Outfit inspirat din frumusețea toamnei

Cu toate că toamna  mi s-a întipărit în minte ca fiind anotimpul tristeții, anotimpul în care natura își pierde vitalitatea  pregătindu-se de hibernare, cu toate că ploile interminabile ale toamnei îmi acoperă sufletul de melancolie și mă ajută să îmi amintesc  de cine și de ce îmi este dor, cu toate că toamna m-a făcut mereu să mă simt nostalgică, aceeași toamnă reușește în fiecare an să mă uimească cu peisaje viu colorate și îmi amintește cât de minunată e natura și cât de rar ne oprim din rutina zilnică pentru a-i admira, doar preț de câteva minute, frumusețea.

Pentru că in fiecare an toamna îmbracă pământul cu un covor de frunze, jucându-se tot mai mult cu culorile, am ales să vă prezint astăzi o ținută de toamnă pe care eu o agreez, care se potrivește cu zilele mai plăcute și mai puțin ploioase ale acestui anotimp, o ținută care este atât veselă cât și puțin elegantă, puțin casual și pe care v-o recomand cu drag atunci când aveți chef de o plimbare în parc, o ieșire la prânz cu iubitul sau prietenii sau cu orice altă ocazie în care ieșiți din casă pentru a vă relaxa în preajma naturii.

Pentru această ținută am ales ca și culoare predominantă culoarea vișiniu pentru că dintre culorile caracteristice toamnei pot să spun că aceasta îmi place cel mai mult. Așadar, am decis să port o rochie vișinie până la genunchi, cu mânecă lungă, care se mulează foarte frumos pe corp. Rochia privită pe un umeraș pare o rochie foarte simplă însă tocmai acesta este farmecul ei pentru că în funcție de cum o accesorizezi se poate transforma într-o ținută chic și elegantă, într-o ținută casual înspre sport sau chiar o combinație reușită între cele două stiluri.

Un accesoriu cheie al acestei ținute și un must-have al anotimpului, este pălăria vișinie pe care eu personal o ador pentru că îmi dă mereu acea notă de eleganță și mă duce cu gândul la stilul boem de îmbrăcăminte din Franța. Acest accesoriu nu ar trebui să lipsească din garderoba niciunei femei pentru ca îi poate pune ținutele în valoare în doar câteva secunde.

Am ales să combin vișiniul rochiei și al pălăriei cu negru deoarece negrul reflectă simplitate, eleganță și se încadrează perfect în foarte multe ținute. Dacă vreți și voi să alegeți vișiniu, mai puteți combina culoarea asta și cu nude/bej în loc de negru pentru că pune la fel de bine în valoare o ținută de toamnă și s-ar potrivi și cu peisajul. Geaca din piele pe care am ales să o port duce ținuta înspre stilul casual, ajutând astfel la diminuarea eleganței, pentru ca în final ținuta să se situeze undeva la mijloc.

Tot în completarea stilului casual vin și cizmulițele negre, scurte, fără toc, care sunt foarte lejere și se potrivesc de minune la o plimbare. De când le-am văzut prima dată , mi-a atras atenția imprimeul deosebit pe care îl au. Mie mi se pare că se încadrează în stilul vintage, fiind parcă o bucată de pătură veche decupată, însă în același timp mă duce cu gândul și la stilul indian. De asemenea, culorile imprimeului se încadrează perfect în peisajul toamnei și în coloristica frunzelor, așadar sunt exact ceea ce trebuie pentru o astfel de ținută.

În ceea ce privește hairstyling-ul, am ales să îmi las părul lejer, pe spate, cum îl port de fapt de foarte multe ori, iar în ținuta aceasta nici nu era nevoie de altceva pentru că pălăria aceea minunată face totul!

Sper că v-a plăcut ținuta mea, aștept opiniile voastre în comentarii pe această pagină și sunt foarte curioasă ce outfit-uri de toamnă preferați voi. Pupici!

Colecționează amintiri, nu lucruri!

Dacă m-ar întreba cineva ce îmi place cel mai mult să fac, știu sigur ce aș răspunde. Dincolo de orice pasiune pe care o am și dincolo de orice activitate în care sufletul meu se regăsește, cel mai mult îmi place să petrec timp cu oamenii dragi mie, oamenii pe care i-am iubit și pe care îi voi iubi toată viața, indiferent ce s-ar întâmpla, pentru că mi-au cucerit sufletul cu bunătatea și iubirea lor. Consider că Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine oferindu-mi șansa de a privi în jurul meu cu ochii sufletului și de a vedea cât de mulți oameni buni mă înconjoară și de a conștientiza cât de mult contează să prețuiești momentele petrecute împreună cu persoanele iubite.

Din păcate, mulți dintre noi, indiferent de vârsta pe care o avem sau de perioada din viața noastră, suntem foarte ocupați cu lucruri materiale care nu ne aduc, pe termen lung, niciun beneficiu și care ne îndepărtează de oameni, de iubire și de propriul nostru suflet. Unii dintre noi poate realizează importanța timpului petrecut alături de oamenii dragi doar atunci când îi pierd, când aceștia nu mai sunt fizic lângă noi din diverse motive, iar alții probabil nu realizează niciodată asta. Eu mă simt foarte norocoasă pentru că, deși am doar 23 de ani, mi-am dat seama de toate aceste lucruri și mi-am propus ca de acum încolo să mă bucur cât mai mult posibil de iubirea celor din jurul meu și să fac tot ce îmi stă în putință pentru a le oferi momente cât mai frumoase.

Știu că sunt persoane care se concentrează foarte mult pe dezvoltarea unei cariere cu scopul de a avea un venit mare care va asigura ulterior bunăstarea familiei lor, însă eforturile în acest sens sunt zadarnice pentru că o familie fericită nu se poate clădi decât pe iubire, iar iubirea se vede cel mai mult în timpul pe care suntem dispuși să îl alocăm membrilor familiei noastre. De exemplu, copiii vor uita probabil foarte multe lucruri materiale pe care le-am cumpărat pentru ei de-a lungul anilor, însă cu siguranță își vor aminti mereu momentele fericite petrecute împreună, atunci când am stat să ne jucăm cu ei, când le-am citit o poveste înainte de culcare sau când am mers împreună într-o excursie.

De aceea, vă încurajez să oferiți tuturor mai multe momente decât obiecte. Nicio ființă care pleacă din lumea asta nu va lua cu ea nimic material, nimic palpabil, însă cu toții vom duce cu noi mai departe lecțiile învățate în viața asta, dacă am știut și am vrut să le învățăm. Atunci când au loc momente, are loc și comunicarea, deci putem face oricând un schimb de informații și de energii cu oamenii din jurul nostru.

În prezent, oricât de mult mi-aș dori să mă axez pe timp de calitate alături de cei dragi mie, am atât alte responsabilități cât și alte pasiuni care îmi ocupă o mare parte din timp. Cu toate acestea, încerc pe cât de mult pot să fac câte puțin din toate pentru că sunt conștientă de faptul că totul este imprevizibil și că ziua de mâine poate să aducă surprize de orice fel. Oamenii pe care îi iubim nu vor trăi pentru totdeauna așa că merită să îi prețuim acum când i-am întâlnit și îi avem lângă noi. Chiar dacă știu teoria, nu mă pot lăuda foarte tare cu practica pentru că încă nu reușesc nici eu să îmi organizez timpul astfel încât să îmi ajungă pentru tot ce mi-aș dori. De câte ori m-am gândit ce bine ar fi dacă ziua ar avea vreo 80 de ore în loc de 24…. Pentru unii poate părea mult, însă eu chiar sunt de părere că viața este foarte frumoasă și că este o ocazie foarte bună pentru noi de a evolua, motiv pentru care îmi doresc să mă bucur la maxim de tot ce mi se oferă și aș prelungi zilele dacă aș putea.

