Colecționează amintiri, nu lucruri!

Dacă m-ar întreba cineva ce îmi place cel mai mult să fac, știu sigur ce aș răspunde. Dincolo de orice pasiune pe care o am și dincolo de orice activitate în care sufletul meu se regăsește, cel mai mult îmi place să petrec timp cu oamenii dragi mie, oamenii pe care i-am iubit și pe care îi voi iubi toată viața, indiferent ce s-ar întâmpla, pentru că mi-au cucerit sufletul cu bunătatea și iubirea lor. Consider că Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine oferindu-mi șansa de a privi în jurul meu cu ochii sufletului și de a vedea cât de mulți oameni buni mă înconjoară și de a conștientiza cât de mult contează să prețuiești momentele petrecute împreună cu persoanele iubite.

Din păcate, mulți dintre noi, indiferent de vârsta pe care o avem sau de perioada din viața noastră, suntem foarte ocupați cu lucruri materiale care nu ne aduc, pe termen lung, niciun beneficiu și care ne îndepărtează de oameni, de iubire și de propriul nostru suflet. Unii dintre noi poate realizează importanța timpului petrecut alături de oamenii dragi doar atunci când îi pierd, când aceștia nu mai sunt fizic lângă noi din diverse motive, iar alții probabil nu realizează niciodată asta. Eu mă simt foarte norocoasă pentru că, deși am doar 23 de ani, mi-am dat seama de toate aceste lucruri și mi-am propus ca de acum încolo să mă bucur cât mai mult posibil de iubirea celor din jurul meu și să fac tot ce îmi stă în putință pentru a le oferi momente cât mai frumoase.

Știu că sunt persoane care se concentrează foarte mult pe dezvoltarea unei cariere cu scopul de a avea un venit mare care va asigura ulterior bunăstarea familiei lor, însă eforturile în acest sens sunt zadarnice pentru că o familie fericită nu se poate clădi decât pe iubire, iar iubirea se vede cel mai mult în timpul pe care suntem dispuși să îl alocăm membrilor familiei noastre. De exemplu, copiii vor uita probabil foarte multe lucruri materiale pe care le-am cumpărat pentru ei de-a lungul anilor, însă cu siguranță își vor aminti mereu momentele fericite petrecute împreună, atunci când am stat să ne jucăm cu ei, când le-am citit o poveste înainte de culcare sau când am mers împreună într-o excursie.

De aceea, vă încurajez să oferiți tuturor mai multe momente decât obiecte. Nicio ființă care pleacă din lumea asta nu va lua cu ea nimic material, nimic palpabil, însă cu toții vom duce cu noi mai departe lecțiile învățate în viața asta, dacă am știut și am vrut să le învățăm. Atunci când au loc momente, are loc și comunicarea, deci putem face oricând un schimb de informații și de energii cu oamenii din jurul nostru.

În prezent, oricât de mult mi-aș dori să mă axez pe timp de calitate alături de cei dragi mie, am atât alte responsabilități cât și alte pasiuni care îmi ocupă o mare parte din timp. Cu toate acestea, încerc pe cât de mult pot să fac câte puțin din toate pentru că sunt conștientă de faptul că totul este imprevizibil și că ziua de mâine poate să aducă surprize de orice fel. Oamenii pe care îi iubim nu vor trăi pentru totdeauna așa că merită să îi prețuim acum când i-am întâlnit și îi avem lângă noi. Chiar dacă știu teoria, nu mă pot lăuda foarte tare cu practica pentru că încă nu reușesc nici eu să îmi organizez timpul astfel încât să îmi ajungă pentru tot ce mi-aș dori. De câte ori m-am gândit ce bine ar fi dacă ziua ar avea vreo 80 de ore în loc de 24…. Pentru unii poate părea mult, însă eu chiar sunt de părere că viața este foarte frumoasă și că este o ocazie foarte bună pentru noi de a evolua, motiv pentru care îmi doresc să mă bucur la maxim de tot ce mi se oferă și aș prelungi zilele dacă aș putea.

Ce ar putea să îmi facă oare sufletul mai fericit decât să mă bucur de o dimineață însorită savurând o cafea cu iubitul meu soț sau să adorm seara la pieptul lui?! Cum aș putea să mă bucur mai mult decât petrecând timp cu sora mea mai mică, în care văd de multe ori o reflexie de a mea și pe care aș vrea s-o învăț să fie mai mult decât atât, însă câteodată nu mai știu cine învață pe cine?! Și oare ce moment poate fi mai plin de iubire decât să iau prânzul cu bunica mea dragă, care m-a crescut și care și azi mă ghidează spre a fi un om mai bun?!

