Merită sau nu să faci parte din programul Work and Travel USA?

Dorința mea de a participa la programul Work and Travel a apărut încă de la începutul primului an de facultate, deși habar nu aveam ce costuri implica un astfel de program sau ce șanse aveam eu să reușesc. Nici nu mi-am pus niciodată problema asta. Pur și simplu mi-am hrănit dorința de a ajunge în America suficient de mult încât toate celelalte lucruri să vină de la sine. În acea perioadă, am observat în jurul meu mulți studenți cărora le surâdea idee de a pleca și ei în goana visului american, însă foarte puțini dintre ei au acceptat provocarea cu adevărat. Acum, deși nu mai sunt studentă, văd în continuare pe rețelele de socializare aceeași nesiguranță din partea unor tineri care își pun întrebarea: „Oare merită să merg în State cu programul Work and Travel?” și nu cred că pun corect această întrebare.

În primul rând nu ar trebui să îi întrebați pe alții dacă merită sau nu pentru că fiecare om are alte păreri, alte așteptări de la viață și ce merită pentru cineva s-ar putea să nu fie suficient pentru alții. În al doilea, rând, nu vă întrebați pe voi înșivă dacă merită, ci dacă vă doriți cu adevărat. Dacă merită sau nu, veți afla oricum doar după ce vă întoarceți din America, deci o întrebare de acest gen vă face doar să vă consumați aiurea energia pentru că răspunsul nu va veni. În al treilea rând, nu vă mai pierdeți timpul cu întrebări de niciun fel pentru că viața e foarte, dar FOARTE scurtă. Și dacă doar vă gândiți și vă puneți întrebări, fără să acționați veți ajunge să ratați ocazia unei astfel de experiențe pentru că timpul pur și simplu a zburat pe lângă voi. Când am fost aproape de a pleca în America, eu și câteva colege am vorbit cu câțiva profesori pentru a ne programa examenele mai repede și a evita astfel câteva restanțe din cauza absenței din sesiune. Una dintre profesoare a reacționat foarte nostalgic când i-am zis că facem parte din programul Work and Travel și am putut citi regretul și tristețea de pe fața ei atunci când ne-a spus că și ea își dorise asta în anii studenției doar că tot a amânat până când vremea ei a trecut. Ea e doar unul dintre multele cazuri de acest gen. De aceea, vă încurajez să faceți ceea ce simțiți și să profitați de șansele pe care viața vi le oferă pentru că există anumite lucruri care se pot face doar la vremea lor.

3074edabb66935ed0bfe7020ff59b131

Mai cunosc și cazul studenților cărora le e frică să meargă pentru că nu au cu cine și nu vor să fie singuri acolo. Într-adevăr, îți trebuie o doză de nebunie și curaj să pornești la un astfel de drum singur, cum a fost cazul meu, dar a fost un caz fericit. Am călătorit până acolo singură, la prima experiență cu avionul și totul a decurs fără probleme. Am ajuns la locația planificată, am fost nevoită să descopăr viața americană de una singură și să mă confrunt cu mici probleme tot singură, pentru că nu am plecat într-un grup de prieteni, însă mi-am făcut acolo câțiva prieteni. Înainte să pornesc către casă, am călătorit prin câteva state tot singură din mai multe motive. Majoritatea persoanelor cu care m-am împrietenit au rămas acolo sau erau deja acolo de câțiva ani și nu aveau intenții de călătorie exact atunci când toți studenții J1 călătoresc, iar alte persoane cu care m-am împrietenit s-au întors mai repede cu o lună acasă pentru că în țările de unde veneau ei școala începe mult mai repede. Acest lucru nu m-a întristat pentru că mie oricum îmi place să călătoresc cu anumite persoane, foarte apropiate. Atunci când faci parte dintr-un grup, automat trebuie să faci și compromisuri. Mi-am dorit o călătorie în care să pot face lucrurile în ritmul meu și să mă simt liberă fără a fi nevoie să fac compromisuri, dar asta sunt eu. Voi cu siguranță sunteți altfel și doar unii dintre voi vă asemănați mai mult sau mai puțin cu mine. Indiferent cum ar fi, vă încurajez să fiți măcar pentru o vară un student J1 în America și să nu vă lăsați limitați de niciun criteriu. Singuri sau nu, mai bogați sau mai săraci, mai timizi sau mai curajoși, mai responsabili sau mai dependenți de părinți, acceptați provocarea fără să mai stați mai gânduri.