Ce ar putea să îmi facă oare sufletul mai fericit decât să mă bucur de o dimineață însorită savurând o cafea cu iubitul meu soț sau să adorm seara la pieptul lui?! Cum aș putea să mă bucur mai mult decât petrecând timp cu sora mea mai mică, în care văd de multe ori o reflexie de a mea și pe care aș vrea s-o învăț să fie mai mult decât atât, însă câteodată nu mai știu cine învață pe cine?! Și oare ce moment poate fi mai plin de iubire decât să iau prânzul cu bunica mea dragă, care m-a crescut și care și azi mă ghidează spre a fi un om mai bun?!

Ce poate fi frumos decât să-i mulțumesc ei pentru că a contribuit atât de mult la omul care am ajuns să fiu azi?! Cum să nu îmi tresară inima de bucurie când vorbesc și râd în hohote cu mătușa mea care este un exemplu pentru mine și care mi-a fost de când m-am născut și mamă, și mătușă, și cea mai bună prietenă?! Și cum să nu fie sufletul meu mai împlinit când am câțiva prieteni adevărați, oameni care cândva mi-au fost străini și azi sunt o bucățică din inima mea, și de fiecare dată când petrec timp cu ei simt că sufletul meu s-a mai îmbogățit puțin. A devenit brusc mai pur, mai iubitor, mai bun și mai luminos.

Asta putem și ar trebui să facem și noi pentru cei din jur: să le îmbogățim sufletele, să le dăruim tot ce avem noi mai bun și să îi învățăm să facă asta și ei la rândul lor. Cu siguranță lumea ar deveni mai frumoasă și valorile multor oameni s-ar schimba treptat. Eu voi fi mereu o familistă convinsă și voi lupta pentru iubire și pentru bunătate. Îmi doresc ca la sfârșitul vieții acesteia să plec împăcată cu mine însumi că am dăruit tot ce am avut mai frumos în mine celor care rămân, că am împărtășit toate cunoștințele și valorile pe care le-am simțit ca fiind importante și că am acceptat la rândul meu ceea ce mi s-a transmis și am învățat lecțiile care mi s-au scos în cale. Voi puteți alege să vă axați pe ceea ce considerați voi că e mai important  în viața voastră, însă eu vă sfătuiesc ca orice ați face să nu uitați de iubire, să nu uitați de timpul petrecut alături de cei dragi, să nu uitați să dăruiți bunătate și să nu uitați să faceți în fiecare zi măcar un pic mai mult decât ieri. Un pic mai mult, un pic mai bine și un pic mai înțelept!

Indiferent dacă v-a plăcut mult sau puțin articolul de azi, aștept comentariile voastre mai jos și de asemenea, sunt deschisă la sugestii, în cazul în care aveți un subiect anume despre care v-ar plăcea să scriu și să discutăm împreună. Vă pup și vă doresc să vă bucurați de viață în fiecare zi!

Sfaturi pentru o vară de neuitat în America

Exact acum 2 ani eram în avion, călătoream deasupra norilor și urma să aterizez în America, țara în care toate dorințele se împlinesc. Exact acum 2 ani am zburat pentru prima dată și am făcut parte din programul Work and Travel prima dată. Deși nu știam exact ce mă așteaptă, am pornit în călătoria asta singură și nu mi-a fost deloc teamă pentru că îmi doream să fiu liberă, să fiu independentă, să îmi dovedesc că îmi pot transforma visele în realitate și că pot face față oricărei situații neprevăzute. A fost un drum lung plin de emoții, însă emoțiile cele mai mari și trăirile cele mai intense le-am simțit când am ajuns în sfârșit în mijlocul Manhattanului, înconjurată de o mulțime de zgârie-nori, de lumini puternice și de zgomotul specific orașului New York. E exact precum se spune: orașul care nu doarme niciodată! Nu cred că voi putea vreodată descrie în cuvinte starea copleșitoare care m-a cuprins atunci și sentimentul de împlinire și satisfacție pe care l-am trăit pentru că am reușit să ajung într-un loc pe care până atunci îl văzusem doar în filme. Știu că mai sunt mulți studenți care au visat la America așa cum am făcut-o eu și pentru care în curând va începe prima vară în USA. De aceea, am decis să vă ofer câteva sfaturi care să vă ajute să vă bucurați cu adevărat de o vară în State, fără să vă împiedicați de anumite „probleme” care ar putea apărea. Am ales să vorbesc despre câteva aspecte pe care eu le-am întâlnit pe parcursul experienței mele în America la mine și la studenții din jurul meu, însă dacă aveți alte nelămuriri aștept comentariile voastre la finalul articolului.

1. În primul rând, trebuie să știți atunci când porniți spre Statele Unite ca și un student J1 că acest program nu vă oferă oportunitatea de a vă îmbogăți în 3-4 luni, așadar nu vă așteptați ca la finalul verii să puteți călători oriunde vă doriți, să vă cazați la hoteluri de lux și să vă plimbați cu iahtul, deoarece e posibil să rămâneți dezamăgiți. Se poate întâmpla și un caz fericit precum am descris mai sus, însă asta depinde de multe lucruri. Cred că succesul e o combinație între multă muncă, dorințele personale ale fiecăruia, ambiție, perseverență și un pic de noroc. În plus, programul Work and Travel presupune total altceva, și anume: un schimb de experiență prin care ai oportunitatea să lucrezi precum un american, să înveți cât mai multe lucruri despre cultura lor și să călătorești atât cât îți va permite bugetul. Contează și cu câți bani pleci de acasă, dar și cât de mult ești dispus să muncești acolo.

2. Ce să îți duci cu tine în America? Sincer, mă îngrozesc când aud că sunt studenți care își duc alcool, țigări, conserve, pateuri și alte lucruri care se găsesc și acolo și fără de care ai putea trăi oricum. Sfatul meu e să vă duceți cu un geamantan cât mai mare, însă care să fie măcar jumătate gol pentru că veți avea nevoie de mult spațiu la întoarcere. Nu vă încărcați bagajul cu lucruri pe care le găsiți și acolo. Eu mi-am dus foarte (FOARTE) puține haine, cât să-mi ajungă pe o săptămână, și câteva lucruri de igienă personală. Deci, gândiți-vă bine ce aveți cu adevărat nevoie. Mai bine vă luați niște bănuți în plus pentru mâncare până la primul paycheck decât să vă cărați cămara „în spate”.

3. Apropo de mâncare, odată ajunși acolo, să nu vă așteptați că totul va fi la fel ca în România. Există produse pe care nu le veți găsi decât la anumite piețe din marile orașe unde se aduc produse specifice mai multor țări. Voi însă fie nu veți avea un astfel de market în zonă, fie produsele respective vor fi mult prea scumpe pentru salariul unui student. Vă recomand să fiți deschiși la a încerca lucruri noi și chiar dacă nu veți găsi multe mâncăruri pe placul vostru să alegeți cea mai bună variantă pentru voi, în funcție de preferințe și buget și să conștientizați că un student care are de returnat niște datorii la sfârșitul verii nu își va permite să mănânce cele mai gustoase mâncăruri, însă ăsta e un preț pe care îl plătim și e ceva ce trebuie să ne asumăm când mergem acolo.