Ce poate fi frumos decât să-i mulțumesc ei pentru că a contribuit atât de mult la omul care am ajuns să fiu azi?! Cum să nu îmi tresară inima de bucurie când vorbesc și râd în hohote cu mătușa mea care este un exemplu pentru mine și care mi-a fost de când m-am născut și mamă, și mătușă, și cea mai bună prietenă?! Și cum să nu fie sufletul meu mai împlinit când am câțiva prieteni adevărați, oameni care cândva mi-au fost străini și azi sunt o bucățică din inima mea, și de fiecare dată când petrec timp cu ei simt că sufletul meu s-a mai îmbogățit puțin. A devenit brusc mai pur, mai iubitor, mai bun și mai luminos.

Asta putem și ar trebui să facem și noi pentru cei din jur: să le îmbogățim sufletele, să le dăruim tot ce avem noi mai bun și să îi învățăm să facă asta și ei la rândul lor. Cu siguranță lumea ar deveni mai frumoasă și valorile multor oameni s-ar schimba treptat. Eu voi fi mereu o familistă convinsă și voi lupta pentru iubire și pentru bunătate. Îmi doresc ca la sfârșitul vieții acesteia să plec împăcată cu mine însumi că am dăruit tot ce am avut mai frumos în mine celor care rămân, că am împărtășit toate cunoștințele și valorile pe care le-am simțit ca fiind importante și că am acceptat la rândul meu ceea ce mi s-a transmis și am învățat lecțiile care mi s-au scos în cale. Voi puteți alege să vă axați pe ceea ce considerați voi că e mai important  în viața voastră, însă eu vă sfătuiesc ca orice ați face să nu uitați de iubire, să nu uitați de timpul petrecut alături de cei dragi, să nu uitați să dăruiți bunătate și să nu uitați să faceți în fiecare zi măcar un pic mai mult decât ieri. Un pic mai mult, un pic mai bine și un pic mai înțelept!

Indiferent dacă v-a plăcut mult sau puțin articolul de azi, aștept comentariile voastre mai jos și de asemenea, sunt deschisă la sugestii, în cazul în care aveți un subiect anume despre care v-ar plăcea să scriu și să discutăm împreună. Vă pup și vă doresc să vă bucurați de viață în fiecare zi!

Sfaturi pentru o vară de neuitat în America

Exact acum 2 ani eram în avion, călătoream deasupra norilor și urma să aterizez în America, țara în care toate dorințele se împlinesc. Exact acum 2 ani am zburat pentru prima dată și am făcut parte din programul Work and Travel prima dată. Deși nu știam exact ce mă așteaptă, am pornit în călătoria asta singură și nu mi-a fost deloc teamă pentru că îmi doream să fiu liberă, să fiu independentă, să îmi dovedesc că îmi pot transforma visele în realitate și că pot face față oricărei situații neprevăzute. A fost un drum lung plin de emoții, însă emoțiile cele mai mari și trăirile cele mai intense le-am simțit când am ajuns în sfârșit în mijlocul Manhattanului, înconjurată de o mulțime de zgârie-nori, de lumini puternice și de zgomotul specific orașului New York. E exact precum se spune: orașul care nu doarme niciodată! Nu cred că voi putea vreodată descrie în cuvinte starea copleșitoare care m-a cuprins atunci și sentimentul de împlinire și satisfacție pe care l-am trăit pentru că am reușit să ajung într-un loc pe care până atunci îl văzusem doar în filme. Știu că mai sunt mulți studenți care au visat la America așa cum am făcut-o eu și pentru care în curând va începe prima vară în USA. De aceea, am decis să vă ofer câteva sfaturi care să vă ajute să vă bucurați cu adevărat de o vară în State, fără să vă împiedicați de anumite „probleme” care ar putea apărea. Am ales să vorbesc despre câteva aspecte pe care eu le-am întâlnit pe parcursul experienței mele în America la mine și la studenții din jurul meu, însă dacă aveți alte nelămuriri aștept comentariile voastre la finalul articolului.