Știu că probabil mulți studenți sunt deja înscriși pentru vara 2017 și că unii dintre ei chiar au obținut deja și viza, însă mai știu și că sunt mulți care încă nu s-au hotărât și încă mai sunt agenții care îi primesc. Nu mai așteptați, faceți rost de primii bănuți necesari pentru avans și alegeți o agenție de încredere. Dacă totuși nu vreți să vă grăbiți, faceți-vă măcar curaj și pregătiți-vă planul pentru a vă înscrie la toamnă. Voi scrie într-un viitor articol și despre pașii pe care trebuie să-i faceți și despre cum mi-am ales eu agenția pentru că din nou: Ce înseamnă o agenție de încredere? Răspunsul e subiectiv și variază de la om la om, însă cu siguranță ne putem inspira din poveștile altora, acele povești în care simțim că ne regăsim cel mai mult. Tocmai ăsta este și motivul pentru care vă răspund dacă a meritat sau nu pentru mine să accept provocarea Work and Travel.

Da, a meritat 100%. A meritat pentru că mi-am depășit limitele pe care oricum singură mi le-am impus. A meritat pentru că am trăit timp de 3 luni ca un american de rând și am văzut diferența dintre un trai în România, unde un om cu un salariu minim pe economie nu poate pune bani deoparte și un trai în America unde un om cu un salariu minim pe economie poate strânge în 3 luni bani pentru excursii la Orlando, Chicago și New York. Cu avionul, dacă vreți și luxul ăsta. A meritat pentru că mi-am dovedit că pot fi total independentă, că pot să îmi plătesc chiria din banii munciți de mine, să mănânc din banii munciți de mine și să mă distrez pe aceiași bani, munciți toți de mine. În America nu mai există pachetul cu mâncare primit săptămânal de studentul din România și nici familia care să sară în ajutor dacă apare o problemă. Exiști tu cu bănuții tăi și atât, iar dacă până acum nu ai învățat ce înseamnă responsabilitatea, în America vei descoperi cu siguranță. A meritat să merg cu programul Work and Travel pentru că e inexplicabil în cuvinte momentul în care am văzut locuri pe care doar în filme le-am mai văzut și am simțit cum inima îmi bate atât de tare încât parcă vrea să fugă din pieptul meu.

10422475_10203087549269248_2321753506377942184_n
Empire State Building văzut de mine, de jos!

A meritat pentru că am întâlnit oameni buni cu care am legat prietenii și pe care sigur îi voi revedea. A meritat pentru că de acolo se vede mult mai clar ce mentalitate îngustă au unii români spre deosebire de unii americani, asiatici sau europeni. De aici, și răspunsul la întrebarea de ce suntem în urmă cu aproximativ 50 de ani față de America și de ce încă mult timp vom continua să fim în urmă. A meritat pentru că am găsit un loc care este așa cum mi-am imaginat că ar fi „paradisul” meu, un loc unde îmi doresc să mă reîntorc și să locuiesc cu familia mea. A meritat pentru că Universul mi-a dovedit că orice dorință o am se poate împlini. Imposibilul nu există doar noi îl creăm și niciun om nu e prea mic pentru a realiza un lucru măreț. Și, nu în ultimul rând, a meritat pentru că am învățat că oricât de mulți bani aș câștiga, în orice țară aș fi dacă sunt departe de persoanele iubite, mereu le voi pune pe primul loc și mă voi întoarce la ele, mai ales în cazurile în care ele nu pot veni la mine. Pentru că iubirea e mai presus de orice lucru material care în timp își pierde din importanță.

Asta sunt eu. Astea sunt motivele pentru care experiența mea în America a meritat, dar asta nu înseamnă ca merită pentru oricine. Totul depinde de așteptările fiecăruia. Dacă vă așteptați să vă îmbogățiți într-o vară în State, s-ar putea să merite dacă aveți noroc să alegeți o locație favorabilă și dacă sunteți dispuși să lucrați mult sau s-ar putea să nu merite dacă de exemplu, vă așteptați să vă îmbogățiți prin muncă puțină sau ușoară.

Oricum ar fi, eu vă îndemn să vă bucurați de această șansă minunată pe care v-o oferă anii de studenție. America este o țară fabuloasă, cu peisaje superbe, cu oameni frumoși, cu tehnologie modernă și cu o energie pozitivă care plutește în aer și îți dă senzația că chiar poți realiza orice îți dorești, mai ales în Manhattan!

IMG_20151011_144726
Eu la Statuia Libertății 🙂

Cine suntem si ce rol avem?