4. Cât de scumpă e mâncarea în State? Sau cât de scumpe sunt lucrurile în general? Eu am fost înconjurată de mulți studenți (români) care erau frustrați și îngroziți de cât de scump e totul în America. Problema era alta. Lucrurile despre care vorbeau ei nu erau scumpe, însă lor li se părea așa fiindcă converteau dolarii în lei și se raportau mereu la prețurile din România. De exemplu, dacă în State la un supermarket o sticlă de lapte costă $ 3, 45 sau o pâine costă $ 2,38, studenții respectivi calculau și erau brusc revoltați fiindcă o sticlă de lapte costa cam 15 lei în mintea lor, iar pâinea undeva la 10 lei. Vă sfătuiesc, din suflet, nu vă mai raportați la prețurile din România. Uitați de lei și de tot ce ați știut până atunci! Gândiți-vă însă, că acolo veți câștiga cam $8/h și de fiecare dată când vreți să vă cumpărați ceva, calculați în câte ore (sau minute) câștigați banii respectivi. Vă asigur că multe lucruri vor începe să vi se pară foarte ieftine!

5. Dacă tot am vorbit de bani, aș vrea să vă dau un sfat și în legătură cu administrarea banilor. Cel mai bine ar fi să vă depozitați toate salariile într-un cont pentru că e un loc mai sigur de a ține banii decât în geantă, în dulap sau sub saltea și dacă nu îi vedeți tot timpul sunteți mai puțin tentați să îi cheltuiți. În plus, vă recomand să cheltuiți doar pe ce aveți nevoie cu adevărat și să păstrați cumpărăturile din plăcere pentru sfârșitul verii. Sigur că vă recomand să vă și răsfățați din când în când, însă nu exagerați, mai ales dacă aveți datorii de returnat. La sfârșitul verii veți putea calcula exact cu cât rămâneți și cât puteți cheltui. De asemenea, vă dau un pont și în legătură cu bacșișul: strângeți bacșișul într-un loc separat de salariu pentru ca la sfârșitul verii să vă răsfățați cu ceva. Chiar dacă vor fi zile în care veți primi foarte puțin, gen $ 2-3, strângeți absolut tot pentru că veți fi surprinși de suma care se va aduna după 3 luni.

6.Cum să câștigi mai mulți bani? Evident, având un second job. Ce trebuie să faci pentru a-l găsi? Ei bine, nu e așa simplu precum pare. Unii dintre voi puteți fi norocoși și puteți găsi repede un al doilea job, însă depinde foarte mult și de zona în care te afli și de numărul de studenți din acea localitate în acel an. Eu am căutat foarte foarte mult un job și l-am găsit destul de târziu. Am completat o grămadă de aplicații atât pe internet cât și la fața locului și am aștept răspuns din foarte multe părți. În final nu am fost contactată decât de 2 angajatori, alegându-l în final pe unul dintre ei. Oricât de greu ar fi, oricât de mult ați căuta fără să primiți vreun răspuns, nu vă lăsați demoralizați și continuați să căutați un second job. Eu mergeam în fiecare zi să caut, am străbătut 2 bulevarde mari și late dintr-un capăt în altul al fiecăruia, am mers în aproape toate magazinele din Mall și apoi am luat de la capăt bulevardele în speranța că ceva s-a schimbat. Oricât de greu v-ar fi, nu vă descurajați pentru că veți găsi un second job în cele din urmă. Trebuie să găsiți!

7. Cât de obosit ești lucrând la 2 joburi? Mega-obosit și fără timp liber de altceva. În prima perioadă când aveam doar un job, mergeam în fiecare după-masa în căutarea celui de al doilea, așa cum ziceam mai sus, iar după ce l-am găsit nu aveam decât o zi liberă pe săptămână în care dormeam până pe la 4 după-masa, apoi mâncam, făceam niște cumpărături la supermarket și îmi spălam haine pentru următoarea săptămână. Știu, sună plictisitor, dar dacă vrei timp liber, trebuie să renunți la bani. Sau dacă vrei ca la finalul verii să călătorești și să cumperi multe lucruri, trebuie să renunți la timp liber.

8. Unde vei locui toată vara? Sunt studenți care se cazează la moteluri unde sunt trimiși de agenție sau de angajator și studenți care se cazează singuri închiriindu-și o casă, de exemplu. Orice variantă alegeți, să nu vă așteptați să găsiți acolo tot confortul de acasă. Paturile poate nu vor fi confortabile, poate nu vor fi curate, baia e posibil să trebuiască să o împărțiți cu studenți din aceeași cameră sau, mai rău, de la același etaj, iar bucătăria e posibil să conste într-un frigider și un cuptor cu microunde. Din nou, e un lucru pe care trebuie să vi-l asumați atunci când porniți spre America ca student J1. Fiți pregătiți pentru asta și nu vă veți plânge când ajungeți. Dacă vreți lux, posibil să nu mai puteți călători la final, așa că gândiți-vă la ce contează mai mult pentru voi.

9. Un alt sfat pe care vi-l dau e să stați cât mai departe de persoanele cu care nu rezonați și de cei pesimiști pentru că aceștia mereu vor încerca, intenționat sau nu, să vă descurajeze. Eu am întâlnit la motelul în care stăteam foarte mulți români, însă i-am ignorat și am fugit de ei pentru că aveau o mentalitate mult prea închisă și o energie negativă. Am ales în schimb să stau în preajma studenților din alte țări: Slovacia, Serbia, Moldova, etc. Indiferent ce naționalități alegeți,petreceți cât mai mult alături de oamenii care gândesc pozitiv ca și voi și care emană o stare de fericire.

10. Orice s-ar întâmpla pe parcursul experienței voastre, nu vă panicați. Dacă aveți probleme la locul de muncă, contactați agenția și sponsorul. Dacă nu sunteți mulțumiți de cazare, mutați-vă. Dacă nu știți ceva întrebați. Intrați în contact cu cât mai muți localnici și veți vedea că majoritatea sunt foarte amabili și vă ajută cu orice aveți nevoie. Eu mă aflam într-un moment mai greu înainte de primul paycheck și aveam nevoie de o cartelă pentru a vorbi cu iubitul meu, care se afla în România. Am întâlnit pe cineva de treabă care deși nu mă cunoștea mi-a cumpărat o cartelă. O să vedeți că veți fi înconjurați de foarte mulți oameni drăguți acolo și în plus de asta, există tehnologia care vă ajută și vă răspunde la multe întrebări.

În concluzie, vă recomand să vă bucurați din plin de vara în America, să fiți veseli, să aveți curaj să încercați lucruri noi, să vă împrieteniți cu cât mai mulți americani și studenți străini, să munciți mult și să acceptați faptul că nu veți găsi nicăieri exact ce ați lăsat acasă, însă nici nu trebuie. Din ceea ce viața vă va oferi acolo, faceți-vă un „acasă” nou, cât mai pe gustul vostru, acceptați schimbarea și cu siguranță veți trăi o vară despre care vă veți aminti și veți vorbi cu drag mulți ani de acum încolo.

