Când iubești, o faci pentru totdeauna!

Daca încetezi să mai iubești pe cineva înseamnă că nu l-ai iubit niciodată cu adevărat. Pentru că iubirea adevărată nu moare. Ea rezistă indiferent de obstacolele pe care le întâmpină, indiferent de cât de mult timp trece până să revezi persoana iubită, indiferent de distanța care te desparte de acea persoană și indiferent de cât de tare te supără acea persoană în anumite situații. Iubirea adevărată iartă întotdeauna și rămâne bună chiar și atunci când e atacată de ceva rău.

Cea mai mare dintre iubiri este, probabil, iubirea părinților pentru copiii lor. Indiferent cât de mari vor crește, indiferent cât de mult ar greși, indiferent cât de departe ar pleca, indiferent cât de des sau rar i-ar căuta, părinții mereu își vor iubi copiii și mereu vor fi dispuși să le întindă o mână de ajutor, indiferent cât de puțin sau mult ar avea și cât de obosiți sau energici ar fi. Chiar dacă iubirea copiilor pentru părinții lor poate nu e chiar așa de puternică, este și ea o iubire adevărată care durează o viață întreagă. La fel se întâmplă și în cazul iubirii dintre frați și surori care au crescut aproape unii de alții și au legat o relație puternică. Odată legată, aceasta nu se va mai rupe niciodată pentru că la mijloc există iubire adevărată.

De ce ar fi altfel în cazul iubirilor dintre doi oameni care se caută, se găsesc într-un final și se îndrăgostesc? Nu este deloc diferit. Doar că iubirea adevărată e rară și foarte foarte prețioasă. Poate avem de multe ori senzația că atunci când cunoaștem pe cineva care ne face să tresărim, să simțim fluturi în stomac, să zâmbim fără un motiv anume, poate credem în acele momente că ne-am îndrăgostit, că am găsit iubirea adevărată. Însă, de multe ori ne înșelăm tocmai pentru că tânjim atât de mult la ea și începem să o vedem în fiecare suflet nou care apare în viața noastră, în fiecare chip frumos care ni se arată în cale.

Iubirea se dovedește a fi adevărată doar atunci când cel pe care îl iubești greșește, de mai multe ori, dar poți să ierți pentru că iubești. Se dovedește atunci când stai mai mult timp departe de cel pe care îl iubești și în loc să uiți, să te răcești, iubirea ta crește tot mai mult în intensitate și îl simți pe cel iubit mereu lângă tine. Iubirea se dovește atunci când ești dispus să-l ajuți pe cel pe care-l iubești, oricând îți cere și oricât de greu ți-ar fi, pentru că îl iubești și îți dorești să-i fie bine. Și mai ales, iubirea adevărată se dovedește atunci când o relație sau un mariaj se încheie, din cine știe ce motive, însă tu continui să iubești omul lângă care ai trăit atâta timp, omul cu care ai atâtea amintiri, omul care te-a făcut să zâmbești de atâtea ori și omul care te-a ajutat când ai avut nevoie. De aceea, la rândul tău îl vei iubi în continuare, îl vei ajuta când îți va cere, vei vorbi doar de bine despre el față de oricine, îl vei prețui și îl vei respecta o viață întreagă, chiar dacă nu mai împărțiți același pat, aceeași masă, aceeași casă. Dar veți împărți o viață întreagă aceeași iubire. Dacă între voi chiar a existat iubire!

Iubirea e mai presus de timp și spațiu, mai presus de ego și minte! Iubirea e în suflet, e bunătate, lumină și speranță! De aceea, nu poți înceta să iubești pe cineva, pentru că iubirea adevărată e nemuritoare! Și dacă simți că nu mai iubești pe cineva, înseamnă că nu l-ai iubit niciodată.

Când visele devin realitate…

Prima mea călătorie cu avionul. Prima mea călătorie înafara țării. În 15 iunie 2015, am pornit singură cu un geamantan plin de aspirații, vise și idealuri spre locul în care urma să descopăr în sfârșit acel PARADIS la care am visat până atunci în fiecare zi. Mi-am dorit foarte mult să ajung în New York și în Chicago, orașele celebre din filme, mi-am dorit să petrec o vară întreagă privind soarele arzător cum răsare din oceanul fără margini, mi-am dorit să văd în realitate mașina timpului originală din filmul meu preferat, mi-am dorit să cunosc o lume în care să plutească în aer o poftă de viață… un fel de motivație care să îți dea forța de a merge mai departe și mi-am dorit să găsesc un paradis la care visează probabil orice om simplu dintr-o țară mai puțin dezvoltată cu posibilități financiare foarte reduse.

Mi-am dorit toate astea și dorințele se împlinesc dacă sunt alimentate corespunzător: cu energie pozitivă! Și absolut orice e cu putință! Dintr-un oraș, deși frumos, dar atât de mic și de liniștit precum Baia Mare, ideea de a păși pe străzi văzute doar în filme și de a trăi o viață tipic americană precum în filme pare un vis dacă nu imposibil, foarte foarte greu de atins. Și asta pentru că trăind într-o localitate mică, într-o țară mai mult concentrată pe pesimism decât pe optimism, o țară care îți taie aripile în loc să le hrănească, ajungem să ne resemnăm cu gândul că suntem prea mici, prea neimportanți, prea slabi, prea săraci, prea nepricepuți ca să putem face un salt atât de mare, un salt peste un ocean întreg către un loc de poveste, în care visele devin realitate. Din acest motiv, senzația pe care am trăit-o atunci când am pășit pentru prima dată în Manhattan a fost și este în continuare una copleșitoare, una de neuitat și una care încă și astăzi îmi dă fiori.

Când am aterizat în NYC era deja noapte, orașul era plini de lumini spectaculoase și vuietul specific unui oraș atât de gălăgios nu lipsea nici el. Am privit în sus spre vârful clădirilor imense din preajma mea și aveam impresia că visez pentru că eram atât de mică și de neînsemnată comparativ cu ce se întâmpla în jurul meu încât m-au cuprins fiori de bucurie văzând până unde am reușit să ajung. Am trăit o vară minunată, am vizitat o parte din locurile în care mi-am dorit să ajung, m-am bucurat de soare, de oameni interesanți care aduceau fiecare ceva nou cu ei specific țării lor de origine, am experimentat cum e să lucrezi ca un american de rând și am observat că deși munca este mult mai grea și mai obositoare, recompensa este mult mai mare comparativ cu ce am trăit acasă, în România. Mai multe detalii despre cum trăiește un student român o vară în America voi scrie într-un alt articol la momentul potrivit. Până atunci ma bucur de amintirile frumoase și mă rog ca ziua în care pășesc din nou în USA să fie tot mai aproape. Există o diferență atât de mare între stilul de viață și mentalitatea oamenilor din România și stilul de viață sau mentalitatea americanilor încât mă aflu des în situații în care pentru câteva secunde închid ochii, respir adânc și îmi vin în minte imagini cu mine în America, imagini atât de vii încât aud sunetele de acolo, simt căldura aerului și retrăiesc senzații de care doar acolo am avut parte. Sper ca la unul dintre următoarele exerciții de acest gen, când voi deschide ochii voi fi acolo și cu trupul, nu doar cu mintea și sufletul.

I love America! <3