1. În primul rând, trebuie să știți atunci când porniți spre Statele Unite ca și un student J1 că acest program nu vă oferă oportunitatea de a vă îmbogăți în 3-4 luni, așadar nu vă așteptați ca la finalul verii să puteți călători oriunde vă doriți, să vă cazați la hoteluri de lux și să vă plimbați cu iahtul, deoarece e posibil să rămâneți dezamăgiți. Se poate întâmpla și un caz fericit precum am descris mai sus, însă asta depinde de multe lucruri. Cred că succesul e o combinație între multă muncă, dorințele personale ale fiecăruia, ambiție, perseverență și un pic de noroc. În plus, programul Work and Travel presupune total altceva, și anume: un schimb de experiență prin care ai oportunitatea să lucrezi precum un american, să înveți cât mai multe lucruri despre cultura lor și să călătorești atât cât îți va permite bugetul. Contează și cu câți bani pleci de acasă, dar și cât de mult ești dispus să muncești acolo.

2. Ce să îți duci cu tine în America? Sincer, mă îngrozesc când aud că sunt studenți care își duc alcool, țigări, conserve, pateuri și alte lucruri care se găsesc și acolo și fără de care ai putea trăi oricum. Sfatul meu e să vă duceți cu un geamantan cât mai mare, însă care să fie măcar jumătate gol pentru că veți avea nevoie de mult spațiu la întoarcere. Nu vă încărcați bagajul cu lucruri pe care le găsiți și acolo. Eu mi-am dus foarte (FOARTE) puține haine, cât să-mi ajungă pe o săptămână, și câteva lucruri de igienă personală. Deci, gândiți-vă bine ce aveți cu adevărat nevoie. Mai bine vă luați niște bănuți în plus pentru mâncare până la primul paycheck decât să vă cărați cămara „în spate”.

3. Apropo de mâncare, odată ajunși acolo, să nu vă așteptați că totul va fi la fel ca în România. Există produse pe care nu le veți găsi decât la anumite piețe din marile orașe unde se aduc produse specifice mai multor țări. Voi însă fie nu veți avea un astfel de market în zonă, fie produsele respective vor fi mult prea scumpe pentru salariul unui student. Vă recomand să fiți deschiși la a încerca lucruri noi și chiar dacă nu veți găsi multe mâncăruri pe placul vostru să alegeți cea mai bună variantă pentru voi, în funcție de preferințe și buget și să conștientizați că un student care are de returnat niște datorii la sfârșitul verii nu își va permite să mănânce cele mai gustoase mâncăruri, însă ăsta e un preț pe care îl plătim și e ceva ce trebuie să ne asumăm când mergem acolo.

4. Cât de scumpă e mâncarea în State? Sau cât de scumpe sunt lucrurile în general? Eu am fost înconjurată de mulți studenți (români) care erau frustrați și îngroziți de cât de scump e totul în America. Problema era alta. Lucrurile despre care vorbeau ei nu erau scumpe, însă lor li se părea așa fiindcă converteau dolarii în lei și se raportau mereu la prețurile din România. De exemplu, dacă în State la un supermarket o sticlă de lapte costă $ 3, 45 sau o pâine costă $ 2,38, studenții respectivi calculau și erau brusc revoltați fiindcă o sticlă de lapte costa cam 15 lei în mintea lor, iar pâinea undeva la 10 lei. Vă sfătuiesc, din suflet, nu vă mai raportați la prețurile din România. Uitați de lei și de tot ce ați știut până atunci! Gândiți-vă însă, că acolo veți câștiga cam $8/h și de fiecare dată când vreți să vă cumpărați ceva, calculați în câte ore (sau minute) câștigați banii respectivi. Vă asigur că multe lucruri vor începe să vi se pară foarte ieftine!

5. Dacă tot am vorbit de bani, aș vrea să vă dau un sfat și în legătură cu administrarea banilor. Cel mai bine ar fi să vă depozitați toate salariile într-un cont pentru că e un loc mai sigur de a ține banii decât în geantă, în dulap sau sub saltea și dacă nu îi vedeți tot timpul sunteți mai puțin tentați să îi cheltuiți. În plus, vă recomand să cheltuiți doar pe ce aveți nevoie cu adevărat și să păstrați cumpărăturile din plăcere pentru sfârșitul verii. Sigur că vă recomand să vă și răsfățați din când în când, însă nu exagerați, mai ales dacă aveți datorii de returnat. La sfârșitul verii veți putea calcula exact cu cât rămâneți și cât puteți cheltui. De asemenea, vă dau un pont și în legătură cu bacșișul: strângeți bacșișul într-un loc separat de salariu pentru ca la sfârșitul verii să vă răsfățați cu ceva. Chiar dacă vor fi zile în care veți primi foarte puțin, gen $ 2-3, strângeți absolut tot pentru că veți fi surprinși de suma care se va aduna după 3 luni.

