Pașii necesari pentru a obține viza J1 (SUA)

 

12744192_973011612736091_6353900128596836270_n

Așa cum am promis într-un articol anterior, revin cu îndrumări în legătură cu pașii pe care trebuie să-i urmezi atunci când îți dorești să obții viza J1 pentru America. În primul rând, trebuie să alegi o agenție care să te coordoneze pe parcursul acestui drum. Dacă ești din Cluj-Napoca sau dintr-un oraș apropiat de acesta, îți recomand cu drag agenția ADIRA cu care am colaborat eu. Sunt foarte mulțumită de tot suportul primit din partea lor și nu am întâmpinat nicio problemă pe parcursul pregătirilor mele de a merge în State, motiv pentru care le mulțumesc foarte mult. Chiar dacă ești din alt oraș, te poți înscrie la Adira pentru că nu va fi nicio problemă, iar sfatul meu e că e mai bine să alegi o agenție de încredere decât una care e mai aproape de tine, dar nu la fel de sigură.

Odată ce ți-ai ales agenția, vei avea nevoie de o sumă de bani pentru avans și de câteva acte, iar apoi agenția împreună cu sponsorul cu care lucrează (în cazul meu a fost vorba de InterExchange) îți vor aduce la cunoștință oferte de joburi disponibile în SUA, în funcție de preferințele tale. În cazul meu, datele și documentele mi-a fost introduse pe o platformă online a sponsorului unde am putut vedea ofertele de job primite și am putut să le accept sau să le refuz dacă nu îmi convenea ceva. De asemenea, am fost nevoită să creez și un video în care să vorbesc despre mine și despre experiența mea sau pasiunile mele pentru ca angajatorii să mă poată vedea și să-și dea seama dacă m-aș potrivi cu jobul oferit de ei sau nu. Toată procedura asta mi s-a părut o metodă simplă și foarte avantajoasă atât pentru mine cât mai ales pentru angajator, însă am aflat de la colege care deși aveau același sponsor că video-ul respectiv nu li se cerea tuturor. Deci, experiența voastră poate fi asemănătoare sau diferită.

Prima ofertă de job pe care am primit-o eu a fost de housekeeper la un hotel dintr-o zonă muntoasă, însă eu preferam mai mult să merg undeva la plajă așa că am refuzat-o, iar ulterior am primit o altă ofertă în Myrtle Beach, SC, tot pe postul de housekeeper. Nu prea mă încânta jobul pentru că nu prea îmi place să fac curat, mai ales după alții, însă eram fericită că voi vedea oceanul și plaja timp de 3-4 luni și am acceptat oferta. Oricum nu puteam lungi foarte mult etapa asta fiindcă m-am înscris târziu, doar pe la sfârșit de martie – început de aprilie, iar timpul era limitat. Indiferent când vă înscrieți, vă recomand să nu vă gândiți prea mult pentru că o vară frumoasă puteți avea oriunde în America și nu vi se va da niciun job căruia să nu-i puteți face față, dacă vă doriți cu adevărat să munciți.

Odată primită și acceptată oferta de job, urmează programarea pentru interviul la ambasadă și rezervarea biletului de avion care implică și plata unui avans, iar în multe cazuri suma se poate returna dacă nu primești viza. Însă tu nu trebuie să te gândești la asta, ci doar la faptul că urmează să trăiești cea mai frumoasă vară de până acum. Viza J1 se primește destul de ușor, sunt foarte puține cazuri în care studenții nu au primit viza. În 2015, când am plecat eu se lua foarte serios în considerare dacă ai restanțe sau nu. Acum însă am citit un anunț potrivit căruia foaia matricolă nu mai trebuie inclusă în dosarul pentru ambasadă, așadar nu au cum să știe cum stai cu restanțele. Agenția te va anunța care sunt documentele necesare pentru dosarul de ambasadă și ei se vor ocupa ca acesta să ajungă acolo și să primești programarea. Tot ce va trebui tu să faci va fi să mergi la Ambasada SUA din București cu pașaportul și cu o atitudine super pozitivă pentru că atitudinea și încrederea în sine sunt atuurile cele mai importante la acest interviu. Pe lângă asta trebuie să știi cât mai bine limba engleză astfel încât să nu te pierzi indiferent de întrebările care îți vor fi adresate. Și încă un lucru foarte important este sinceritatea. Întrebările pot fi oricând capcane, iar dacă minți trebuie să ții minte toate minciunele și emoțiile te pot da oricând de gol.

ambasada_sua_37710900

Însă înainte să înceapă întrebările, te voi ajuta cu sfaturi în legătură cu pașii care trebuie urmați până să vină rândul tău. Eu am ajuns între 7:30 și 8:00 la ambasadă și era deja destul de multă lume la rând. Am intrat in ambasadă în jurul orei 10 și mai erau studenți mulți și în spatele meu. Am auzit de la alte persoane că e mai bine să mergi pe la 11 când nu mai e așa multă lume. Eu nu aș risca și tot m-aș duce devreme pentru că mai bine aștept decât să nu mai apuc cumva. Un lucru important în timp ce stai la rând e să nu fotografiezi și să nu filmezi în zona ambasadei pentru că cineva de la securitate va veni sa îți ceară numele și te va avea în vizor așa că mai bine eviți acest lucru. În ambasadă nu ai voie să intri cu bagaje și nici cu lucruri metalice cum sunt de exemplu unele curele sau ceasuri de mână. Eu mi-am lăsat afară lucrurile personale (care oricum nu au fost multe) iar telefonul undeva la intrare unde ai posibilitatea să îți lași câteva obiecte. Ajuns înăuntru trebuie să-ți iei un număr de ordin de la un aparat și să aștepți să fii chemat la ghișeu. De asemenea, primești un pliant cu drepturile și responsabilitățile tale în America ca imigrant J1. Acest pliant este foarte important și e bine să îl citești cu atenție cât timp aștepți să fii chemat la interviu pentru că e posibil să primești întrebări pe această temă. Prima dată vei fi chemat pentru a ți se înmâna dosarul cu toate actele, excepție pașaportul pe care trebuie să îl ai tu. Apoi vei fi chemat la un alt ghișeu unde va avea loc interviul. Întrebările de la interviu diferă de la student la student și de la consul la consul, însă eu vă spun care au fost ele în cazul meu. Am primit întrebări ușoare și la subiect, fără capcane sau chestii de genul. So, here are the questions from my interview:

+ Why do you want to go in the USA as a J1 student?
+ What is the name of the place where will you go?
+ What type of job will you have?
+ What do you study at the university?
+ What are your plans for the future?
+ Where would you like to travel at the end of the program and why?
+ Can you tell me at least three rights that you will have as a J1 student in the USA?

