Acolo unde el o așteaptă

Razele soarelui încep deja să străbată încăperea, iar cântecul păsărilor se aude tot mai armonios. Ea se trezește, ca de obicei înaintea lui și, privindu-l cum doarme nu se poate abține din a-i săruta umerii goi în semn de bucurie și recunoștiință pentru că viața le oferă încă o zi în care să se iubească și să mai clădească încă o cărămidă la relația lor. Ea știe că lui îi place să savureze cafeaua cu lapte pe veranda din fața casei însoțiți de croissante pufoase și brioșe cremoase cu cacao. După ce a pregătit totul, îl trezește cu mulți pupici și îmbrățișări și deși el ar vrea să mai doarmă 5 minute, într-un final se lasă copleșit de drăgăleală și o alintă cu gesturi tandre și cuvinte calde. Corpurile lor se împletesc sub cearșafurile albe și fine într-o îmbrățișare eternă, iar în ochii lor se citește fericirea adevărată.

Zilele se scurg repede, bucuriile se înmulțesc și o nouă zi îi găsește în același cămin călduros. El o surprinde cu o ciocolată caldă, o ia în brațe și privesc împreună peisajul din fața casei unde fulgii de nea dansează printre luminițele colorate dând străzilor un aer magic, ca-n povești. Copiii fericiți și curioși se trezesc și dau fuga la pomul împodobit unde știu că îi așteaptă mereu dorințele lor devenite realitate.

Anii trec tot mai repede, iar azi într-o altă dimineață răcoroasă de vară, ea stă la măsuța cu flori de pe aceeași verandă, lângă aceeași cafea uitându-se către cerul senin. Soarele răsare pentru a-i încălzi sufletul singuratic în care plouă de ceva vreme. Ceștile de cafea sunt tot două în fiecare dimineață, dar el nu vine azi. Nu a mai venit demult. De fiecare dată când se uită în oglindă, părul ei alb, ridurile care i-au copleșit fața cândva atât de netedă și ochii ei căprui blânzi și încă fermecători îi reflectă toate amintirile adunate într-o viață și știe că acolo unde o așteaptă el povestea lor continuă și va dăinui la nesfârșit într-o lume mai bună unde iubirea primează și sufletele dansează…

Vreau să fac dragoste cu sufletul tău

Vreau să îți iau sufletul în brațele mele, să-l cuprind, să-l apăr, să-l aduc în mine. Să-l aduc înăuntrul meu, să-mi cunoască sufletul. Să se privească, să-și șoptească, să se deschidă unul spre altul ca doi boboci care înfloresc, seara, pe un leagăn din parc. În liniștea verii, să se îmbrățișeze sufletele noastre. Să se îmbrățișeze și să oprească timpul în loc, luna să vegheze doar asupra lor, stelele să strălucească mai puternic ca oricând și Universul să umple acest moment cu energia cea mai sublimă , pură și vindecătoare. Să ne pansăm sufletele unul altuia cu căldura din inimile noastre. Să ne lipim sufletele laolaltă ca două piese perfecte din puzzle-ul întortocheat al vieții. Să facem schimb de inimi pentru ca atunci când vom pleca undeva, să știm mereu unde trebuie să ne întoarcem. Să știm că oriunde e perechea inimii, e casa noastră. E acasă!

Să-mi devii oglindă, asta vreau! Să mă văd în tine în fiecare zi, să mă cunosc, să mă descopăr, să mă regăsesc. Să fii prietenul meu cel mai bun, să mă asculți, să mă înveți, să mă ridici. Să știi ce simt fără să iți vorbesc, să-mi citești în privire. Să-mi aduci zâmbetul pe buze și sclipirea în ochi! Să mă îndrăgostesc iar de tine în fiecare zi, să adorm în brațele tale în fiecare noapte. Să-mi umpli diminețile cu zâmbete și vorbe dulci, iar razele soarelui să se presară pe umărul gol pe care ți-l sărut. Să-mi fii Lumina, călauza, sa-mi conduci pașii în valsul vieții, iar eu să mă las purtată pe valurile iubirii tale. Să ne bucurăm de viața minunată pe care am primit-o cadou prin a împărți bunătate între noi și în jurul nostru.

La mulți ani iubirii dintre sufletele noastre! De 3 ani încoace, sufletele noastre fac dragoste în fiecare zi și se împletesc frumos devenind un TOT! Tot ceea ce este mai sublim, mai pur și mai luminos!

Cuvintele care rănesc sunt cicatrici pe viață!