6.Cum să câștigi mai mulți bani? Evident, având un second job. Ce trebuie să faci pentru a-l găsi? Ei bine, nu e așa simplu precum pare. Unii dintre voi puteți fi norocoși și puteți găsi repede un al doilea job, însă depinde foarte mult și de zona în care te afli și de numărul de studenți din acea localitate în acel an. Eu am căutat foarte foarte mult un job și l-am găsit destul de târziu. Am completat o grămadă de aplicații atât pe internet cât și la fața locului și am aștept răspuns din foarte multe părți. În final nu am fost contactată decât de 2 angajatori, alegându-l în final pe unul dintre ei. Oricât de greu ar fi, oricât de mult ați căuta fără să primiți vreun răspuns, nu vă lăsați demoralizați și continuați să căutați un second job. Eu mergeam în fiecare zi să caut, am străbătut 2 bulevarde mari și late dintr-un capăt în altul al fiecăruia, am mers în aproape toate magazinele din Mall și apoi am luat de la capăt bulevardele în speranța că ceva s-a schimbat. Oricât de greu v-ar fi, nu vă descurajați pentru că veți găsi un second job în cele din urmă. Trebuie să găsiți!

7. Cât de obosit ești lucrând la 2 joburi? Mega-obosit și fără timp liber de altceva. În prima perioadă când aveam doar un job, mergeam în fiecare după-masa în căutarea celui de al doilea, așa cum ziceam mai sus, iar după ce l-am găsit nu aveam decât o zi liberă pe săptămână în care dormeam până pe la 4 după-masa, apoi mâncam, făceam niște cumpărături la supermarket și îmi spălam haine pentru următoarea săptămână. Știu, sună plictisitor, dar dacă vrei timp liber, trebuie să renunți la bani. Sau dacă vrei ca la finalul verii să călătorești și să cumperi multe lucruri, trebuie să renunți la timp liber.

8. Unde vei locui toată vara? Sunt studenți care se cazează la moteluri unde sunt trimiși de agenție sau de angajator și studenți care se cazează singuri închiriindu-și o casă, de exemplu. Orice variantă alegeți, să nu vă așteptați să găsiți acolo tot confortul de acasă. Paturile poate nu vor fi confortabile, poate nu vor fi curate, baia e posibil să trebuiască să o împărțiți cu studenți din aceeași cameră sau, mai rău, de la același etaj, iar bucătăria e posibil să conste într-un frigider și un cuptor cu microunde. Din nou, e un lucru pe care trebuie să vi-l asumați atunci când porniți spre America ca student J1. Fiți pregătiți pentru asta și nu vă veți plânge când ajungeți. Dacă vreți lux, posibil să nu mai puteți călători la final, așa că gândiți-vă la ce contează mai mult pentru voi.

9. Un alt sfat pe care vi-l dau e să stați cât mai departe de persoanele cu care nu rezonați și de cei pesimiști pentru că aceștia mereu vor încerca, intenționat sau nu, să vă descurajeze. Eu am întâlnit la motelul în care stăteam foarte mulți români, însă i-am ignorat și am fugit de ei pentru că aveau o mentalitate mult prea închisă și o energie negativă. Am ales în schimb să stau în preajma studenților din alte țări: Slovacia, Serbia, Moldova, etc. Indiferent ce naționalități alegeți,petreceți cât mai mult alături de oamenii care gândesc pozitiv ca și voi și care emană o stare de fericire.

10. Orice s-ar întâmpla pe parcursul experienței voastre, nu vă panicați. Dacă aveți probleme la locul de muncă, contactați agenția și sponsorul. Dacă nu sunteți mulțumiți de cazare, mutați-vă. Dacă nu știți ceva întrebați. Intrați în contact cu cât mai muți localnici și veți vedea că majoritatea sunt foarte amabili și vă ajută cu orice aveți nevoie. Eu mă aflam într-un moment mai greu înainte de primul paycheck și aveam nevoie de o cartelă pentru a vorbi cu iubitul meu, care se afla în România. Am întâlnit pe cineva de treabă care deși nu mă cunoștea mi-a cumpărat o cartelă. O să vedeți că veți fi înconjurați de foarte mulți oameni drăguți acolo și în plus de asta, există tehnologia care vă ajută și vă răspunde la multe întrebări.

În concluzie, vă recomand să vă bucurați din plin de vara în America, să fiți veseli, să aveți curaj să încercați lucruri noi, să vă împrieteniți cu cât mai mulți americani și studenți străini, să munciți mult și să acceptați faptul că nu veți găsi nicăieri exact ce ați lăsat acasă, însă nici nu trebuie. Din ceea ce viața vă va oferi acolo, faceți-vă un „acasă” nou, cât mai pe gustul vostru, acceptați schimbarea și cu siguranță veți trăi o vară despre care vă veți aminti și veți vorbi cu drag mulți ani de acum încolo.