Congratulations, you’ve got the visa! And that was one of the happiest moments of my life! <3

Așadar, mergeți la interviu veseli și încrezători în forțele proprii, fiți atenți la ce sunteți întrebați și fiți sinceri. Cel mai mult asta contează pentru orice consul: să vadă că sunteți capabili să purtați o conversație în engleză. De aceea e posibil să vă pună și întrebări care nu legătură cu subiectul, cum ar fi: What did you eat this morning? or What is your favorite colour?. Ei vor să vadă că nu sunteți crispați și că nu vă blocați. Încă un sfat pe care vi-l dau este să dați răspunsuri la subiect, dar lungi. Vorbiți cât de mult pentru că așa vor vedea că cunoașteți limba și că sunteți degajați. De exemplu, când mi s-a cerut să spun cel puțin trei drepturi de pliantul respectiv, eu am enumerat mai multe. La fel am făcut și cu celelalte întrebări, am dezvoltat răspunsurile și cred că astfel am vorbit și cu sufletul și am putut transmite și mai multă sinceritate și energie pozitivă.

job_inteview_funny

Vă urez tuturor care în această perioadă mergeți la interviu să aveți multă baftă, să primiți viza și să aveți o vară minunată în America! Iar celor care încă nu v-ați decis dacă să mergeți sau nu, vă spun din nou că merită să treceți prin toate pregătirile și emoțiile și că nu trebuie să vă temeți deloc de interviul de la ambasadă pentru că dacă cunoașteți limba engleză și sunteți cât de cât sociabili, e floare la ureche!

Merită sau nu să faci parte din programul Work and Travel USA?

Dorința mea de a participa la programul Work and Travel a apărut încă de la începutul primului an de facultate, deși habar nu aveam ce costuri implica un astfel de program sau ce șanse aveam eu să reușesc. Nici nu mi-am pus niciodată problema asta. Pur și simplu mi-am hrănit dorința de a ajunge în America suficient de mult încât toate celelalte lucruri să vină de la sine. În acea perioadă, am observat în jurul meu mulți studenți cărora le surâdea idee de a pleca și ei în goana visului american, însă foarte puțini dintre ei au acceptat provocarea cu adevărat. Acum, deși nu mai sunt studentă, văd în continuare pe rețelele de socializare aceeași nesiguranță din partea unor tineri care își pun întrebarea: „Oare merită să merg în State cu programul Work and Travel?” și nu cred că pun corect această întrebare.

În primul rând nu ar trebui să îi întrebați pe alții dacă merită sau nu pentru că fiecare om are alte păreri, alte așteptări de la viață și ce merită pentru cineva s-ar putea să nu fie suficient pentru alții. În al doilea, rând, nu vă întrebați pe voi înșivă dacă merită, ci dacă vă doriți cu adevărat. Dacă merită sau nu, veți afla oricum doar după ce vă întoarceți din America, deci o întrebare de acest gen vă face doar să vă consumați aiurea energia pentru că răspunsul nu va veni. În al treilea rând, nu vă mai pierdeți timpul cu întrebări de niciun fel pentru că viața e foarte, dar FOARTE scurtă. Și dacă doar vă gândiți și vă puneți întrebări, fără să acționați veți ajunge să ratați ocazia unei astfel de experiențe pentru că timpul pur și simplu a zburat pe lângă voi. Când am fost aproape de a pleca în America, eu și câteva colege am vorbit cu câțiva profesori pentru a ne programa examenele mai repede și a evita astfel câteva restanțe din cauza absenței din sesiune. Una dintre profesoare a reacționat foarte nostalgic când i-am zis că facem parte din programul Work and Travel și am putut citi regretul și tristețea de pe fața ei atunci când ne-a spus că și ea își dorise asta în anii studenției doar că tot a amânat până când vremea ei a trecut. Ea e doar unul dintre multele cazuri de acest gen. De aceea, vă încurajez să faceți ceea ce simțiți și să profitați de șansele pe care viața vi le oferă pentru că există anumite lucruri care se pot face doar la vremea lor.

3074edabb66935ed0bfe7020ff59b131

Mai cunosc și cazul studenților cărora le e frică să meargă pentru că nu au cu cine și nu vor să fie singuri acolo. Într-adevăr, îți trebuie o doză de nebunie și curaj să pornești la un astfel de drum singur, cum a fost cazul meu, dar a fost un caz fericit. Am călătorit până acolo singură, la prima experiență cu avionul și totul a decurs fără probleme. Am ajuns la locația planificată, am fost nevoită să descopăr viața americană de una singură și să mă confrunt cu mici probleme tot singură, pentru că nu am plecat într-un grup de prieteni, însă mi-am făcut acolo câțiva prieteni. Înainte să pornesc către casă, am călătorit prin câteva state tot singură din mai multe motive. Majoritatea persoanelor cu care m-am împrietenit au rămas acolo sau erau deja acolo de câțiva ani și nu aveau intenții de călătorie exact atunci când toți studenții J1 călătoresc, iar alte persoane cu care m-am împrietenit s-au întors mai repede cu o lună acasă pentru că în țările de unde veneau ei școala începe mult mai repede. Acest lucru nu m-a întristat pentru că mie oricum îmi place să călătoresc cu anumite persoane, foarte apropiate. Atunci când faci parte dintr-un grup, automat trebuie să faci și compromisuri. Mi-am dorit o călătorie în care să pot face lucrurile în ritmul meu și să mă simt liberă fără a fi nevoie să fac compromisuri, dar asta sunt eu. Voi cu siguranță sunteți altfel și doar unii dintre voi vă asemănați mai mult sau mai puțin cu mine. Indiferent cum ar fi, vă încurajez să fiți măcar pentru o vară un student J1 în America și să nu vă lăsați limitați de niciun criteriu. Singuri sau nu, mai bogați sau mai săraci, mai timizi sau mai curajoși, mai responsabili sau mai dependenți de părinți, acceptați provocarea fără să mai stați mai gânduri.