Așa cum cu palmele putem mângâia sau putem răni, la fel se întâmplă și cu cuvintele pe care le rostim. Totul depinde de ceea ce alegem noi, în mod conștient sau mai puțin conștient. Există oameni care deși sunt buni ajung să rostească vorbe pe care ulterior le regretă, însă care au apucat deja să aducă durere în sufletul altcuiva. Oamenii pot fi foarte ușor influențați fie de anturajul lor, fie de mintea lor care va lupta mereu de partea egoului. Totuși, înainte de fiecare acțiune și de fiecare vorbă rostită, avem ocazia de a alege dintre bine și rău, însă pentru asta avem nevoie de disciplină și autocontrol pentru a face liniște în mintea noastră și a ne asculta sufletul, singurul care ne va îndrepta mereu înspre a face bine.

Ar trebui să ne cântărim foarte bine cuvintele înainte de a le permite să-și ia zborul. Dacă ceea ce intenționați să spuneți nu este adevărat, nu este necesar sau nu reprezintă o alinare, nu lăsați cuvintele să plece de la voi. Tăiați-le aripile! Înghițiți-vă cuvintele chiar dacă pe moment vi se pare că vă răniți singuri. Veți fi întotdeauna mai câștigați decât dacă răniți pe altcineva, mai ales pe oamenii care nu merită deloc asta. Vorbele odată rostite nu se mai pot lua înapoi, nu se pot șterge cu buretele și nu pot fi uitate. Pot fi doar iertate, dar cicatricea lor va rămâne pentru totdeauna. Și deși se spune că timpul le vindecă pe toate, dacă ești un om bun care a rănit pe cineva, influențat fiind din orișice motive, cu cât va trece mai mult timp, cu atât regretul și durerea vor fi mai mari. Chiar dacă ți-ai cerut iertare, chiar dacă ai fost iertat, dacă ești un om bun te vei gândi întotdeauna că ai rănit ceva ce iubeai, ai rănit o parte din tine deși ai fi putut alege să nu o faci.

Problema cu regretele e că oricât de mari ar fi, timpul nu poate fi dat înapoi: ce am spus e spus, ce am făcut e făcut. De aceea, mă străduiesc să fac alegerile corecte și să nu regret nimic, iar în mare parte chiar reușesc. Există un singur lucru pe care îl regret din toată ființa mea și care, probabil, mă va bântui măcar în viața asta: vorbele neadevărate, răutăcioase, deloc necesare și pe departe de a aduce alinare îndreptate către o prietenă căreia azi aș mai avea să-i spun doar atât: Mădălina, nu cunosc o persoană mai bună decât tine!

Mami, cumpără-i o ciocolată!

Hai, mami, te rog! Cumpără-i o bucurie copilului tău. Copilului care îți zâmbește și care te-a binecuvântat cu venirea lui pe lume. Am observat în ultima vreme, în diverse locații, mai multe mămici care refuză aspru să le cumpere copiilor lor ciocolata/înghețata/prăjitura dorită și nu înțeleg motivul unui asemenea comportament. Nici nu are rost să ne gândim la probleme financiare pentru că atât stilul vestimentar al mămicii cât și cafeaua cumpărată de ea ne spun că acestea nu există. Și oricum, nu e ca și cum copilul ar fi cerut o bicicletă, un set de LEGO sau o excursie la Disneyland. Și mă întreb ce gust are cafeaua după acel dur „NU” rostit cu superioritate către copil. Oare ce tip de zahăr folosiți pentru a îndulci amărăciunea rămasă?!

Mi-aș dori să înțeleagă toate mamele din lume că degeaba le cumpărați copiilor ceea ce credeți voi că au nevoie dacă le ignorați micile bucurii de zi cu zi sau dorințele mari, mai greu de îndeplinit uneori, dar pe care și le doresc din tot sufletul. Puteți să le cumpărați cele mai călduroase haine de iarnă, cele mai utile rechizite pentru școală, puteți găti cea mai sănătoasă mâncare și le puteți crea toate condițiile necesare unui trai fără lipsuri materiale. Însă ce ne facem cu lipsurile emoționale? Dacă din copilăria lor lipsesc dulciurile preferate, plimbările prin parc, poveștile citite seara, cursurile artistice la care și-ar fi dorit să participe dar la care nu ați vrut să îi înscrieți, sporturile pe care ar fi vrut să le practice, excursiile cu colegii din ale căror fotografii lipsește, atunci toate realizările materiale nu au nicio valoare, în ciuda eforturilor depuse de părinți. Din păcate, anii copilăriei trec repede și dacă îi ratați, nu mai primiți o a doua șansă. Pe cât de greu pare, pe atât de simplu e:

„- Mami, îmi cumperi o ciocolată Milka?
– Alegeți-o pe cea favorită, dragul meu!”

Cine e Lebăduța?

Bună tuturor 🙂

Mă numesc Monica, am 23 de ani și momentan locuiesc în Baia Mare. Sunt căsătorită cu un bărbat minunat și îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că mi-am cunoscut sufletul pereche atât de devreme și pentru că relația noastră e în fiecare zi tot mai frumoasă.

