. Energia noastră o putem controla și modifica prin gânduri optimiste, prin bunătate, printr-o atitudine deschisă și detașată, prin iubirea pe care ar trebui s-o emanăm zi de zi în jurul nostru, dar și prin meditație, rugăciune sau activități artistice care ne bucură sufletul. De asemenea, trebuie să fim atenți căror persoane le permitem să intre în câmpul nostru energetic și să facă parte din el pentru că energia noastră va face schimb cu cealaltă și trebuie să ne asigurăm că primim în schimb cel puțin atât cât oferim. Dacă lucrați într-un mediu încărcat de energie negativă, renunțați la el. Dacă sunteți înconjurat de prieteni care emană o energie negativă renunțați la astfel de „prietenii”. Dacă prietenii voștri au alți prieteni de care sunt afectați negativ, îndepărtați-vă de ambele persoane deoarece schimbul de energii se face și indirect prin intermediul unei alte persoane. Nu lăsați energia negativă să vă afecteze! Chiar dacă sursa e în interiorul vostru sau este una exterioară, nu vă dați voie să acumulați energie negativă pentru că aceasta aduce cu ea repercursiuni care în timp pot fi grave și iremediabile atât pentru sufletul cât și pentru mintea și corpul vostru.

Am ales să am alături de mine oameni de valoare. O valoare spirituală și energetică, nicidecum una materială. Și îmi doresc să atrag doar oameni pe care eu îi consider valoroși. Dacă se întreabă cineva de ce am rupt legătura cu el sau ea, cred că și-au găsit răspunsul acum. Iar cei cu care păstrez legătura pot fi siguri 100% de un lucru: sunt cea mai norocoasă ființă de pe planetă că i-am găsit pe ei, oamenii cu adevărat valoroși și sper să nu-i dezamăgesc niciodată. Sunt foarte foarte puțini oameni cu care aleg să creez relații de prietenie. Și asta mă bucură! Pentru că mereu voi alege calitatea, și nu cantitatea!

Oamenii pe care îi întâlnim nu sunt altceva decât oglinda noastră!

Întâlnim pe parcursul vieții tot felul de oameni: oameni mai buni, oameni mai răi, oameni inteligenți, oameni cu bun simț, oameni mai puțin educați, oameni supărăcioși, oameni triști, oameni fericiți, oameni recunoscători, oameni care iartă, oameni care dezamăgesc, oameni care ajută, oameni ambițioși, oameni leneși, oameni iubitori și oameni care ne motivează.

Chiar dacă uneori pare greu de crezut, întâlnim oamenii pe care i-am dorit, oamenii pe care îi merităm și oamenii de care avem nevoie. Fiecare suflet cu care interacționăm este menit să ne învețe ceva și să ne marcheze viața într-un anumit fel. Iar de cele mai multe ori, oamenii pe care îi întâlnim sunt oglinda noastră pentru că fiecare dintre ei reflectă o părticică din noi. Oamenii ne reflectă atât calitățile, cât mai ales defectele pentru a ne face conștienți de acestea și pentru a ne motiva să le corectăm.

Atunci când ceva vă deranjează la cei din jur, gândiți-vă prima dată care ar putea fi motivul pentru care acei oameni au apărut în viața voastră și ce ați putea învăța de la ei. În loc să vă supărați pe ei și să considerați că aveți parte de ghinion întâlnind mereu un anumit tip de oameni, tratați situația cu detașare și seninătate și încercați să vă autoanalizați. S-ar putea să constatați că nu ați întâlnit altceva decât ceea ce ați avut nevoie pentru a vă dezvolta personal și pentru a face o schimbare în bine în viața voastră. Nu trebuie să petreceți mult timp în preajma oamenilor cu care nu aveți lucruri în comun sau cu ale căror energie nu rezonați, însă puteți să vă căutați reflexia în fiecare om care apare în viața voastră și să acceptați lecțiile de care aveți nevoie.

Dacă sunteți dezordonați veți întâlni oameni cu același defect pentru a conștientiza ca trebuie să vă schimbați. Dacă sunteți deseori irascibili și nu vă cântăriți cuvintele înainte de a le da drumul, veți întâlni oameni care vă vor trata la fel. Dacă gândiți superficial și vă place să judecați acțiunile altora, veți fi judecați la rândul vostru. Dacă sunteți în general triști și aveți o atitudine negativă față de viață, veți atrage același tip de oameni în viața voastră. Însă dacă vă doriți să evoluați, dacă vă preocupă dezvoltarea personală veți întâlni oameni cu aceleași interese. Dacă iertați veți fi iertați la rândul vostru. Dacă vă face plăcere să iubiți și să oferiți bunătate celor din jur, veți cunoaște oameni buni și iubitori. Și cu siguranță, dacă sunteți fericiți și vă bucurați de viață, veți atrage în jurul vostru doar oameni fericiți care emană o energie pozitivă precum a voastră.