Știu că probabil mulți studenți sunt deja înscriși pentru vara 2017 și că unii dintre ei chiar au obținut deja și viza, însă mai știu și că sunt mulți care încă nu s-au hotărât și încă mai sunt agenții care îi primesc. Nu mai așteptați, faceți rost de primii bănuți necesari pentru avans și alegeți o agenție de încredere. Dacă totuși nu vreți să vă grăbiți, faceți-vă măcar curaj și pregătiți-vă planul pentru a vă înscrie la toamnă. Voi scrie într-un viitor articol și despre pașii pe care trebuie să-i faceți și despre cum mi-am ales eu agenția pentru că din nou: Ce înseamnă o agenție de încredere? Răspunsul e subiectiv și variază de la om la om, însă cu siguranță ne putem inspira din poveștile altora, acele povești în care simțim că ne regăsim cel mai mult. Tocmai ăsta este și motivul pentru care vă răspund dacă a meritat sau nu pentru mine să accept provocarea Work and Travel.

Da, a meritat 100%. A meritat pentru că mi-am depășit limitele pe care oricum singură mi le-am impus. A meritat pentru că am trăit timp de 3 luni ca un american de rând și am văzut diferența dintre un trai în România, unde un om cu un salariu minim pe economie nu poate pune bani deoparte și un trai în America unde un om cu un salariu minim pe economie poate strânge în 3 luni bani pentru excursii la Orlando, Chicago și New York. Cu avionul, dacă vreți și luxul ăsta. A meritat pentru că mi-am dovedit că pot fi total independentă, că pot să îmi plătesc chiria din banii munciți de mine, să mănânc din banii munciți de mine și să mă distrez pe aceiași bani, munciți toți de mine. În America nu mai există pachetul cu mâncare primit săptămânal de studentul din România și nici familia care să sară în ajutor dacă apare o problemă. Exiști tu cu bănuții tăi și atât, iar dacă până acum nu ai învățat ce înseamnă responsabilitatea, în America vei descoperi cu siguranță. A meritat să merg cu programul Work and Travel pentru că e inexplicabil în cuvinte momentul în care am văzut locuri pe care doar în filme le-am mai văzut și am simțit cum inima îmi bate atât de tare încât parcă vrea să fugă din pieptul meu.

10422475_10203087549269248_2321753506377942184_n
Empire State Building văzut de mine, de jos!

A meritat pentru că am întâlnit oameni buni cu care am legat prietenii și pe care sigur îi voi revedea. A meritat pentru că de acolo se vede mult mai clar ce mentalitate îngustă au unii români spre deosebire de unii americani, asiatici sau europeni. De aici, și răspunsul la întrebarea de ce suntem în urmă cu aproximativ 50 de ani față de America și de ce încă mult timp vom continua să fim în urmă. A meritat pentru că am găsit un loc care este așa cum mi-am imaginat că ar fi „paradisul” meu, un loc unde îmi doresc să mă reîntorc și să locuiesc cu familia mea. A meritat pentru că Universul mi-a dovedit că orice dorință o am se poate împlini. Imposibilul nu există doar noi îl creăm și niciun om nu e prea mic pentru a realiza un lucru măreț. Și, nu în ultimul rând, a meritat pentru că am învățat că oricât de mulți bani aș câștiga, în orice țară aș fi dacă sunt departe de persoanele iubite, mereu le voi pune pe primul loc și mă voi întoarce la ele, mai ales în cazurile în care ele nu pot veni la mine. Pentru că iubirea e mai presus de orice lucru material care în timp își pierde din importanță.

Asta sunt eu. Astea sunt motivele pentru care experiența mea în America a meritat, dar asta nu înseamnă ca merită pentru oricine. Totul depinde de așteptările fiecăruia. Dacă vă așteptați să vă îmbogățiți într-o vară în State, s-ar putea să merite dacă aveți noroc să alegeți o locație favorabilă și dacă sunteți dispuși să lucrați mult sau s-ar putea să nu merite dacă de exemplu, vă așteptați să vă îmbogățiți prin muncă puțină sau ușoară.

Oricum ar fi, eu vă îndemn să vă bucurați de această șansă minunată pe care v-o oferă anii de studenție. America este o țară fabuloasă, cu peisaje superbe, cu oameni frumoși, cu tehnologie modernă și cu o energie pozitivă care plutește în aer și îți dă senzația că chiar poți realiza orice îți dorești, mai ales în Manhattan!

IMG_20151011_144726
Eu la Statuia Libertății 🙂

Cine suntem si ce rol avem?

Simt și cred tot mai mult că noi nu suntem nici mintea noastră, nici trupul nostru. Că nu ne identificăm deloc cu numele pe care îl purtăm, cu religia de care aparținem sau cu naționalitatea pe care am primit-o. Nu contează ce meserie avem, cum ne îmbrăcăm sau ce diplome am acumulat. La fel cum nu contează nimic din ceea ce este material pentru că toate lucrurile materiale sunt și efemere. Nimic din ce deținem în viața asta nu ne-a aparținut înainte de a ne naște și nimic din ceea ce deținem nu vom lua cu noi când ple
căm de aici. Singurul lucru care contează, care ne însoțește mereu și care reprezintă cu adevărat ceea ce suntem noi este sufletul. Cred că sufletul este o energie, fără formă, fără culoare, o energie care cândva a fost pură și care cunoștea iubirea și bunătatea cu adevărat. Probabil ceva s-a întâmplat la un moment dat pentru că am uitat cu toții să apreciem aceste valori și le-am uitat semnificația reală. De aceea, sufletele s-au încarnat, au luat o formă fizică și au început să experimenteze viața cu frumusețile ei, cu greutățile ei pentru a învăța diferența dintre minte, trup și suflet.