Nu uitați să-mi lăsați comentarii cu părerile sau întrebările voastre și să citiți alte articole pe teme asemănătoare care v-ar putea stârni interesul.

Geanta Înțelepciunii

L-am cunoscut atunci când sufletul meu își căuta alinarea. L-am cunoscut atunci când Universul a vrut să-mi dea ocazia să evoluez, să mă împlinesc ca suflet, ca spirit și ca om. Deși nu am vrut să-l accept în viața mea, azi sunt fericită că l-am lăsat să-mi calce pragul. L-am lăsat să mă cunoască cu toate defectele, cu toate calitățile și cu întreg trecutul plin de aventuri pe care îl port în cârcă. Practic, mi-am dezgolit sufletul de toate păturile care îl acopereau, ascunzându-l, doar pentru ca el să mă vadă așa cum sunt: un spirit fără formă, fără gânduri, doar cu o energie care vibrează atunci când o întâlnește pe a lui.

Dintre toate păturile care mă acopereau, cea a rușinii a fost cea pe care am dat-o jos cel mai ușor. Ea m-a ascultat de fiecare dată când am ajuns într-o situație în care am vrut să renunț la inhibiții. Însă ceea ce urmează întotdeauna după ea, e o luptă dură și aproape interminabilă între mine și celelalte pături: pătura încăpățânării, pătura tristeții, pătura aroganței, pătura geloziei și multe alte pături înrudite cu acestea. Se lipesc una peste alta, acoperindu-mi sufletul, iar eu mă străduiesc zilnic să le dau jos. În final după ce am reușit să scap de toate, rămâne ultima care e și cea mai mare dar și cea mai grea: pătura ego-ului , adică pătura mamă din care se nasc toate celelalte pături intermediare.

Deși mi-a fost greu, am luptat până când am reușit să dau jos toate păturile și sufletul meu a rămas dezgolit. L-am îmbrăcat frumos, ca de sărbătoare, cu rochia iubirii, pantofii fericirii și geanta întelepciunii. În ea se află toate cunoștiințele și învățăturile vieții, tot ceea ce ar trebui să afle un om pentru ca sufletul lui să evolueze. Singura problemă e că geanta asta are un lacăt, iar eu i-am pierdut cheia. Poate am uitat s-o aduc cu mine din cealaltă viață sau poate a ajuns înaintea mea în viața asta și eu trebuie să o găsesc. Oricum e foarte vicleană și se joacă cu mine de-a v-ați ascunselea deși știe cât de important e pentru mine să pot deschide geanta asta.

În fine, mi-am îmbrăcat sufletul de sărbătoare și l-am trimis la întâlnire cu sufletul lui. Mi-a fost atât de dor de el! Nu îl mai văzusem din viața anterioară și chiar eram curioasă sub ce formă îmi va apărea de data asta. Îmi place mult sufletul lui și sper să ne mai întâlnim și în viețile viitoare.Poate împreună ne va fi mai ușor să găsim cheia pentru geanta mea. Dacă cumva una dintre păturile de pe sufletul meu a ascuns-o? Cu ele nu știi niciodată la ce să te aștepți! Ciudată treabă mai e și cu păturile astea! Când credeam că am scăpat de ele… ce credeți? M-au ajuns din urmă! Abia câteva minute a putut sufletul meu să stea la întâlnire cu sufletul lui, că ele au și venit. Eh, dar stați! Nici păturile lui nu s-au lăsat mai prejos.

Mă tot gândesc cum ar fi să le dăm foc într-o zi?! Să dispară și să nu ne mai deranjeze niciodată! Am încercat eu să le rup sau să le tai, însă nu funcționează. Sunt mult prea rezistente. Cred că în geanta înțelepciunii e scrisă și soluția la problema asta: Cum să scapi de pătura ego-ului și celelalte pături născute din ea? Of, îmi cer scuze acum, dar oricât de mult îmi place să povestesc cu voi, nu mai pot să rămân. Sunt foarte obosită pentru că azi am cărat din nou toate păturile peste mine. O să vorbim altădată când reușesc să fiu iar eu, dezbrăcată de tot ce nu îmi aparține și pune stăpânire pe mine fără să vreau.

P.S.: Dacă vedeți pe undeva cheia de la geanta înțelepciunii, anunțați-mă și pe mine, vă rog!

 

Pașii necesari pentru a obține viza J1 (SUA)

 

12744192_973011612736091_6353900128596836270_n

Așa cum am promis într-un articol anterior, revin cu îndrumări în legătură cu pașii pe care trebuie să-i urmezi atunci când îți dorești să obții viza J1 pentru America. În primul rând, trebuie să alegi o agenție care să te coordoneze pe parcursul acestui drum. Dacă ești din Cluj-Napoca sau dintr-un oraș apropiat de acesta, îți recomand cu drag agenția ADIRA cu care am colaborat eu. Sunt foarte mulțumită de tot suportul primit din partea lor și nu am întâmpinat nicio problemă pe parcursul pregătirilor mele de a merge în State, motiv pentru care le mulțumesc foarte mult. Chiar dacă ești din alt oraș, te poți înscrie la Adira pentru că nu va fi nicio problemă, iar sfatul meu e că e mai bine să alegi o agenție de încredere decât una care e mai aproape de tine, dar nu la fel de sigură.

Odată ce ți-ai ales agenția, vei avea nevoie de o sumă de bani pentru avans și de câteva acte, iar apoi agenția împreună cu sponsorul cu care lucrează (în cazul meu a fost vorba de InterExchange) îți vor aduce la cunoștință oferte de joburi disponibile în SUA, în funcție de preferințele tale. În cazul meu, datele și documentele mi-a fost introduse pe o platformă online a sponsorului unde am putut vedea ofertele de job primite și am putut să le accept sau să le refuz dacă nu îmi convenea ceva. De asemenea, am fost nevoită să creez și un video în care să vorbesc despre mine și despre experiența mea sau pasiunile mele pentru ca angajatorii să mă poată vedea și să-și dea seama dacă m-aș potrivi cu jobul oferit de ei sau nu. Toată procedura asta mi s-a părut o metodă simplă și foarte avantajoasă atât pentru mine cât mai ales pentru angajator, însă am aflat de la colege care deși aveau același sponsor că video-ul respectiv nu li se cerea tuturor. Deci, experiența voastră poate fi asemănătoare sau diferită.

Prima ofertă de job pe care am primit-o eu a fost de housekeeper la un hotel dintr-o zonă muntoasă, însă eu preferam mai mult să merg undeva la plajă așa că am refuzat-o, iar ulterior am primit o altă ofertă în Myrtle Beach, SC, tot pe postul de housekeeper. Nu prea mă încânta jobul pentru că nu prea îmi place să fac curat, mai ales după alții, însă eram fericită că voi vedea oceanul și plaja timp de 3-4 luni și am acceptat oferta. Oricum nu puteam lungi foarte mult etapa asta fiindcă m-am înscris târziu, doar pe la sfârșit de martie – început de aprilie, iar timpul era limitat. Indiferent când vă înscrieți, vă recomand să nu vă gândiți prea mult pentru că o vară frumoasă puteți avea oriunde în America și nu vi se va da niciun job căruia să nu-i puteți face față, dacă vă doriți cu adevărat să munciți.