Am creat acest blog pentru că îmi place foarte mult să scriu și îmi doresc să împărtășesc cu voi păreri și evenimente din care să învățăm cu toții. Încă de mică, scriam multe compuneri și citeam foarte multe cărți, iar una dintre cele mai mari dorințe pe care le am în prezent este să public o carte care să surprindă o poveste romantică dar și o aventură SF, la care am început să lucrez deja cu câteva idei de bază. O altă dorință pe care o am este să fac și vloging pentru a fi și mai aproape de voi și pentru a putea împărtăși informații și pe cale vizuală, pentru că există multe lucruri în viață care trebuie trăite (sau văzute) pentru că nu se pot descrie în cuvinte.

Cu toate că viața nu este întotdeauna ușoară, eu aleg să văd că a trece peste greutăți și a face față provocărilor face parte din farmecul vieții și că viața nici nu ar trebui sa fie ușoară pentru ca atunci nu ai mai trăi cu adevărat și nu ai avea ocazia să evoluezi. Eu iubesc viața, privesc fiecare zi ca pe un cadou de la Dumnezeu, o șansă în plus pentru a deveni mai bună și pentru a-mi transforma dorințele în realitate. Încerc pe cât posibil să mă bucur de fiecare moment, de lucrurile simple și sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce am. Îmi place să am în jurul meu oameni pozitivi care rezonează cu mine și cu felul meu de a fi, iar din acest motiv pot spune că nu am un cerc foarte mare de prieteni, însă nici nu îmi doresc asta pentru că mereu voi alege calitatea, și nu cantitatea.

De ce am ales să mă asemăn cu o lebăduță? Îmi plac foarte mult lebedele pentru că sunt printre cele mai inteligente păsări, pentru că sunt foarte blânde, pașnice, protectoare și ajută foarte mult alte specii precum peștii hrănindu-i sau îngrijind plantele. Îmi mai plac lebedele și pentru faptul că au oricând curajul să își deschidă aripile, la fel cum îmi place mie să îmi iau avânt și să mă aventurez în viața pe care Universul mi-o oferă. Mă consider o persoană pozitivă, îmi place foarte mult să îi ajut pe ceilalți, mai ales pe copii, bătrâni sau animale care au nevoie de ajutor și îmi place sa am mereu o stare pozitivă,să iubesc, să fiu fericită, iar din aceste motive mă asemăn cu o lebădă și a devenit deja un apelativ de-al meu. Soțul meu mă alintă în fiecare zi spunându-mi lebăduța, așadar acestea sunt motivele pentru care acest blog care devine încet-încet a doua mea casă se numește Swan Stories.

Lebăduța care își ia avânt pentru a se bucura de viața asta minunată poți fi și tu, dacă ai curaj să alegi cu sufletul și nu cu mintea! Alege azi iubirea, prezentul și bucuria! Alege să trăiești cu adevărat!

Vă pup, vă iubesc și vă doresc să descoperiți cât de frumoasă este viața!

Te-am îmbrățișat

Te-am îmbrățișat pentru că știam că vorbele erau în zadar atunci…
Te-am îmbrățișat pentru că știam că prin asta exprim un sentiment pe care cuvintele nu-l vor putea transmite niciodată…
Te-am îmbrățișat pentru că aveai nevoie de un suflet cald…
Te-am îmbrățișat pentru că îmi lipsea același lucru…
Te-am îmbrățișat pentru a încheia tot ceea ce ai trăit până atunci…
Te-am îmbrățișat pentru a pune bazele a ceea ce urma să trăim împreună…
Te-am îmbrățișat din multe motive (pe care atunci nu le cunoșteam), dar cel mai important:
Te-am îmbrățișat pentru că am simțit că-mi doresc din tot sufletul s-o fac!
Te-am îmbrățișat și a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea: sincer, curat, liniștit, cald și iubitor. Și mi-ar fi plăcut să rămân acolo mereu!

Nu știu dacă ar trebui să-i mulțumesc destinului, Universului sau lui Dumnezeu, dar știu că oricui i-se datorează faptul că suntem împreună azi, ii sunt foarte foarte foarte RECUNOSCĂTOARE! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!

Vă doresc vouă, celorlalți, să vă îmbrățișați mult și mereu cu sinceritate! Este una dintre cele mai frumoase forme pe care iubirea o poate lua. Și vă doresc să aveți tot ceea ce visați, înzecit! Și sper să apreciați asta când veți primi: să mulțumiți în fiecare zi, fără a acorda vreo importanță nevoii imediate de a cere și mai mult…

Ciprian, dragul meu,
Te iubesc!
<3

Cine ești cu adevărat?

Cine ești cu adevărat și cât din ceea ce gândești crede sufletul tău?