Trupul este doar un ambalaj pe care îl folosim pentru a putea fi ceva mai mai vizibil decât o energie și pentru a acționa în societatea lumească. Mintea este cea mai mare ispită a noastră, este cea care ne îngrădește și care ne dictează să facem alegeri din EGO și nu din suflet. EGO-ul aduce cu el tot ceea ce este rău și dăunător evoluției noastre spirituale. EGO-ul ne creează multe probleme care nu există în realitate însă ne face să credem asta, EGO-ul ne face să reacționăm urât cu furie și mânie față de oameni care de cele mai multe ori nu merită acest tratament. EGO-ul dă naștere la invidie, gelozie, frică, violență, furt, minciună, lașitate, orgoliu și vanitate. Ego-ul desparte oamenii și limitează sufletul în a-și urma parcursul spiritual de care are nevoie. EGO-ul nu este parte din noi și totuși este prezent cu noi mereu. Este acolo pentru a ne ispiti ori de câte ori nu suntem atenți și nu reușim să-l ignorăm. EGO-ul este cauza tuturor lucrurilor rele de care avem parte în fiecare viață pe care o trăim. Cu cât îi permitem mai mult să ne controleze gândurile și acțiunile, cu atât mai mult vom stagna și nu vom învăța niciuna din frumoasele lecții pe care viața ni le oferă.

Dacă trăim o viață în care nu am reușit să facem niciun pas în față din punct de vedere spiritual, în care nu am reușit să ne apropiem un pic mai mult de ceea ce suntem noi cu adevărat, am trăit degeaba. Indiferent cât de scurtă sau lungă a fost viața, indiferent cât de sănătos ne-am menținut trupul, indiferent cât de săraci sau bogați am fost, indiferent ce meserie am practicat, cărei religii am aparținut, în ce țară și sub influența cărei culturi am trăit… dacă nu am învățat niciuna din lecțiile spirituale viața este egală cu 0. De aceea, sufletul nostru se reîncarnează într-un alt trup și începe o viață nouă care are același scop: evoluția sufletului, descoperirea iubirii și bunătății, valorile care ne definesc energia, valorile divine cu care suntem una.

Tot ceea ce ni se întâmplă în viață este pentru că merităm. Chiar dacă ni se pare că suntem nefavorizați pentru că trecem prin situații dificile, trebuie să înțelegem că toate au o lecție pentru noi și totul se întâmplă pentru ca noi să fim mai buni. Trebuie să privim fiecare viață ca pe un cadou, ca pe o nouă oportunitate de a evolua. Cu cât ne eliberăm mai mult de mintea noastră și ne ascultăm sufletul, cu cât iubim mai mult, cu cât iertăm mai mult, cu atât mai mult vom atrage energie pozitivă asupra noastră care ulterior se va reflecta prin bucurii, dorințe împlinite, sănătate, succes și fericire. Însă dacă ne lăsăm conduși de mintea și EGO-ul nostru, dacă suntem invidioși, dacă suntem răutăcioși, dacă nu știm să primi lecțiile frumoase pe care viața ni le oferă, vom aduna în noi o energie negativă care ne va aduce boli, suferințe, eșecuri și în final moarte. Există un film care prezintă foarte bine ceea ce se întâmplă cu sufletele noastre după ce murim și pe care vi-l recomand cu drag: Nosso lar. Una dintre ideile punctate foarte bine în acest film este că orice om care moare din cauza unei boli sau suferințe se sinucide pentru că el însuși și-a provocat moartea prin acțiunile pe care le-a făcut de-a lungul vieții. Știu că mulți oameni care au pierdut pe cineva drag din cauza unei boli mă vor contrazice deoarece nu vor putea fi obiectivi însă eu cred foarte mult în karma și mai ales în ceea ce simt. Și simt că dormim așa cum ne așternem și nu putem culege altceva decât ceea ce am semănat.

De aceea, vă invit să reflectați asupra sufletului vostru, asupra a ceea ce sunteți cu adevărat dincolo de forma fizică, să vă autoanalizați și să vă observați mintea și felul în care ea încearcă să vă conducă pe un drum greșit. Ascultați-vă sufletul, fiți veseli, iubiți mult, găsiți pacea interioară dinăuntrul vostru, împărtășiți bunătatea cu toți cei din jur și atunci veți cunoaște fericirea adevărată. Viața este foarte frumoasă doar că puțini dintre noi știm să privim cu ochii sufletului și nu cu cei ai minții!

Primăvara ne naștem din nou

Deși până acum anotimpul meu preferat era vara, cred că primăvara începe să fie o competitoare foarte foarte bună. Probabil pentru că nu îmi place deloc frigul și nu văd farmecul în săniuș, patinoar și oameni de zăpadă, încep să apreciez tot mai mult primăvara pentru că e prima care aduce soare, căldură, flori colorate și o energie plină de optimism care plutește în aer. De altfel, și numele sugerează același lucru: prima vară. Când văd în jurul meu cum natura revine la viață, parcă și sufletul meu se trezește după o lungă hibernare. Primăvara mă simt întotdeauna mai puternică, mai vie, mai veselă și mai plină de creativitate. Primăvara îmi propun să renasc, să devin o variantă mai bună a mea. Primăvara învăț să mă bucur de lucrurile simple precum ar fi gingășia unui ghiocel sau surâsul unei lalele roșii care îmi luminează casa. Ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi pentru toate lucrurile frumoase care ne înconjoară, însă probabil că primăvara ne poate ajuta și mai mult să facem asta.

Ador să văd natura verde , copacii care înfloresc și oameni care zâmbesc. Primăvara e anotimpul florilor dar și al femeilor pentru că și noi suntem flori, suntem delicate, suntem frumoase, gingașe și parfumate. Noi, femeile, suntem puternice și reușim să trecem cu zâmbetul pe buze peste multe obstacole. Chiar dacă plângem mult și des, chiar dacă ne emoționăm brusc din motive neînțelese de bărbați, noi suntem cele care aducem entuziasmul și veselia într-o familie. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestui fapt suntem binecuvântate de Dumnezeu, care ne-a înzestrat cu cel mai frumos dar: acela de a forma o nouă viață înăuntrul nostru și de a da naștere unui suflet cu care vom fi conectate pentru totdeauna. Noi, femeile, suntem frumoase și ne place să fim feminine, senzuale și delicate. Noi, femeile, punem sufletul mai presus decât mintea și ne îndrăgostim repede chiar dacă uneori parcă știm că vom suferi din nou. Noi, femeile, ne atașăm de foarte multe persoane și deși unele prietene ne dezamăgesc, deși unii bărbați ne rănesc, noi continuăm să acordăm o a doua șansă care de multe ori devine o a mia șansă. Noi, femeile, suntem bune pentru ca Dumnezeu ne-a creat exact cu scopul ăsta: să răspândim bunătate în jurul nostru și să îi învățăm și pe ceilalți să iubească cu adevărat. Noi, femeile, suntem mame și datorită acestei experiențe minunate din viața noastră, noi învățăm să iertăm și să fim răbdătoare. Noi, femeile, suntem un amalgam de sentimente și emoții, suntem vesele și colorate, suntem nebunie și calm totodată. Și datorită tuturor aceste lucruri, noi femeile suntem frumoase!