Odată primită și acceptată oferta de job, urmează programarea pentru interviul la ambasadă și rezervarea biletului de avion care implică și plata unui avans, iar în multe cazuri suma se poate returna dacă nu primești viza. Însă tu nu trebuie să te gândești la asta, ci doar la faptul că urmează să trăiești cea mai frumoasă vară de până acum. Viza J1 se primește destul de ușor, sunt foarte puține cazuri în care studenții nu au primit viza. În 2015, când am plecat eu se lua foarte serios în considerare dacă ai restanțe sau nu. Acum însă am citit un anunț potrivit căruia foaia matricolă nu mai trebuie inclusă în dosarul pentru ambasadă, așadar nu au cum să știe cum stai cu restanțele. Agenția te va anunța care sunt documentele necesare pentru dosarul de ambasadă și ei se vor ocupa ca acesta să ajungă acolo și să primești programarea. Tot ce va trebui tu să faci va fi să mergi la Ambasada SUA din București cu pașaportul și cu o atitudine super pozitivă pentru că atitudinea și încrederea în sine sunt atuurile cele mai importante la acest interviu. Pe lângă asta trebuie să știi cât mai bine limba engleză astfel încât să nu te pierzi indiferent de întrebările care îți vor fi adresate. Și încă un lucru foarte important este sinceritatea. Întrebările pot fi oricând capcane, iar dacă minți trebuie să ții minte toate minciunele și emoțiile te pot da oricând de gol.

ambasada_sua_37710900

Însă înainte să înceapă întrebările, te voi ajuta cu sfaturi în legătură cu pașii care trebuie urmați până să vină rândul tău. Eu am ajuns între 7:30 și 8:00 la ambasadă și era deja destul de multă lume la rând. Am intrat in ambasadă în jurul orei 10 și mai erau studenți mulți și în spatele meu. Am auzit de la alte persoane că e mai bine să mergi pe la 11 când nu mai e așa multă lume. Eu nu aș risca și tot m-aș duce devreme pentru că mai bine aștept decât să nu mai apuc cumva. Un lucru important în timp ce stai la rând e să nu fotografiezi și să nu filmezi în zona ambasadei pentru că cineva de la securitate va veni sa îți ceară numele și te va avea în vizor așa că mai bine eviți acest lucru. În ambasadă nu ai voie să intri cu bagaje și nici cu lucruri metalice cum sunt de exemplu unele curele sau ceasuri de mână. Eu mi-am lăsat afară lucrurile personale (care oricum nu au fost multe) iar telefonul undeva la intrare unde ai posibilitatea să îți lași câteva obiecte. Ajuns înăuntru trebuie să-ți iei un număr de ordin de la un aparat și să aștepți să fii chemat la ghișeu. De asemenea, primești un pliant cu drepturile și responsabilitățile tale în America ca imigrant J1. Acest pliant este foarte important și e bine să îl citești cu atenție cât timp aștepți să fii chemat la interviu pentru că e posibil să primești întrebări pe această temă. Prima dată vei fi chemat pentru a ți se înmâna dosarul cu toate actele, excepție pașaportul pe care trebuie să îl ai tu. Apoi vei fi chemat la un alt ghișeu unde va avea loc interviul. Întrebările de la interviu diferă de la student la student și de la consul la consul, însă eu vă spun care au fost ele în cazul meu. Am primit întrebări ușoare și la subiect, fără capcane sau chestii de genul. So, here are the questions from my interview:

+ Why do you want to go in the USA as a J1 student?
+ What is the name of the place where will you go?
+ What type of job will you have?
+ What do you study at the university?
+ What are your plans for the future?
+ Where would you like to travel at the end of the program and why?
+ Can you tell me at least three rights that you will have as a J1 student in the USA?

Congratulations, you’ve got the visa! And that was one of the happiest moments of my life! <3

Așadar, mergeți la interviu veseli și încrezători în forțele proprii, fiți atenți la ce sunteți întrebați și fiți sinceri. Cel mai mult asta contează pentru orice consul: să vadă că sunteți capabili să purtați o conversație în engleză. De aceea e posibil să vă pună și întrebări care nu legătură cu subiectul, cum ar fi: What did you eat this morning? or What is your favorite colour?. Ei vor să vadă că nu sunteți crispați și că nu vă blocați. Încă un sfat pe care vi-l dau este să dați răspunsuri la subiect, dar lungi. Vorbiți cât de mult pentru că așa vor vedea că cunoașteți limba și că sunteți degajați. De exemplu, când mi s-a cerut să spun cel puțin trei drepturi de pliantul respectiv, eu am enumerat mai multe. La fel am făcut și cu celelalte întrebări, am dezvoltat răspunsurile și cred că astfel am vorbit și cu sufletul și am putut transmite și mai multă sinceritate și energie pozitivă.

job_inteview_funny

Vă urez tuturor care în această perioadă mergeți la interviu să aveți multă baftă, să primiți viza și să aveți o vară minunată în America! Iar celor care încă nu v-ați decis dacă să mergeți sau nu, vă spun din nou că merită să treceți prin toate pregătirile și emoțiile și că nu trebuie să vă temeți deloc de interviul de la ambasadă pentru că dacă cunoașteți limba engleză și sunteți cât de cât sociabili, e floare la ureche!

Merită sau nu să faci parte din programul Work and Travel USA?

Dorința mea de a participa la programul Work and Travel a apărut încă de la începutul primului an de facultate, deși habar nu aveam ce costuri implica un astfel de program sau ce șanse aveam eu să reușesc. Nici nu mi-am pus niciodată problema asta. Pur și simplu mi-am hrănit dorința de a ajunge în America suficient de mult încât toate celelalte lucruri să vină de la sine. În acea perioadă, am observat în jurul meu mulți studenți cărora le surâdea idee de a pleca și ei în goana visului american, însă foarte puțini dintre ei au acceptat provocarea cu adevărat. Acum, deși nu mai sunt studentă, văd în continuare pe rețelele de socializare aceeași nesiguranță din partea unor tineri care își pun întrebarea: „Oare merită să merg în State cu programul Work and Travel?” și nu cred că pun corect această întrebare.

În primul rând nu ar trebui să îi întrebați pe alții dacă merită sau nu pentru că fiecare om are alte păreri, alte așteptări de la viață și ce merită pentru cineva s-ar putea să nu fie suficient pentru alții. În al doilea, rând, nu vă întrebați pe voi înșivă dacă merită, ci dacă vă doriți cu adevărat. Dacă merită sau nu, veți afla oricum doar după ce vă întoarceți din America, deci o întrebare de acest gen vă face doar să vă consumați aiurea energia pentru că răspunsul nu va veni. În al treilea rând, nu vă mai pierdeți timpul cu întrebări de niciun fel pentru că viața e foarte, dar FOARTE scurtă. Și dacă doar vă gândiți și vă puneți întrebări, fără să acționați veți ajunge să ratați ocazia unei astfel de experiențe pentru că timpul pur și simplu a zburat pe lângă voi. Când am fost aproape de a pleca în America, eu și câteva colege am vorbit cu câțiva profesori pentru a ne programa examenele mai repede și a evita astfel câteva restanțe din cauza absenței din sesiune. Una dintre profesoare a reacționat foarte nostalgic când i-am zis că facem parte din programul Work and Travel și am putut citi regretul și tristețea de pe fața ei atunci când ne-a spus că și ea își dorise asta în anii studenției doar că tot a amânat până când vremea ei a trecut. Ea e doar unul dintre multele cazuri de acest gen. De aceea, vă încurajez să faceți ceea ce simțiți și să profitați de șansele pe care viața vi le oferă pentru că există anumite lucruri care se pot face doar la vremea lor.