Fiecare alegere pe care o facem este urmată de efecte negative sau pozitive și de fiecare dată trebuie să ne asumăm în totalitate responsabilitatea pentru acțiunile noastre. Orice gând care apare în mintea noastră ne transmite o emoție care ne face să acționăm conform acesteia. Emoțiile pe care le trăim și alegerile pe care le facem devin obiceiuri sau dependențe. Nu conștientizăm că majoritatea gândurilor nu ne aparțin, nu aparțin sufletului nostru și că tot ceea ce gândim și simțim negativ nu trebuie manifestat.

În mintea noastră se petrece permanent un zgomot, un dialog interior, inutil al cărui scop este de a ne manipula până când ajungem să cedăm și să exprimăm o emoție negativă din care ego-ul nostru se va hrăni din nou pentru a menține acel control asupra minții noastre.

Dacă suferim, dacă relațiile cu cei din jur nu funcționează așa cum ne dorim, dacă cădem mereu pradă aceleiași dependențe trebuie să începem prin a conștientiza că toate emoțiile și acțiunile noastre se pot schimba în funcție de ceea ce gândim. Orice gând negativ trebuie recunoscut și acceptat, dar nu manifestat, ci tratat cu detașare deoarece, fiind negativ, nu ne încarcă cu energie, ci ne-o consumă.

Avem nevoie de curaj și de o anumită disciplină pentru a găsi liniștea interioară și pentru a descoperi ceea ce suntem cu adevărat și minunatele lucruri pe care suntem capabili să le creăm, pentru a reuși să ne opunem dialogului interior și gândurilor negative, pentru a reuși să punem capăt oricărei suferințe din viața noastră. Disciplina interioară se bazează pe deciziile conștiente asupra oricărei acțiuni și pe detașarea față de rezultat. Când începem să acționăm fără a avea așteptări de la celelalte ființe umane și când învățăm să primim orice rezultat cu seninătate, vom acumula o energie pozitivă căreia ego-ul nu se mai poate opune.

Desigur, precum orice altă schimbare, aceasta poate fi realizată doar prin menținerea constantă a disciplinei în orice fel de alegere pe care o facem zi de zi și prin perpetuarea practicii spirituale până când acest mod de viață devine un obicei care ne va scăpa de suferința inutilă și ne va învăța că suntem mai buni și mai puternici decât am crezut până acum.

„Există o stranie și stimulatoare fericire în a acționa deplini conștienți ca și cum fiecare lucru pe care îl facem ar putea fi ultima noastră acțiune pe pământ.”

Îmi doresc să fii fericit!

Îmi doresc ca fiecare om să conștientizeze la un moment dat care sunt persoanele, momentele și stările ce merită să fie păstrate în viața lor. Pierdem foarte mult timp în compania unor oameni care ne oferă doar momente plăcute, efemere și deloc constructive pentru formarea și desăvârșirea sufletului nostru. ÎI ignorăm pe cei care ne susțin, ne arată afecțiune și care știu să ne pună zâmbetul pe chip prin gesturi pe cât de „mărunte” la prima vedere pe atât de semnificative și grandioase în esență. Observ zi de zi în jurul nostru, FRICA de a fii consecvent într-o hotărâre personală și de a-ți asuma faptul că marea majoritate s-ar putea să aibă o părere contrară. În societatea actuală, unde o importanță primordială este acordată statutului social, modei de a fi în rând cu ceilalți și efortului neîncetat de a se menține într-un anturaj influent, FRICA este cel mai mare dușman. Din FRICA de a nu pierde lucrurile efemere, pierdem tocmai ceea ce căutăm o viață întreagă și pentru care suntem meniți. Pierdem familie, pierdem prieteni, pierdem învățături, pierdem iubirea, sufletul destinat să alcătuiască alături de noi un întreg și cel mai important și mai dezamăgitor e că ne pierdem pe NOI.

Am învățat deja, deși drumul meu pare că abia a început, că pentru a dobândi fericirea trebuie întâi de toate să ne dăm voie să fim fericiți, să ne inconjurăm cu oameni care pe NOI ne fac fericiți, să avem curajul de a spune „DA” lucrurilor care ne fac pe NOI fericiți și de a refuza prompt orice încearcă să ne strice bucuria și să ne facă sa cădem în FRICĂ. O persoană care trăiește în confuzie, îndoieli, frică și plăceri efemere nu va atrage niciodată în viața sa decât exact aceleași lucruri… Schimbându-ne atitudinea si gândirea ne schimbăm viața. Și nu am să neg vreodată că pentru toate nevoile trupești banii constituie un rol foarte important și a trăi în lux nu este un păcat așa cum nici sărăcia nu e o virtute, dar când vânătoarea asta devine centrul universului nostru uităm de unde am venit, de ce am venit și încontro ne îndreptăm, moment în care la nivel energetic si spiritual fără iubire, iertare, bunătate, înțelepciune… MURIM!