Vă transmit tuturor femeilor energie pozitivă, vă doresc să vă treziți în fiecare dimineață zâmbind, vă doresc să descoperiți că viața este foarte frumoasă și avem cu toții parte de multe lucruri minunate doar trebuie să știm să privim cu sufletul, vă doresc să vă priviți în oglindă și să vă spuneți că sunteți frumoase, vă doresc să nu uitați niciodată că sunteți puternice și că meritați tot ce e mai bun și mai frumos pe lumea aceasta!

Și vă mai doresc să iubiți mult în continuare pentru că viața are nevoie de dragostea și bunătatea care se ascunde în fiecare dintre voi!

Miracolul vieții

Mă gândesc de multe ori la sentimentul minunat și unic pe care îl simte o femeie atunci când e însărcinată și aștept cu nerăbdare să aibă loc acea perioadă în viața mea. Iubesc foarte mult copiii și cred cu tărie că meseria de părinte e cea mai frumoasă meserie din lume. Mă uit adeseori la înregistrări video care prezintă evoluția unui bebeluș pe parcursul celor 9 luni pe care le petrece în burtica mamei și mi se pare fascinant cum o femeie are ocazia de a forma înăuntrul ei o nouă viață. Mi se pare cel mai frumos, mai pur și mai altruist lucru pe care îl poate face o femeie: să-i dea ocazia unui alt suflet de a veni pe lume.

Din punctul meu de vedere, nimic nu este întâmplător și tot ceea ce Universul ne oferă în viață este pentru că merităm. Merităm fie lucruri bune și frumoase drept răsplată, fie întâmplări mai puțin fericite din care avem ceva de învățat. De aceea, vă îndemn să vedeți mereu partea frumoasă a lucrurilor (întotdeauna este una dacă stați să priviți atent) și să primiți cu calm și cu înțelepciune lecțiile pe care viața vi le oferă. Știu că sunt multe femei care nu reușesc să vadă cât de frumos este miracolul care se întâmplă în corpul lor atunci când sunt însărcinate și care din motive, mai mult sau mai puțin importante, aleg să renunțe la copilul lor. Pentru ele, pentru cele care au avut sau vor avea vreodată asemenea gânduri, scriu aceste rânduri. Indiferent cât de grea este perioada prin care treceți, indiferent cât de mari sau mici sunt posibilitățile voastre financiare, indiferent dacă trăiți o frumoasă poveste de dragoste sau doar aventură, gândiți-vă la acel suflet care urmează să vină pe lume prin voi, înainte să vă gândiți la voi înșivă. Dacă știți că nu vă doriți un copil sau că nu este momentul potrivit pentru a-l avea, aveți suficiente metode de contracepție la îndemână prin care să evitați acest lucru. Însă avortul nu este una dintre ele. Avortul este o crimă și o dovadă foarte mare de egoism și iresponsabilitate.

Priviți întotdeauna sarcina ca pe un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu sau de la Univers. Și dacă ați primit acest dar înseamnă că aveți nevoie de el să vă învețe ceva și să vă ajute să evoluați spiritual. Gândiți-vă mereu că acel copil pe care îl purtați înăuntrul vostru poate va contribui cu ceva la evoluția omenirii. Imaginați-vă cum ar fi fost ca părinții voștri să fi renunțat la voi sau cum ar fi fost dacă personalități importante din istorie care au contribuit la evoluția tehnologiei și care au inventat atât de multe lucruri utile pentru omenire, nu s-ar fi născut pentru că părinții lor s-au gândit mai mult ei înșiși. Cu siguranță, lucrurile s-ar fi întâmplat, altfel, probabil într-un ritm mult mai lent. De aceea, cred că fiecare dintre noi avem o menire în viață, prin care putem contribui cu ceva la dezvoltarea omenirii din mai multe puncte de vedere. Trebuie doar să ne lăsăm conduși de intuiție, de ceea ce sufletul vrea să ne transmită pentru a ne descoperi talentele și calitățile. Și fiecare dintre noi avem dreptul la viață. Din acest motiv, nimeni nu poate și nu ar trebui să decidă pentru viața altcuiva.

Încă de la momentul fecundării ovulului, din primele clipe de viață ale bebelușului, între el și mama lui se creează o legătură care în fiecare zi va deveni tot mai puternică. El simte toate trăirile și stările mamei, de aceea trebuie să vă bucurați de o asemenea binecuvântare și să îi dați șansa să vină pe lume să vă bucure și mai mult zilele.Transmiteți-i toată energia pozitivă și iubirea voastră!

Viața este minunată! Alegeți să vedeți partea pozitivă a lucrurilor și să fiți mai buni cu cei din jurul vostru!

23 de ani binecuvântați

Fiecare dintre noi am primit cadou o viață minunată în care găsim oameni buni și lucruri frumoase dacă știm unde să privim. Fiecăruia dintre noi ni se împlinesc dorințele dacă știm cum să cerem. Chiar dacă viața pare grea uneori, chiar dacă avem impresia că nu avem parte de noroc sau fericire, totul se întâmplă cu un motiv și tot ce e ni se întâmplă este defapt o binecuvântare pentru că din tot ce apare în viața noastră avem ceva de învățat. Și toate lecțiile pe care le acceptăm și le conștientizăm ne aduc o notă mare la următorul examen al vieții. Și fiecare examen trecut corect ne urcă cu o treaptă mai sus pe scara evoluției spirituale. Când vom ajunge sus de tot, în locul așa numit Rai, vom fi deja descoperit ce înseamnă cu adevărat înțelepciunea, bunătatea, iertarea, credința și iubirea.