3074edabb66935ed0bfe7020ff59b131

Mai cunosc și cazul studenților cărora le e frică să meargă pentru că nu au cu cine și nu vor să fie singuri acolo. Într-adevăr, îți trebuie o doză de nebunie și curaj să pornești la un astfel de drum singur, cum a fost cazul meu, dar a fost un caz fericit. Am călătorit până acolo singură, la prima experiență cu avionul și totul a decurs fără probleme. Am ajuns la locația planificată, am fost nevoită să descopăr viața americană de una singură și să mă confrunt cu mici probleme tot singură, pentru că nu am plecat într-un grup de prieteni, însă mi-am făcut acolo câțiva prieteni. Înainte să pornesc către casă, am călătorit prin câteva state tot singură din mai multe motive. Majoritatea persoanelor cu care m-am împrietenit au rămas acolo sau erau deja acolo de câțiva ani și nu aveau intenții de călătorie exact atunci când toți studenții J1 călătoresc, iar alte persoane cu care m-am împrietenit s-au întors mai repede cu o lună acasă pentru că în țările de unde veneau ei școala începe mult mai repede. Acest lucru nu m-a întristat pentru că mie oricum îmi place să călătoresc cu anumite persoane, foarte apropiate. Atunci când faci parte dintr-un grup, automat trebuie să faci și compromisuri. Mi-am dorit o călătorie în care să pot face lucrurile în ritmul meu și să mă simt liberă fără a fi nevoie să fac compromisuri, dar asta sunt eu. Voi cu siguranță sunteți altfel și doar unii dintre voi vă asemănați mai mult sau mai puțin cu mine. Indiferent cum ar fi, vă încurajez să fiți măcar pentru o vară un student J1 în America și să nu vă lăsați limitați de niciun criteriu. Singuri sau nu, mai bogați sau mai săraci, mai timizi sau mai curajoși, mai responsabili sau mai dependenți de părinți, acceptați provocarea fără să mai stați mai gânduri.

Știu că probabil mulți studenți sunt deja înscriși pentru vara 2017 și că unii dintre ei chiar au obținut deja și viza, însă mai știu și că sunt mulți care încă nu s-au hotărât și încă mai sunt agenții care îi primesc. Nu mai așteptați, faceți rost de primii bănuți necesari pentru avans și alegeți o agenție de încredere. Dacă totuși nu vreți să vă grăbiți, faceți-vă măcar curaj și pregătiți-vă planul pentru a vă înscrie la toamnă. Voi scrie într-un viitor articol și despre pașii pe care trebuie să-i faceți și despre cum mi-am ales eu agenția pentru că din nou: Ce înseamnă o agenție de încredere? Răspunsul e subiectiv și variază de la om la om, însă cu siguranță ne putem inspira din poveștile altora, acele povești în care simțim că ne regăsim cel mai mult. Tocmai ăsta este și motivul pentru care vă răspund dacă a meritat sau nu pentru mine să accept provocarea Work and Travel.

Da, a meritat 100%. A meritat pentru că mi-am depășit limitele pe care oricum singură mi le-am impus. A meritat pentru că am trăit timp de 3 luni ca un american de rând și am văzut diferența dintre un trai în România, unde un om cu un salariu minim pe economie nu poate pune bani deoparte și un trai în America unde un om cu un salariu minim pe economie poate strânge în 3 luni bani pentru excursii la Orlando, Chicago și New York. Cu avionul, dacă vreți și luxul ăsta. A meritat pentru că mi-am dovedit că pot fi total independentă, că pot să îmi plătesc chiria din banii munciți de mine, să mănânc din banii munciți de mine și să mă distrez pe aceiași bani, munciți toți de mine. În America nu mai există pachetul cu mâncare primit săptămânal de studentul din România și nici familia care să sară în ajutor dacă apare o problemă. Exiști tu cu bănuții tăi și atât, iar dacă până acum nu ai învățat ce înseamnă responsabilitatea, în America vei descoperi cu siguranță. A meritat să merg cu programul Work and Travel pentru că e inexplicabil în cuvinte momentul în care am văzut locuri pe care doar în filme le-am mai văzut și am simțit cum inima îmi bate atât de tare încât parcă vrea să fugă din pieptul meu.

10422475_10203087549269248_2321753506377942184_n
Empire State Building văzut de mine, de jos!

A meritat pentru că am întâlnit oameni buni cu care am legat prietenii și pe care sigur îi voi revedea. A meritat pentru că de acolo se vede mult mai clar ce mentalitate îngustă au unii români spre deosebire de unii americani, asiatici sau europeni. De aici, și răspunsul la întrebarea de ce suntem în urmă cu aproximativ 50 de ani față de America și de ce încă mult timp vom continua să fim în urmă. A meritat pentru că am găsit un loc care este așa cum mi-am imaginat că ar fi „paradisul” meu, un loc unde îmi doresc să mă reîntorc și să locuiesc cu familia mea. A meritat pentru că Universul mi-a dovedit că orice dorință o am se poate împlini. Imposibilul nu există doar noi îl creăm și niciun om nu e prea mic pentru a realiza un lucru măreț. Și, nu în ultimul rând, a meritat pentru că am învățat că oricât de mulți bani aș câștiga, în orice țară aș fi dacă sunt departe de persoanele iubite, mereu le voi pune pe primul loc și mă voi întoarce la ele, mai ales în cazurile în care ele nu pot veni la mine. Pentru că iubirea e mai presus de orice lucru material care în timp își pierde din importanță.

Asta sunt eu. Astea sunt motivele pentru care experiența mea în America a meritat, dar asta nu înseamnă ca merită pentru oricine. Totul depinde de așteptările fiecăruia. Dacă vă așteptați să vă îmbogățiți într-o vară în State, s-ar putea să merite dacă aveți noroc să alegeți o locație favorabilă și dacă sunteți dispuși să lucrați mult sau s-ar putea să nu merite dacă de exemplu, vă așteptați să vă îmbogățiți prin muncă puțină sau ușoară.

Oricum ar fi, eu vă îndemn să vă bucurați de această șansă minunată pe care v-o oferă anii de studenție. America este o țară fabuloasă, cu peisaje superbe, cu oameni frumoși, cu tehnologie modernă și cu o energie pozitivă care plutește în aer și îți dă senzația că chiar poți realiza orice îți dorești, mai ales în Manhattan!

IMG_20151011_144726
Eu la Statuia Libertății 🙂

Cine suntem si ce rol avem?

Simt și cred tot mai mult că noi nu suntem nici mintea noastră, nici trupul nostru. Că nu ne identificăm deloc cu numele pe care îl purtăm, cu religia de care aparținem sau cu naționalitatea pe care am primit-o. Nu contează ce meserie avem, cum ne îmbrăcăm sau ce diplome am acumulat. La fel cum nu contează nimic din ceea ce este material pentru că toate lucrurile materiale sunt și efemere. Nimic din ce deținem în viața asta nu ne-a aparținut înainte de a ne naște și nimic din ceea ce deținem nu vom lua cu noi când ple
căm de aici. Singurul lucru care contează, care ne însoțește mereu și care reprezintă cu adevărat ceea ce suntem noi este sufletul. Cred că sufletul este o energie, fără formă, fără culoare, o energie care cândva a fost pură și care cunoștea iubirea și bunătatea cu adevărat. Probabil ceva s-a întâmplat la un moment dat pentru că am uitat cu toții să apreciem aceste valori și le-am uitat semnificația reală. De aceea, sufletele s-au încarnat, au luat o formă fizică și au început să experimenteze viața cu frumusețile ei, cu greutățile ei pentru a învăța diferența dintre minte, trup și suflet.