Oamenii pe care îi întâlnim nu sunt altceva decât oglinda noastră!

Acolo unde el o așteaptă

Razele soarelui încep deja să străbată încăperea, iar cântecul păsărilor se aude tot mai armonios. Ea se trezește, ca de obicei înaintea lui și, privindu-l cum doarme nu se poate abține din a-i săruta umerii goi în semn de bucurie și recunoștiință pentru că viața le oferă încă o zi în care să se iubească și să mai clădească încă o cărămidă la relația lor. Ea știe că lui îi place să savureze cafeaua cu lapte pe veranda din fața casei însoțiți de croissante pufoase și brioșe cremoase cu cacao. După ce a pregătit totul, îl trezește cu mulți pupici și îmbrățișări și deși el ar vrea să mai doarmă 5 minute, într-un final se lasă copleșit de drăgăleală și o alintă cu gesturi tandre și cuvinte calde. Corpurile lor se împletesc sub cearșafurile albe și fine într-o îmbrățișare eternă, iar în ochii lor se citește fericirea adevărată.

Zilele se scurg repede, bucuriile se înmulțesc și o nouă zi îi găsește în același cămin călduros. El o surprinde cu o ciocolată caldă, o ia în brațe și privesc împreună peisajul din fața casei unde fulgii de nea dansează printre luminițele colorate dând străzilor un aer magic, ca-n povești. Copiii fericiți și curioși se trezesc și dau fuga la pomul împodobit unde știu că îi așteaptă mereu dorințele lor devenite realitate.

Anii trec tot mai repede, iar azi într-o altă dimineață răcoroasă de vară, ea stă la măsuța cu flori de pe aceeași verandă, lângă aceeași cafea uitându-se către cerul senin. Soarele răsare pentru a-i încălzi sufletul singuratic în care plouă de ceva vreme. Ceștile de cafea sunt tot două în fiecare dimineață, dar el nu vine azi. Nu a mai venit demult. De fiecare dată când se uită în oglindă, părul ei alb, ridurile care i-au copleșit fața cândva atât de netedă și ochii ei căprui blânzi și încă fermecători îi reflectă toate amintirile adunate într-o viață și știe că acolo unde o așteaptă el povestea lor continuă și va dăinui la nesfârșit într-o lume mai bună unde iubirea primează și sufletele dansează…

Vreau să fac dragoste cu sufletul tău

Vreau să îți iau sufletul în brațele mele, să-l cuprind, să-l apăr, să-l aduc în mine. Să-l aduc înăuntrul meu, să-mi cunoască sufletul. Să se privească, să-și șoptească, să se deschidă unul spre altul ca doi boboci care înfloresc, seara, pe un leagăn din parc. În liniștea verii, să se îmbrățișeze sufletele noastre. Să se îmbrățișeze și să oprească timpul în loc, luna să vegheze doar asupra lor, stelele să strălucească mai puternic ca oricând și Universul să umple acest moment cu energia cea mai sublimă , pură și vindecătoare. Să ne pansăm sufletele unul altuia cu căldura din inimile noastre. Să ne lipim sufletele laolaltă ca două piese perfecte din puzzle-ul întortocheat al vieții. Să facem schimb de inimi pentru ca atunci când vom pleca undeva, să știm mereu unde trebuie să ne întoarcem. Să știm că oriunde e perechea inimii, e casa noastră. E acasă!

Să-mi devii oglindă, asta vreau! Să mă văd în tine în fiecare zi, să mă cunosc, să mă descopăr, să mă regăsesc. Să fii prietenul meu cel mai bun, să mă asculți, să mă înveți, să mă ridici. Să știi ce simt fără să iți vorbesc, să-mi citești în privire. Să-mi aduci zâmbetul pe buze și sclipirea în ochi! Să mă îndrăgostesc iar de tine în fiecare zi, să adorm în brațele tale în fiecare noapte. Să-mi umpli diminețile cu zâmbete și vorbe dulci, iar razele soarelui să se presară pe umărul gol pe care ți-l sărut. Să-mi fii Lumina, călauza, sa-mi conduci pașii în valsul vieții, iar eu să mă las purtată pe valurile iubirii tale. Să ne bucurăm de viața minunată pe care am primit-o cadou prin a împărți bunătate între noi și în jurul nostru.

La mulți ani iubirii dintre sufletele noastre! De 3 ani încoace, sufletele noastre fac dragoste în fiecare zi și se împletesc frumos devenind un TOT! Tot ceea ce este mai sublim, mai pur și mai luminos!