Eu nu am avut o copilărie și o adolescență ușoară, dar asta nu înseamnă că perioadele acelea nu au fost frumoase, ba dimpotrivă unele momente au fost și vor rămâne printre cele mai frumoase din viața mea. Azi, la 23 de ani proaspăt împliniți pot spune, uitându-mă la trecutul meu, că am avut o viață binecuvântată. Și asta pentru că reușesc să văd măcar un gram de frumusețe în fiecare lucru, măcar un gram de bunătate în fiecare om și toată iubirea pe care Universul mi-o transmite prin mii și mii de feluri în fiecare zi. Mă bucur să văd că am alături de mine oameni cu suflet frumos, oameni optimiști și oameni care știu și vor să iubească. Și sunt foarte fericită să văd că de ziua mea, foarte mulți oameni care au fost alături de mine în etape importante din viața mea, foarte mulți oameni care s-au lipit de sufletul meu și foarte mulți oameni pe care îi admir mi-au făcut urări frumoase și din suflet. Vă mulțumesc tuturor care ați contribuit mai mult sau mai puțin pentru ca ziua de 11 ianuarie să fie de poveste. Energia pe care am primit-o de la voi toți îmi face sufletul mai viu, chipul mai vesel și zilele mai prospere. Vă doresc să vă împliniți visele, să vă amintiți mereu că viața e frumoasă și să urcați cât mai sus pe scara spirituală.

Mulțumesc pentru 23 de ani binecuvântați!

Relația perfectă se construiește în timp

Nu putem avea o relație perfectă decât atunci când conștientizăm și acceptăm faptul că nu există oameni perfecți. Foarte mulți dintre noi așteptăm să găsim acel partener care să fie așa cum ni l-am imaginat și care să ne facă să tresărim, să simțim fluturi în stomac. Foarte mulți dintre noi ne concentrăm pe aspectele fizice și/sau materiale atunci când ne căutăm sau ne alegem partenerul de viață. Foarte mulți dintre noi avem impresia că într-o relație trebuie să fie armonie de la început, de aceea dacă apar mai multe neînțelegeri care dau naștere la certuri considerăm că nu ne aflăm în relația care trebuie și că nu ne potrivim cu partenerul ales, motiv pentru care se ajunge la despărțire.

E foarte trist că mulți dintre noi alegem să renunțăm atunci când obstacolele apar în loc să luptăm pentru relația perfectă pe care ne-o dorim. Degeaba alegem calea ușoară, adică de a fugi de obstacole în căutarea a ceva perfect, a idealului mult visat, pentru că ne amăgim singuri. Nu vom primi niciodată relația perfectă pe tavă ca o friptură rumenită și delicioasă ca la restaurant. O vom primi doar atunci când o vom construi. Nu o putem cumpăra și nici nu o poate construi altcineva în locul nostru. Un partener bun și iubitor ne poate încuraja, ne poate învăța și ne poate fi exemplu. Însă el nu va putea lupta singur pentru a construi relația noastră. O va face pentru o vreme, dar la un moment va ajunge la limită. Și atunci va trebui să compensăm noi dacă am învățat ceva în acea relație.
Nu există nepotrivire de caracter într-o relație, există doar lene și nepăsare din partea ambilor sau unuia dintre parteneri. Pentru că atunci când îți pasă cu adevărat lupți pentru ceea ce îți dorești. Îndrăzniți să fiți mai buni, îndrăzniți să iubiți mai mult, să iertați mai ușor, îndrăzniți să construiți relația la care visați. Din proprie experiență vă spun că se poate pentru că eu mi-am construit relația de vis!

Pentru a construi relația perfectă este nevoie de o comunicare deschisă și sinceră. Atunci când apare o neînțelegere comunicarea o va rezolva. Supărările nu aduc nimic bun, ci dimpotrivă ne face să adunăm frustrări în interiorul nostru care vor erupe la un moment dat precum un vulcan. Datorită comunicării putem afla dorințele celuilalt, nemulțumirile lui și ce i-ar plăcea să schimbăm la noi, la fel cum și noi ne putem exprima părerea vizavi de comportamentul celuilalt. Pentru a construi relația perfectă trebuie să renunțăm la orgoliu, să conștientizăm influența ego-ului asupra noastră și să ignorăm tot ceea ce vine din direcția respectivă. Pentru a construi relația perfectă trebuie să ne cerem iertare atunci când greșim și să iertăm atunci când celălalt greșește. Trebuie să dăruim mai mult decât primim și trebuie să punem iubirea mai presus de tot. Când aceste lucruri se întâmplă, relația se transformă dintr-o sămânță într-un copac mare, frumos și roditor. Copacul iubirii dintre două suflete care au construit în loc să aștepte sau să distrugă.

Fie ea o relație de dragoste, de prietenie sau de altă natură, relația perfectă se construiește în timp.

Când iubești, o faci pentru totdeauna!

Daca încetezi să mai iubești pe cineva înseamnă că nu l-ai iubit niciodată cu adevărat. Pentru că iubirea adevărată nu moare. Ea rezistă indiferent de obstacolele pe care le întâmpină, indiferent de cât de mult timp trece până să revezi persoana iubită, indiferent de distanța care te desparte de acea persoană și indiferent de cât de tare te supără acea persoană în anumite situații. Iubirea adevărată iartă întotdeauna și rămâne bună chiar și atunci când e atacată de ceva rău.

Cea mai mare dintre iubiri este, probabil, iubirea părinților pentru copiii lor. Indiferent cât de mari vor crește, indiferent cât de mult ar greși, indiferent cât de departe ar pleca, indiferent cât de des sau rar i-ar căuta, părinții mereu își vor iubi copiii și mereu vor fi dispuși să le întindă o mână de ajutor, indiferent cât de puțin sau mult ar avea și cât de obosiți sau energici ar fi. Chiar dacă iubirea copiilor pentru părinții lor poate nu e chiar așa de puternică, este și ea o iubire adevărată care durează o viață întreagă. La fel se întâmplă și în cazul iubirii dintre frați și surori care au crescut aproape unii de alții și au legat o relație puternică. Odată legată, aceasta nu se va mai rupe niciodată pentru că la mijloc există iubire adevărată.