Simt și cred tot mai mult că noi nu suntem nici mintea noastră, nici trupul nostru. Că nu ne identificăm deloc cu numele pe care îl purtăm, cu religia de care aparținem sau cu naționalitatea pe care am primit-o. Nu contează ce meserie avem, cum ne îmbrăcăm sau ce diplome am acumulat. La fel cum nu contează nimic din ceea ce este material pentru că toate lucrurile materiale sunt și efemere. Nimic din ce deținem în viața asta nu ne-a aparținut înainte de a ne naște și nimic din ceea ce deținem nu vom lua cu noi când ple
căm de aici. Singurul lucru care contează, care ne însoțește mereu și care reprezintă cu adevărat ceea ce suntem noi este sufletul. Cred că sufletul este o energie, fără formă, fără culoare, o energie care cândva a fost pură și care cunoștea iubirea și bunătatea cu adevărat. Probabil ceva s-a întâmplat la un moment dat pentru că am uitat cu toții să apreciem aceste valori și le-am uitat semnificația reală. De aceea, sufletele s-au încarnat, au luat o formă fizică și au început să experimenteze viața cu frumusețile ei, cu greutățile ei pentru a învăța diferența dintre minte, trup și suflet.

Trupul este doar un ambalaj pe care îl folosim pentru a putea fi ceva mai mai vizibil decât o energie și pentru a acționa în societatea lumească. Mintea este cea mai mare ispită a noastră, este cea care ne îngrădește și care ne dictează să facem alegeri din EGO și nu din suflet. EGO-ul aduce cu el tot ceea ce este rău și dăunător evoluției noastre spirituale. EGO-ul ne creează multe probleme care nu există în realitate însă ne face să credem asta, EGO-ul ne face să reacționăm urât cu furie și mânie față de oameni care de cele mai multe ori nu merită acest tratament. EGO-ul dă naștere la invidie, gelozie, frică, violență, furt, minciună, lașitate, orgoliu și vanitate. Ego-ul desparte oamenii și limitează sufletul în a-și urma parcursul spiritual de care are nevoie. EGO-ul nu este parte din noi și totuși este prezent cu noi mereu. Este acolo pentru a ne ispiti ori de câte ori nu suntem atenți și nu reușim să-l ignorăm. EGO-ul este cauza tuturor lucrurilor rele de care avem parte în fiecare viață pe care o trăim. Cu cât îi permitem mai mult să ne controleze gândurile și acțiunile, cu atât mai mult vom stagna și nu vom învăța niciuna din frumoasele lecții pe care viața ni le oferă.

Dacă trăim o viață în care nu am reușit să facem niciun pas în față din punct de vedere spiritual, în care nu am reușit să ne apropiem un pic mai mult de ceea ce suntem noi cu adevărat, am trăit degeaba. Indiferent cât de scurtă sau lungă a fost viața, indiferent cât de sănătos ne-am menținut trupul, indiferent cât de săraci sau bogați am fost, indiferent ce meserie am practicat, cărei religii am aparținut, în ce țară și sub influența cărei culturi am trăit… dacă nu am învățat niciuna din lecțiile spirituale viața este egală cu 0. De aceea, sufletul nostru se reîncarnează într-un alt trup și începe o viață nouă care are același scop: evoluția sufletului, descoperirea iubirii și bunătății, valorile care ne definesc energia, valorile divine cu care suntem una.

Tot ceea ce ni se întâmplă în viață este pentru că merităm. Chiar dacă ni se pare că suntem nefavorizați pentru că trecem prin situații dificile, trebuie să înțelegem că toate au o lecție pentru noi și totul se întâmplă pentru ca noi să fim mai buni. Trebuie să privim fiecare viață ca pe un cadou, ca pe o nouă oportunitate de a evolua. Cu cât ne eliberăm mai mult de mintea noastră și ne ascultăm sufletul, cu cât iubim mai mult, cu cât iertăm mai mult, cu atât mai mult vom atrage energie pozitivă asupra noastră care ulterior se va reflecta prin bucurii, dorințe împlinite, sănătate, succes și fericire. Însă dacă ne lăsăm conduși de mintea și EGO-ul nostru, dacă suntem invidioși, dacă suntem răutăcioși, dacă nu știm să primi lecțiile frumoase pe care viața ni le oferă, vom aduna în noi o energie negativă care ne va aduce boli, suferințe, eșecuri și în final moarte. Există un film care prezintă foarte bine ceea ce se întâmplă cu sufletele noastre după ce murim și pe care vi-l recomand cu drag: Nosso lar. Una dintre ideile punctate foarte bine în acest film este că orice om care moare din cauza unei boli sau suferințe se sinucide pentru că el însuși și-a provocat moartea prin acțiunile pe care le-a făcut de-a lungul vieții. Știu că mulți oameni care au pierdut pe cineva drag din cauza unei boli mă vor contrazice deoarece nu vor putea fi obiectivi însă eu cred foarte mult în karma și mai ales în ceea ce simt. Și simt că dormim așa cum ne așternem și nu putem culege altceva decât ceea ce am semănat.