Trupul este doar un ambalaj pe care îl folosim pentru a putea fi ceva mai mai vizibil decât o energie și pentru a acționa în societatea lumească. Mintea este cea mai mare ispită a noastră, este cea care ne îngrădește și care ne dictează să facem alegeri din EGO și nu din suflet. EGO-ul aduce cu el tot ceea ce este rău și dăunător evoluției noastre spirituale. EGO-ul ne creează multe probleme care nu există în realitate însă ne face să credem asta, EGO-ul ne face să reacționăm urât cu furie și mânie față de oameni care de cele mai multe ori nu merită acest tratament. EGO-ul dă naștere la invidie, gelozie, frică, violență, furt, minciună, lașitate, orgoliu și vanitate. Ego-ul desparte oamenii și limitează sufletul în a-și urma parcursul spiritual de care are nevoie. EGO-ul nu este parte din noi și totuși este prezent cu noi mereu. Este acolo pentru a ne ispiti ori de câte ori nu suntem atenți și nu reușim să-l ignorăm. EGO-ul este cauza tuturor lucrurilor rele de care avem parte în fiecare viață pe care o trăim. Cu cât îi permitem mai mult să ne controleze gândurile și acțiunile, cu atât mai mult vom stagna și nu vom învăța niciuna din frumoasele lecții pe care viața ni le oferă.

Dacă trăim o viață în care nu am reușit să facem niciun pas în față din punct de vedere spiritual, în care nu am reușit să ne apropiem un pic mai mult de ceea ce suntem noi cu adevărat, am trăit degeaba. Indiferent cât de scurtă sau lungă a fost viața, indiferent cât de sănătos ne-am menținut trupul, indiferent cât de săraci sau bogați am fost, indiferent ce meserie am practicat, cărei religii am aparținut, în ce țară și sub influența cărei culturi am trăit… dacă nu am învățat niciuna din lecțiile spirituale viața este egală cu 0. De aceea, sufletul nostru se reîncarnează într-un alt trup și începe o viață nouă care are același scop: evoluția sufletului, descoperirea iubirii și bunătății, valorile care ne definesc energia, valorile divine cu care suntem una.

Tot ceea ce ni se întâmplă în viață este pentru că merităm. Chiar dacă ni se pare că suntem nefavorizați pentru că trecem prin situații dificile, trebuie să înțelegem că toate au o lecție pentru noi și totul se întâmplă pentru ca noi să fim mai buni. Trebuie să privim fiecare viață ca pe un cadou, ca pe o nouă oportunitate de a evolua. Cu cât ne eliberăm mai mult de mintea noastră și ne ascultăm sufletul, cu cât iubim mai mult, cu cât iertăm mai mult, cu atât mai mult vom atrage energie pozitivă asupra noastră care ulterior se va reflecta prin bucurii, dorințe împlinite, sănătate, succes și fericire. Însă dacă ne lăsăm conduși de mintea și EGO-ul nostru, dacă suntem invidioși, dacă suntem răutăcioși, dacă nu știm să primi lecțiile frumoase pe care viața ni le oferă, vom aduna în noi o energie negativă care ne va aduce boli, suferințe, eșecuri și în final moarte. Există un film care prezintă foarte bine ceea ce se întâmplă cu sufletele noastre după ce murim și pe care vi-l recomand cu drag: Nosso lar. Una dintre ideile punctate foarte bine în acest film este că orice om care moare din cauza unei boli sau suferințe se sinucide pentru că el însuși și-a provocat moartea prin acțiunile pe care le-a făcut de-a lungul vieții. Știu că mulți oameni care au pierdut pe cineva drag din cauza unei boli mă vor contrazice deoarece nu vor putea fi obiectivi însă eu cred foarte mult în karma și mai ales în ceea ce simt. Și simt că dormim așa cum ne așternem și nu putem culege altceva decât ceea ce am semănat.

De aceea, vă invit să reflectați asupra sufletului vostru, asupra a ceea ce sunteți cu adevărat dincolo de forma fizică, să vă autoanalizați și să vă observați mintea și felul în care ea încearcă să vă conducă pe un drum greșit. Ascultați-vă sufletul, fiți veseli, iubiți mult, găsiți pacea interioară dinăuntrul vostru, împărtășiți bunătatea cu toți cei din jur și atunci veți cunoaște fericirea adevărată. Viața este foarte frumoasă doar că puțini dintre noi știm să privim cu ochii sufletului și nu cu cei ai minții!

Primăvara ne naștem din nou

Deși până acum anotimpul meu preferat era vara, cred că primăvara începe să fie o competitoare foarte foarte bună. Probabil pentru că nu îmi place deloc frigul și nu văd farmecul în săniuș, patinoar și oameni de zăpadă, încep să apreciez tot mai mult primăvara pentru că e prima care aduce soare, căldură, flori colorate și o energie plină de optimism care plutește în aer. De altfel, și numele sugerează același lucru: prima vară. Când văd în jurul meu cum natura revine la viață, parcă și sufletul meu se trezește după o lungă hibernare. Primăvara mă simt întotdeauna mai puternică, mai vie, mai veselă și mai plină de creativitate. Primăvara îmi propun să renasc, să devin o variantă mai bună a mea. Primăvara învăț să mă bucur de lucrurile simple precum ar fi gingășia unui ghiocel sau surâsul unei lalele roșii care îmi luminează casa. Ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi pentru toate lucrurile frumoase care ne înconjoară, însă probabil că primăvara ne poate ajuta și mai mult să facem asta.

Ador să văd natura verde , copacii care înfloresc și oameni care zâmbesc. Primăvara e anotimpul florilor dar și al femeilor pentru că și noi suntem flori, suntem delicate, suntem frumoase, gingașe și parfumate. Noi, femeile, suntem puternice și reușim să trecem cu zâmbetul pe buze peste multe obstacole. Chiar dacă plângem mult și des, chiar dacă ne emoționăm brusc din motive neînțelese de bărbați, noi suntem cele care aducem entuziasmul și veselia într-o familie. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestui fapt suntem binecuvântate de Dumnezeu, care ne-a înzestrat cu cel mai frumos dar: acela de a forma o nouă viață înăuntrul nostru și de a da naștere unui suflet cu care vom fi conectate pentru totdeauna. Noi, femeile, suntem frumoase și ne place să fim feminine, senzuale și delicate. Noi, femeile, punem sufletul mai presus decât mintea și ne îndrăgostim repede chiar dacă uneori parcă știm că vom suferi din nou. Noi, femeile, ne atașăm de foarte multe persoane și deși unele prietene ne dezamăgesc, deși unii bărbați ne rănesc, noi continuăm să acordăm o a doua șansă care de multe ori devine o a mia șansă. Noi, femeile, suntem bune pentru ca Dumnezeu ne-a creat exact cu scopul ăsta: să răspândim bunătate în jurul nostru și să îi învățăm și pe ceilalți să iubească cu adevărat. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestei experiențe minunate din viața noastră, noi învățăm să iertăm și să fim răbdătoare. Noi, femeile, suntem un amalgam de sentimente și emoții, suntem vesele și colorate, suntem nebunie și calm totodată. Și datorită tuturor aceste lucruri, noi femeile suntem frumoase!