De ce ar fi altfel în cazul iubirilor dintre doi oameni care se caută, se găsesc într-un final și se îndrăgostesc? Nu este deloc diferit. Doar că iubirea adevărată e rară și foarte foarte prețioasă. Poate avem de multe ori senzația că atunci când cunoaștem pe cineva care ne face să tresărim, să simțim fluturi în stomac, să zâmbim fără un motiv anume, poate credem în acele momente că ne-am îndrăgostit, că am găsit iubirea adevărată. Însă, de multe ori ne înșelăm tocmai pentru că tânjim atât de mult la ea și începem să o vedem în fiecare suflet nou care apare în viața noastră, în fiecare chip frumos care ni se arată în cale.

Iubirea se dovedește a fi adevărată doar atunci când cel pe care îl iubești greșește, de mai multe ori, dar poți să ierți pentru că iubești. Se dovedește atunci când stai mai mult timp departe de cel pe care îl iubești și în loc să uiți, să te răcești, iubirea ta crește tot mai mult în intensitate și îl simți pe cel iubit mereu lângă tine. Iubirea se dovește atunci când ești dispus să-l ajuți pe cel pe care-l iubești, oricând îți cere și oricât de greu ți-ar fi, pentru că îl iubești și îți dorești să-i fie bine. Și mai ales, iubirea adevărată se dovedește atunci când o relație sau un mariaj se încheie, din cine știe ce motive, însă tu continui să iubești omul lângă care ai trăit atâta timp, omul cu care ai atâtea amintiri, omul care te-a făcut să zâmbești de atâtea ori și omul care te-a ajutat când ai avut nevoie. De aceea, la rândul tău îl vei iubi în continuare, îl vei ajuta când îți va cere, vei vorbi doar de bine despre el față de oricine, îl vei prețui și îl vei respecta o viață întreagă, chiar dacă nu mai împărțiți același pat, aceeași masă, aceeași casă. Dar veți împărți o viață întreagă aceeași iubire. Dacă între voi chiar a existat iubire!

Iubirea e mai presus de timp și spațiu, mai presus de ego și minte! Iubirea e în suflet, e bunătate, lumină și speranță! De aceea, nu poți înceta să iubești pe cineva, pentru că iubirea adevărată e nemuritoare! Și dacă simți că nu mai iubești pe cineva, înseamnă că nu l-ai iubit niciodată.

Când visele devin realitate…

Prima mea călătorie cu avionul. Prima mea călătorie înafara țării. În 15 iunie 2015, am pornit singură cu un geamantan plin de aspirații, vise și idealuri spre locul în care urma să descopăr în sfârșit acel PARADIS la care am visat până atunci în fiecare zi. Mi-am dorit foarte mult să ajung în New York și în Chicago, orașele celebre din filme, mi-am dorit să petrec o vară întreagă privind soarele arzător cum răsare din oceanul fără margini, mi-am dorit să văd în realitate mașina timpului originală din filmul meu preferat, mi-am dorit să cunosc o lume în care să plutească în aer o poftă de viață… un fel de motivație care să îți dea forța de a merge mai departe și mi-am dorit să găsesc un paradis la care visează probabil orice om simplu dintr-o țară mai puțin dezvoltată cu posibilități financiare foarte reduse.

Mi-am dorit toate astea și dorințele se împlinesc dacă sunt alimentate corespunzător: cu energie pozitivă! Și absolut orice e cu putință! Dintr-un oraș, deși frumos, dar atât de mic și de liniștit precum Baia Mare, ideea de a păși pe străzi văzute doar în filme și de a trăi o viață tipic americană precum în filme pare un vis dacă nu imposibil, foarte foarte greu de atins. Și asta pentru că trăind într-o localitate mică, într-o țară mai mult concentrată pe pesimism decât pe optimism, o țară care îți taie aripile în loc să le hrănească, ajungem să ne resemnăm cu gândul că suntem prea mici, prea neimportanți, prea slabi, prea săraci, prea nepricepuți ca să putem face un salt atât de mare, un salt peste un ocean întreg către un loc de poveste, în care visele devin realitate. Din acest motiv, senzația pe care am trăit-o atunci când am pășit pentru prima dată în Manhattan a fost și este în continuare una copleșitoare, una de neuitat și una care încă și astăzi îmi dă fiori.

Când am aterizat în NYC era deja noapte, orașul era plini de lumini spectaculoase și vuietul specific unui oraș atât de gălăgios nu lipsea nici el. Am privit în sus spre vârful clădirilor imense din preajma mea și aveam impresia că visez pentru că eram atât de mică și de neînsemnată comparativ cu ce se întâmpla în jurul meu încât m-au cuprins fiori de bucurie văzând până unde am reușit să ajung. Am trăit o vară minunată, am vizitat o parte din locurile în care mi-am dorit să ajung, m-am bucurat de soare, de oameni interesanți care aduceau fiecare ceva nou cu ei specific țării lor de origine, am experimentat cum e să lucrezi ca un american de rând și am observat că deși munca este mult mai grea și mai obositoare, recompensa este mult mai mare comparativ cu ce am trăit acasă, în România. Mai multe detalii despre cum trăiește un student român o vară în America voi scrie într-un alt articol la momentul potrivit. Până atunci ma bucur de amintirile frumoase și mă rog ca ziua în care pășesc din nou în USA să fie tot mai aproape. Există o diferență atât de mare între stilul de viață și mentalitatea oamenilor din România și stilul de viață sau mentalitatea americanilor încât mă aflu des în situații în care pentru câteva secunde închid ochii, respir adânc și îmi vin în minte imagini cu mine în America, imagini atât de vii încât aud sunetele de acolo, simt căldura aerului și retrăiesc senzații de care doar acolo am avut parte. Sper ca la unul dintre următoarele exerciții de acest gen, când voi deschide ochii voi fi acolo și cu trupul, nu doar cu mintea și sufletul.