De aceea, vă invit să reflectați asupra sufletului vostru, asupra a ceea ce sunteți cu adevărat dincolo de forma fizică, să vă autoanalizați și să vă observați mintea și felul în care ea încearcă să vă conducă pe un drum greșit. Ascultați-vă sufletul, fiți veseli, iubiți mult, găsiți pacea interioară dinăuntrul vostru, împărtășiți bunătatea cu toți cei din jur și atunci veți cunoaște fericirea adevărată. Viața este foarte frumoasă doar că puțini dintre noi știm să privim cu ochii sufletului și nu cu cei ai minții!

Primăvara ne naștem din nou

Deși până acum anotimpul meu preferat era vara, cred că primăvara începe să fie o competitoare foarte foarte bună. Probabil pentru că nu îmi place deloc frigul și nu văd farmecul în săniuș, patinoar și oameni de zăpadă, încep să apreciez tot mai mult primăvara pentru că e prima care aduce soare, căldură, flori colorate și o energie plină de optimism care plutește în aer. De altfel, și numele sugerează același lucru: prima vară. Când văd în jurul meu cum natura revine la viață, parcă și sufletul meu se trezește după o lungă hibernare. Primăvara mă simt întotdeauna mai puternică, mai vie, mai veselă și mai plină de creativitate. Primăvara îmi propun să renasc, să devin o variantă mai bună a mea. Primăvara învăț să mă bucur de lucrurile simple precum ar fi gingășia unui ghiocel sau surâsul unei lalele roșii care îmi luminează casa. Ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi pentru toate lucrurile frumoase care ne înconjoară, însă probabil că primăvara ne poate ajuta și mai mult să facem asta.

Ador să văd natura verde , copacii care înfloresc și oameni care zâmbesc. Primăvara e anotimpul florilor dar și al femeilor pentru că și noi suntem flori, suntem delicate, suntem frumoase, gingașe și parfumate. Noi, femeile, suntem puternice și reușim să trecem cu zâmbetul pe buze peste multe obstacole. Chiar dacă plângem mult și des, chiar dacă ne emoționăm brusc din motive neînțelese de bărbați, noi suntem cele care aducem entuziasmul și veselia într-o familie. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestui fapt suntem binecuvântate de Dumnezeu, care ne-a înzestrat cu cel mai frumos dar: acela de a forma o nouă viață înăuntrul nostru și de a da naștere unui suflet cu care vom fi conectate pentru totdeauna. Noi, femeile, suntem frumoase și ne place să fim feminine, senzuale și delicate. Noi, femeile, punem sufletul mai presus decât mintea și ne îndrăgostim repede chiar dacă uneori parcă știm că vom suferi din nou. Noi, femeile, ne atașăm de foarte multe persoane și deși unele prietene ne dezamăgesc, deși unii bărbați ne rănesc, noi continuăm să acordăm o a doua șansă care de multe ori devine o a mia șansă. Noi, femeile, suntem bune pentru ca Dumnezeu ne-a creat exact cu scopul ăsta: să răspândim bunătate în jurul nostru și să îi învățăm și pe ceilalți să iubească cu adevărat. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestei experiențe minunate din viața noastră, noi învățăm să iertăm și să fim răbdătoare. Noi, femeile, suntem un amalgam de sentimente și emoții, suntem vesele și colorate, suntem nebunie și calm totodată. Și datorită tuturor aceste lucruri, noi femeile suntem frumoase!

Vă transmit tuturor femeilor energie pozitivă, vă doresc să vă treziți în fiecare dimineață zâmbind, vă doresc să descoperiți că viața este foarte frumoasă și avem cu toții parte de multe lucruri minunate doar trebuie să știm să privim cu sufletul, vă doresc să vă priviți în oglindă și să vă spuneți că sunteți frumoase, vă doresc să nu uitați niciodată că sunteți puternice și că meritați tot ce e mai bun și mai frumos pe lumea aceasta!

Și vă mai doresc să iubiți mult în continuare pentru că viața are nevoie de dragostea și bunătatea care se ascunde în fiecare dintre voi!