Vă transmit tuturor femeilor energie pozitivă, vă doresc să vă treziți în fiecare dimineață zâmbind, vă doresc să descoperiți că viața este foarte frumoasă și avem cu toții parte de multe lucruri minunate doar trebuie să știm să privim cu sufletul, vă doresc să vă priviți în oglindă și să vă spuneți că sunteți frumoase, vă doresc să nu uitați niciodată că sunteți puternice și că meritați tot ce e mai bun și mai frumos pe lumea aceasta!

Și vă mai doresc să iubiți mult în continuare pentru că viața are nevoie de dragostea și bunătatea care se ascunde în fiecare dintre voi!

Miracolul vieții

Mă gândesc de multe ori la sentimentul minunat și unic pe care îl simte o femeie atunci când e însărcinată și aștept cu nerăbdare să aibă loc acea perioadă în viața mea. Iubesc foarte mult copiii și cred cu tărie că meseria de părinte e cea mai frumoasă meserie din lume. Mă uit adeseori la înregistrări video care prezintă evoluția unui bebeluș pe parcursul celor 9 luni pe care le petrece în burtica mamei și mi se pare fascinant cum o femeie are ocazia de a forma înăuntrul ei o nouă viață. Mi se pare cel mai frumos, mai pur și mai altruist lucru pe care îl poate face o femeie: să-i dea ocazia unui alt suflet de a veni pe lume.

Din punctul meu de vedere, nimic nu este întâmplător și tot ceea ce Universul ne oferă în viață este pentru că merităm. Merităm fie lucruri bune și frumoase drept răsplată, fie întâmplări mai puțin fericite din care avem ceva de învățat. De aceea, vă îndemn să vedeți mereu partea frumoasă a lucrurilor (întotdeauna este una dacă stați să priviți atent) și să primiți cu calm și cu înțelepciune lecțiile pe care viața vi le oferă. Știu că sunt multe femei care nu reușesc să vadă cât de frumos este miracolul care se întâmplă în corpul lor atunci când sunt însărcinate și care din motive, mai mult sau mai puțin importante, aleg să renunțe la copilul lor. Pentru ele, pentru cele care au avut sau vor avea vreodată asemenea gânduri, scriu aceste rânduri. Indiferent cât de grea este perioada prin care treceți, indiferent cât de mari sau mici sunt posibilitățile voastre financiare, indiferent dacă trăiți o frumoasă poveste de dragoste sau doar aventură, gândiți-vă la acel suflet care urmează să vină pe lume prin voi, înainte să vă gândiți la voi înșivă. Dacă știți că nu vă doriți un copil sau că nu este momentul potrivit pentru a-l avea, aveți suficiente metode de contracepție la îndemână prin care să evitați acest lucru. Însă avortul nu este una dintre ele. Avortul este o crimă și o dovadă foarte mare de egoism și iresponsabilitate.

Priviți întotdeauna sarcina ca pe un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu sau de la Univers. Și dacă ați primit acest dar înseamnă că aveți nevoie de el să vă învețe ceva și să vă ajute să evoluați spiritual. Gândiți-vă mereu că acel copil pe care îl purtați înăuntrul vostru poate va contribui cu ceva la evoluția omenirii. Imaginați-vă cum ar fi fost ca părinții voștri să fi renunțat la voi sau cum ar fi fost dacă personalități importante din istorie care au contribuit la evoluția tehnologiei și care au inventat atât de multe lucruri utile pentru omenire, nu s-ar fi născut pentru că părinții lor s-au gândit mai mult ei înșiși. Cu siguranță, lucrurile s-ar fi întâmplat, altfel, probabil într-un ritm mult mai lent. De aceea, cred că fiecare dintre noi avem o menire în viață, prin care putem contribui cu ceva la dezvoltarea omenirii din mai multe puncte de vedere. Trebuie doar să ne lăsăm conduși de intuiție, de ceea ce sufletul vrea să ne transmită pentru a ne descoperi talentele și calitățile. Și fiecare dintre noi avem dreptul la viață. Din acest motiv, nimeni nu poate și nu ar trebui să decidă pentru viața altcuiva.

Încă de la momentul fecundării ovulului, din primele clipe de viață ale bebelușului, între el și mama lui se creează o legătură care în fiecare zi va deveni tot mai puternică. El simte toate trăirile și stările mamei, de aceea trebuie să vă bucurați de o asemenea binecuvântare și să îi dați șansa să vină pe lume să vă bucure și mai mult zilele.Transmiteți-i toată energia pozitivă și iubirea voastră!

Viața este minunată! Alegeți să vedeți partea pozitivă a lucrurilor și să fiți mai buni cu cei din jurul vostru!

23 de ani binecuvântați

Fiecare dintre noi am primit cadou o viață minunată în care găsim oameni buni și lucruri frumoase dacă știm unde să privim. Fiecăruia dintre noi ni se împlinesc dorințele dacă știm cum să cerem. Chiar dacă viața pare grea uneori, chiar dacă avem impresia că nu avem parte de noroc sau fericire, totul se întâmplă cu un motiv și tot ce e ni se întâmplă este defapt o binecuvântare pentru că din tot ce apare în viața noastră avem ceva de învățat. Și toate lecțiile pe care le acceptăm și le conștientizăm ne aduc o notă mare la următorul examen al vieții. Și fiecare examen trecut corect ne urcă cu o treaptă mai sus pe scara evoluției spirituale. Când vom ajunge sus de tot, în locul așa numit Rai, vom fi deja descoperit ce înseamnă cu adevărat înțelepciunea, bunătatea, iertarea, credința și iubirea.

Eu nu am avut o copilărie și o adolescență ușoară, dar asta nu înseamnă că perioadele acelea nu au fost frumoase, ba dimpotrivă unele momente au fost și vor rămâne printre cele mai frumoase din viața mea. Azi, la 23 de ani proaspăt împliniți pot spune, uitându-mă la trecutul meu, că am avut o viață binecuvântată. Și asta pentru că reușesc să văd măcar un gram de frumusețe în fiecare lucru, măcar un gram de bunătate în fiecare om și toată iubirea pe care Universul mi-o transmite prin mii și mii de feluri în fiecare zi. Mă bucur să văd că am alături de mine oameni cu suflet frumos, oameni optimiști și oameni care știu și vor să iubească. Și sunt foarte fericită să văd că de ziua mea, foarte mulți oameni care au fost alături de mine în etape importante din viața mea, foarte mulți oameni care s-au lipit de sufletul meu și foarte mulți oameni pe care îi admir mi-au făcut urări frumoase și din suflet. Vă mulțumesc tuturor care ați contribuit mai mult sau mai puțin pentru ca ziua de 11 ianuarie să fie de poveste. Energia pe care am primit-o de la voi toți îmi face sufletul mai viu, chipul mai vesel și zilele mai prospere. Vă doresc să vă împliniți visele, să vă amintiți mereu că viața e frumoasă și să urcați cât mai sus pe scara spirituală.

Mulțumesc pentru 23 de ani binecuvântați!