I love America! <3

Diplomele nu reflectă valoarea unui om

Mă amuză și mă întristează în același timp, expresiile de genul: „O să te ia cineva fără o diplomă?”; „Ca să reușești în viață trebuie să ai diplome” sau „Ce-o să te faci fără o diplomă?”. Din păcate ne-am obișnuit cu ideea total eronată conform căreia pentru a avea succes trebuie să trecem prin aproximativ 16 ani de studii (generale + liceale + universitare), prin zeci de materii care nu ne pasionează, prin sute de teste și examene pe baza cărora primim niște note date de persoane mai mult sau mai puțin avizate. Acele note vor avea un rol în obținerea acelor diplome atât de „prețioase” care ne vor folosi apoi pentru a ne angaja într-un domeniu care nu este pe placul nostru, însă este cu siguranță pe placul lumii de unde va veni și verdictul final: „Ai ajuns cineva!” sau „Te-ai realizat!”.

Îmi doresc ca toți elevii și mai ales, toți părinții, să conștientizeze faptul că notele și diplomele obținute în școli nu spun nimic despre valoarea reală a unei persoane. Școala, cel puțin în viziunea mea, ar trebui să fie locul unde în fiecare zi aripile noastre cresc tot mai mult pentru ca la final să ne putem lua zborul singuri, entuziasmați și încrezători în forțele proprii. Școala, însă, în special în România, ne taie aripile și ne îngrădește orizonturile. Școala ne învață să fim competitivi și să ne străduim să fim mai buni decât ceilalți când defapt trebuie să fim mai buni doar decât am fost ieri și să ne comparăm strict cu noi înșine. Școala ne impune multe domenii de studiu ale căror subiecte trebuie să le învățăm forțat fie că ne pasionează sau nu. Din acest motiv, există foarte multe persoane care își descoperă adevăratele pasiuni mult mai târziu în viață sau chiar deloc. Nu ai cum să te cunoști pe tine însuți și nu ai cum să îți dezvolți o personalitate adevărată dacă anumite lucruri îți sunt ascunse sau interzise, iar altele îți sunt servite forțat la „mic dejun, prânz și cină”.

În continuare, vă prezint pe scurt cam cum ar arăta situația dacă aș avea posibilitatea de a reseta mentalitatea la nivel global și de a schimba total regulile jocului în sistemele de învățământ din lume:

Primii 4 ani de școală: copiii sunt învățați să scrie, să citească și să calculeze. Odată ce stăpânesc aceste aspecte, ele vor fi exersate în continuare, însă copiii încep să afle și cunoștințe puțin mai vaste (când spun puțin, chiar mă refer la puțin):

+ reguli de gramatică, ortografie și punctuație;
+ câțiva autori și câteva titluri reprezentative literaturii din țara în care se află;
+ o listă cu statele lumii și câteva capitale importante prezentate pe hartă precum și câteva obiective turistice reprezentative pentru fiecare;
+ o listă cu cele mai importante perioade istorice care au influențat țara în care locuiesc și numele conducătorilor cei mai reprezentativi;
+ câteva lucruri legate de anatomia corpului uman;
+ aspecte legate de igienă și sănătate;
+ reguli de bun simț (că poate nu toți vin cu „cei 7 ani de-acasă”);
+ câteva lucruri legate de protejarea animalelor și a naturii;
^Bonus: sfaturi legate de cât de important este să îți urmezi întotdeauna sufletul, să nu te lași condus de minte, să nu cazi în capcana numită EGO și să alegi mereu dreptatea, bunătatea și iubirea.^

La sfârșitul acestor 4 ani, copiilor le vor fi prezentate o sumedenie de subiecte diferite din diverse domenii de studiu (astronomie, geografie, filosofie, psihologie, limbi străine, bricolaj, pictură, actorie, muzică, dans, zoologie, botanică, arheologie, fizică, chimie și încă câte și mai câte alte subiecte pe cât de frumoase pe atât de ignorate sau greșit abordate în ziua de azi). Fiecare copil va avea dreptul să aleagă, singur și fără o influență exterioară, subiectele pe care își dorește să le studieze în anii care urmează. Nu există un număr minim sau maxim de subiecte. Copiii vor avea astfel libertatea de a alege ce le place, școala le va pune tuturor la dispoziție materiale (atât teoretice cât și practice) și spațiu de lucru, iar copiii vor merge la școală în orice zi doresc ei și la orice oră doresc ei. Copiii vor avea voie să interacționeze cu ceilalți în timpul activităților lor atât timp cât vor avea un comportament decent și respectul va fi unul reciproc. Copiii vor putea lua pauze de masă sau de toaletă oricând doresc ei, iar profesorii vor fi acolo doar pentru a-i supraveghea și pentru a-i îndruma dacă este cazul, însă copiii se vor documenta singuri, vor experimenta și vor descoperi fără a fi constrânși de reguli. De asemenea, copiii nu vor primi teme și nici note. Nu vor da teste și examene și nu vor fi evaluați de către profesori. Aceștia își pot da cu părerea despre activitatea și evoluția copiilor, însă vor fi doar sfaturi, și nu ordine. Nu mai există teze, examen de capacitate, BAC, licență, disertație și alte cuvinte grele dar în același timp goale și lipsite de valoare. Copiii vor învăța în acest sistem până la 18 ani când cu siguranță vor fi suficient de pregătiți pentru a începe să trăiască doar datorită pasiunilor pe care și le-au descoperit și pe care le-au învățat SINGURI ȘI DE BUNĂVOIE atât teoretic cât și practic.

Cred și simt că o asemenea schimbare radicală este necesară și ar fi foarte benefică pentru societatea în care trăim deoarece pentru a avea succes, pentru a fi cineva, pentru a te realiza cu adevărat trebuie să fii fericit și împăcat cu sufletul tău, iar pentru asta trebuie să te descoperi și sa fii TU, să fii adevărat, să fii autentic, să fii original și să te lași dus de frumoasele valuri ale vieții. Fără constrângeri, fără reguli, fără competiții. Doar tu fericit și împăcat cu tine însuți într-un Univers roditor plin de iubire!

P.S.: Cea mai valoroasă diplomă pentru mine, dintre toate zecile pe care le-am adunat într-un dosar, este o diplomă simbolică primită în urma unui spectacol de teatru. Diploma nici măcar nu mi se adresează mie personal, ci întregii trupe de teatru, însă a rămas în posesia mea. În societatea în care trăim, diploma asta nu are nicio valoare, vorba aia „nu mă ia nimeni nicăieri cu ea”, dar pentru sufletul meu… e de neprețuit!