Nu uitați să-mi lăsați comentarii cu părerile sau întrebările voastre și să citiți alte articole pe teme asemănătoare care v-ar putea stârni interesul.

Geanta Înțelepciunii

L-am cunoscut atunci când sufletul meu își căuta alinarea. L-am cunoscut atunci când Universul a vrut să-mi dea ocazia să evoluez, să mă împlinesc ca suflet, ca spirit și ca om. Deși nu am vrut să-l accept în viața mea, azi sunt fericită că l-am lăsat să-mi calce pragul. L-am lăsat să mă cunoască cu toate defectele, cu toate calitățile și cu întreg trecutul plin de aventuri pe care îl port în cârcă. Practic, mi-am dezgolit sufletul de toate păturile care îl acopereau, ascunzându-l, doar pentru ca el să mă vadă așa cum sunt: un spirit fără formă, fără gânduri, doar cu o energie care vibrează atunci când o întâlnește pe a lui.

Dintre toate păturile care mă acopereau, cea a rușinii a fost cea pe care am dat-o jos cel mai ușor. Ea m-a ascultat de fiecare dată când am ajuns într-o situație în care am vrut să renunț la inhibiții. Însă ceea ce urmează întotdeauna după ea, e o luptă dură și aproape interminabilă între mine și celelalte pături: pătura încăpățânării, pătura tristeții, pătura aroganței, pătura geloziei și multe alte pături înrudite cu acestea. Se lipesc una peste alta, acoperindu-mi sufletul, iar eu mă străduiesc zilnic să le dau jos. În final după ce am reușit să scap de toate, rămâne ultima care e și cea mai mare dar și cea mai grea: pătura ego-ului , adică pătura mamă din care se nasc toate celelalte pături intermediare.

Deși mi-a fost greu, am luptat până când am reușit să dau jos toate păturile și sufletul meu a rămas dezgolit. L-am îmbrăcat frumos, ca de sărbătoare, cu rochia iubirii, pantofii fericirii și geanta întelepciunii. În ea se află toate cunoștiințele și învățăturile vieții, tot ceea ce ar trebui să afle un om pentru ca sufletul lui să evolueze. Singura problemă e că geanta asta are un lacăt, iar eu i-am pierdut cheia. Poate am uitat s-o aduc cu mine din cealaltă viață sau poate a ajuns înaintea mea în viața asta și eu trebuie să o găsesc. Oricum e foarte vicleană și se joacă cu mine de-a v-ați ascunselea deși știe cât de important e pentru mine să pot deschide geanta asta.

În fine, mi-am îmbrăcat sufletul de sărbătoare și l-am trimis la întâlnire cu sufletul lui. Mi-a fost atât de dor de el! Nu îl mai văzusem din viața anterioară și chiar eram curioasă sub ce formă îmi va apărea de data asta. Îmi place mult sufletul lui și sper să ne mai întâlnim și în viețile viitoare.Poate împreună ne va fi mai ușor să găsim cheia pentru geanta mea. Dacă cumva una dintre păturile de pe sufletul meu a ascuns-o? Cu ele nu știi niciodată la ce să te aștepți! Ciudată treabă mai e și cu păturile astea! Când credeam că am scăpat de ele… ce credeți? M-au ajuns din urmă! Abia câteva minute a putut sufletul meu să stea la întâlnire cu sufletul lui, că ele au și venit. Eh, dar stați! Nici păturile lui nu s-au lăsat mai prejos.

Mă tot gândesc cum ar fi să le dăm foc într-o zi?! Să dispară și să nu ne mai deranjeze niciodată! Am încercat eu să le rup sau să le tai, însă nu funcționează. Sunt mult prea rezistente. Cred că în geanta înțelepciunii e scrisă și soluția la problema asta: Cum să scapi de pătura ego-ului și celelalte pături născute din ea? Of, îmi cer scuze acum, dar oricât de mult îmi place să povestesc cu voi, nu mai pot să rămân. Sunt foarte obosită pentru că azi am cărat din nou toate păturile peste mine. O să vorbim altădată când reușesc să fiu iar eu, dezbrăcată de tot ce nu îmi aparține și pune stăpânire pe mine fără să vreau.

P.S.: Dacă vedeți pe undeva cheia de la geanta înțelepciunii, anunțați-mă și pe mine, vă rog!